Nu zi nici da, nici nu, fii ambiguu!
„Acest film e dedicat tuturor celor care încă mai cred că nu e prea târziu”…Astfel spunea regizorul Lucian Pintilie în conferința de presă din finalul premierei filmului ”Prea Târziu” (1996). Povestea unui procuror care merge să investigheze moartea unui miner și dezgroapă adevăruri pe care nimeni nu vrea să le afle de fapt.
Extrapolând, putem spune în contextul faptului că vineri, 19 octombrie, începe Omagiul Lucian Pintilie, în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest. Omagiul începe cu celebrul Balanța (1992), povestea despre Nela și Mitică, doi teribiliști care se încăpățânează să nu cedeze unui sistem absurd. Filmul a fost în competiție la Cannes, în 1992, actrița Maia Morgenstern a fost premiată pentru interpretare la Geneva și la Premiile Academiei Europene de Film. Nu în ultimul rând “Balanţa” a fost și reperezintă încă o lecţie de libertate. Replici din film (precum „Dacă se discută politică, nu zi nici da, nici nu, fii ambiguu.”), rămânând de referință în cinematografia românească.
Omagiul Lucian Pintilie se va întinde pe toate cele zece zile ale ediției cu numărul 9 a Les Films de Cannes à Bucarest. Astfel, din 19 până pe 28 octombrie, cinefilii bucureșteni vor putea urmări integrala Lucian Pintilie, mai întâi la Cinema Muzeul Țăranului și apoi la Cinemateca Union, în prezența actorilor, prietenilor și colaboratorilor realizatorului român care a marcat cu personalitatea și viziunea sa atât teatrul, cât și filmul românesc în ultimii 50 de ani.
***
Câteva repere biografice
Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, la Tarutina, în Basarabia de Sud. După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București, printre care se pot enumera câteva spectacole antologice: Copiii soarelui (1961), Proștii sub clar de lună (1962), Cezar și Cleopatra (1963), Biedermann și incendiatorii (1964), Inima mea e pe înălțimi (1964), D’ale carnavalului (1966), Livada cu vișini (1967), Revizorul (1974), spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație), precum și două filme de lung metraj: Duminica la ora 6 și Reconstituirea.
Cel de-al doilea film al său, Reconstituirea narează povestea reconstituirii unui incident banal, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliție, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un imens scandal, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea filmului. Rolurile principale erau interpretate de Vladimir Găitan și George Mihăiță. Criticii de film consideră că acesta din urmă a făcut în Reconstituirea rolul cel mai important al carierei sale. După scandalul interzicerii piesei Revizorul, Lucian Pintilie a primit un pașaport și a fost lăsat să plece din țară. În 1973 a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul Salonul nr. 6 după nuvela omonimă a lui Cehov. În 1979 a filmat în România De ce trag clopotele, Mitică? după un scenariu propriu pornind de la piesa D’ale carnavalului, film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990. După 1990 se repatriază și face o serie de filme în România, în prima perioadă a deceniului al nouălea din secolul trecut, proiecte mai vechi, pe care nu le-a dus la bun sfârșit din pricina intervenției cenzurii. Toate sunt coproducții româno-franceze. În 1998 obține premiul juriului la Festivalul de Film de la Veneția pentru coproducția franco-română Terminus paradis.
În 1990 a fost numit Director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români, vezi cazul filmului lui Cristi Puiu, Marfa și banii. Lucian Pintilie, deși a avut o prezență mai degrabă discretă pe ecranele televizoarelor, s-a implicat în mod activ în opera de reformare morală a societății civile românești, fiind unul dintre membrii marcanți ai Grupului pentru Dialog Social. Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România a fost Premiul Gopo pentru întreaga operă acordat în 2007.