OMUL înainte de concertul său. Violonista Anne-Sophie Mutter: “Muzicienii vor fi muzicieni până când vor muri!”

Pe cea numită uneori Mama viorii. “Așa vi se spune câteodată. Un joc de cuvinte…E de rău?“, “Serios? Nu știam că am o poreclă!” – avea să îmi spună violonista Anne-Sophie Mutter, cu o nonșalanță și un fin umor pe care numai un artist adevărat, carismatic și fără dorința nepărată a băii de mulțime le poate avea.
Un privilegiu pentru mine să îmi acorde interviul acest star al viorii – nepretențios spus, chiar în ziua concertului pe care avea să îl susțină în cadrul Festivalului George Enescu. Seara cânta din Enescu, Dvorak și Mahler! Un ”maraton” simfonic…Acum, în timpul zilei, stătea de vorbă cu mine, așezată pe un colțișor de fotoliu, în holul hotelului Hilton. Acolo i-a plăcut să stea, după ce și-a pus jos, oftând ușor, “cutia” cu vioara – plăcuta povară a artistului…

Sunteți, dacă se poate spune așa, un violinist de cursă lungă. Cât de pretențios credeți că este publicul Festivalului Enescu?

Este un public minunat. Există o conexiune muzicală deosebită. Festivalul George Enescu este…marele om Enescu – pentru istoria muzicii, şi mai ales a viorii o figură importantă. Deasemenea, Festivalul este și o platformă, nu numai muzică! O platformă pentru a satisface gusturi, pentru a schimba opinii despre filosofia vieții, libertatea artei, libertatea expresivității…Libertatea o exprimă cultura noastră.

Pentru un răspuns complex ofer o întrebare simplă, poate chiar învăluită de banalitate: Vă iubiți profesia?

Știți ceva? Dacă este să ne referim la porecla aceea a mea…Numele și profesia s-au contopit. Sunt o mama minunată – spun asta cu mâna pe inimă, e probabil cel mai bun lucru care se poate întâmpla în viața unei femei, și am și vioara, ca să spun așa. Dacă le încadrați – mamă și violonistă, rezultă un echilibru minunat în viață.
Îmi place să fiu muzician, muzica e mai mult…Visul meu și dorința mea de a-mi perfecționa abilitățile. Muzica poate fi și adevăruri precum cel pe care mi l-a spus mama când aveam vreo 10 ani. Și anume, că faptul de a cânta înseamnă frumusețe și iertare! În muzică trebuie să aduci totul pe scenă, mai aproape de tine, mai puternic odată cu tine, chiar dacă ai probleme în viață trebuie să te descurci mai departe și să te ierți. Ca muzicieni trebuie să ne deplasăm cu toții la limită, deoarece la urma urmei ar putea fi ultimul concert. Și asta înseamnă a trăi viața în opinia mea.

La vârsta de 14 ani ați fost invitată de Herbert von Karajan să cântați alături de Berliner Philharmoniker, în cadrul ediţiei din 1977 a Festivalului de la Salzburg. A începutcolaborarea cu fenomenul numit Karajan, colaborare care avea să dureze mult timp. La 15 ani înregistrați primul disc alături de același von Karajan. Cum este zborul sub aripa unei astfel de personalități?

Eram un începător pe atunci…Iar el avea o disciplină a muncii incredibilă. Am început să îmi dezvolt repertoriul sub aripa lui și am descoperit unul dintre cele mai importante aspecte ale…leadership-ului lui Herbert von Karajan. Faptul că el a triat fiecare muzician, dezvoltându-i, individual, capacitatea de înțelegere și de dezvoltare. Și acesta este cu adevărat ceea ce știa marele profesor să facă. A cu adevărat un lider. Mereu prelucra interpretarea, transforma modul de a privi muzica. Foarte cald și, totodată, foarte exigent a ştiut să sădească dragostea pentru muzică în inimile tinerei generații.

Cum se poate defini profesionalismul în opinia unui violonist?

Muzicianul nu face o carieră! Muzicienii trăiesc…viața muzicienilor.. Vor fi muzicieni până când vor muri și poate Dumnezeu speră să definim momentul în care nu mai supraviețuim muzicii. Cred că a fi muzician include să știi care îți este locul.

Ați începutul studiul pianului de la vârsta de cinci ani. La puţin timp după, ați luat primele lecţii de vioară de la Erna Honigberger, elevă a violonistului Carl Flesch. Tot de la vârsta de cinci ani, ați început să studiați alături de unul dintre cei mai buni muzicieni elveţieni – Aïda Stucki…Care este cea mai frumoasă amintire a dumneavoastră din copilărie?

Cred ca a fost un momentul când am primit prima lecție de vioară – pentru că am vrut o vioară la cea de-a cincea aniversare. A fost grozav când am pus vioara pe umăr. M-a ajutat un pic bunicul. Apoi, a fost ca și cum m-aș fi născut a doua oară. Ca un pui care a spart găoacea.

Cum a fost primul concert din viața dumneavoastră? Câtă emoție a fost atunci?

Cum a fost? OK. A fost normal. Cred că, cu cât știi mai mult, cu atât te întrebi mai mult. Înveți ca să devii. Acesta a fost emoția primului meu concert.

Există viață după vioară?

Viața mea a fost împlinită de faptul că sunt mamă. Asadar, muzica nu este singura…”sursă“ de viață în viața mea. Și am și o fundație de mult timp.
Nu știu însă dacă există viață fără vioară…

Ați adus vorba despre fundație… Activitatea Fundației Mutter, care susține ansamblul "Mutter's Virtuosi" este considerată lăudabilă. Aș cita doar câteva dintre numele celor care au fost bursieri de-a lungul anilor și care acum desfășoară cariere internaționale. Ați ales să împărtășiți din experiența dumneavoastră și celor mai tineri, care au nevoie de ajutor pentru a pătrunde în lumea din ce în ce mai competitivă a scenelor muzicale internaționale…

Da, aceasta este responsabilitatea muzicianului. Niciodată nu este suficient sprijin pentru arte, sprijin personal, individual, sprijin pentru individ.
Necesitatea societății de a face mai mult pentru artă este într-adevăr foarte acerbă. Sistemul școlar din Germania, spre exemplu, are o educație foarte slabă în particular. Artele trebuie să fie o parte indispensabilă a educației, pentru că astfel omenirea va avea parte de o mare moștenire a culturii nu numai în muzică, ci și în sculptură, pictură, literatură și pentru a se apropia mai mult mai mult. Muzica joacă un rol foarte important în…găsirea identității noastre. Înveți de la muzică, chiar și în politică…Ascultați foarte atent și o să vedeți că așa e. Lumea are nevoie de muzică și mai mult decât atât. Muzica vă învață orice regulă…
***

I-am dăruit un trandafir de culoarea catifelei vișinii. I s-a luminat chipul. Nu pentru că nu ar fi primit kilograme de buchete la viața ei, ci pentru că urma o zi grea. Slăbuță, delicată, îmbrăcată cu pantaloni și jachetă din piele și-a luat vioara – pe care o căra după ea efectiv și a plecat spre repetițiile pentru concertul alături de Orchestra Simfonică din Pittsburgh – recunoscută ca instituție americană de prestigiu de pe la finele anilor ’30.
Și am plecat. Parafranzându-l pe Evtușenko, există oameni care cunosc omul care va susține concertul și există oameni care se duc la concertul omului cu pricina. Oricum ar suna, eu am preferat să cunosc OMUL înainte de concertul său.

Portret – Herbert von Karajan o considera cel mai mare talent muzical de la Menuhin încoace…

Anne-Sophie Mutter s-a născut în Rheinfelden, Germania. Şi-a început cariera internaţională de solistă în 1976 la Festivalul de la Lucerna, iar un an mai târziu şi-a făcut debutul la Salzburg în cadrul Concertelor Whitsun sub bagheta lui Herbert von Karajan.

În ianuarie 2015, Anne-Sophie Mutter a fost numită Honorary Fellow la Keble College de la Universitatea Oxford. În octombrie 2013, a fost primită în Academia Americană de Arte şi Ştiinţe ca Membru Onorific Străin. În ianuarie, a fost distinsă cu medalia acordată de Lutoslawski Society (Varşovia). În 2012, lui Anne-Sophie Mutter i s-a acordat premiul pentru Distinguished Artistic Leadership oferit de Atlantic Council. A mai primit premiul Brahms premiul Erich-Fromm şi premiul Gustav-Adolf pentru implicare socială în 2011. În 2010, Universitatea norvegiană de Ştiinţe şi Tehnologie din Trondheim i-a conferit un doctorat onorific. În 2009, a fost distinsă atât cu premiul european St. Ullrichs, cât şi cu premiul Cristobal Gabarron. În 2008, lui Anne-Sophie Mutter i s-au acordat premiile International Ernst von Siemens Music şi Leipzig Mendelssohn, pentru “muzicalitatea ei unică și abilitatea interpretativă”.

Violonista a primit de asemenea Großes Bundesverdienstkreuz (Marea Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania), Legiunea de Onoare franceză, Ordinul de Onoare din Bavaria, Großes Österreichisches Ehrenzeichen (Marea Decoraţie de Onoare acordată de statul austriac), cât şi numeroase alte distincţii.
A cântat în 1998 la Frankfurt pentru strângerea de fonduri destinate construirii unui orfelinat în oraşul Victoria din judeţul Braşov, iar în 2007 a susţinut un concert de binefacere în sprijinul orfelinatului din comuna Orlat, judeţul Sibiu, iar în 2000, 2005 şi 2010 a fost invitată să concerteze la Geneva în beneficiul Fundaţiei Dinu Lipatti şi a cercetărilor ce vizează leucemia, precum şi al Fundaţiei Dubois-Ferrière Dinu Lipatti.

Anne-Sophie Mutter a fost prezentă pentru prima oară pe scena Festivalului Enescu în 2015, când a cântat împreună cu Ansamblul său alcătuit din tineri instrumentişti: Mutter Virtuosi.
Nu în ultimul rând, Mutter a beneficiat de un contract exclusiv cu Deutsche Grammophon în epoca de maximă glorie a industriei fonografice, iar discurile ei cuprinzând concerte pentru vioară de Mozart sau Anotimpurile de Vivaldi au inundat lumea în anii ’80.
Acontinuat să uimească lumea, obţinând patru Premii Grammy.