Primul rapper care a câştigat premiul Pulitzer: Povestea unei victorii istorice, marcată de talent, atitudine şi sinceritate

Luni, 16 aprilie, comitetul Pulitzer l-a declarat câştigător pe Kendrick Lamar la categoria „muzică”, graţie celui mai nou album al său, intitulat DAMN, ce a fost lansat în primăvara anului trecut.

Victoria sa intră în istorie. Nu doar că este primul rapper care câştigă acest premiu, ci este şi pentru prima dată, de 75 de ani încoace – adică de când s-a creat categoria în cadrul premiilor Pulitzer – când un material discografic declarat căştigător aparţine unui alt gen decât jazz sau muzica clasică.

Comitetul Pulitzer a votat în unanimitate pentru Kendrick Lamar. Membrii board-ului au apreciat măiestria de care a dat dovadă în crearea conceptului liric, dar şi unitatea albumului, dată de limbajul presărat cu elemente de jargon, ceea ce îi conferă autenticitate, precum şi de ritmul dinamic al pieselor. Toate aceste elemente converg pentru a surprinde complexitatea vieţii oamenilor din comunitatea afro-americană.

Criticii muzicali au lăudat materialul discografic şi l-au catalogat drept un clasic al genului, graţie producţiei dinamice şi abordării temelor spinoase, personale şi politice, legate de rasă, credinţă şi povara succesului. Versurile profunde şi brutal de sincere îl plasează pe Kendrick Lamar, la doar 30 de ani, în categoria artiştilor cu greutate. Interpretul îşi pune sub semnul întrebării motivaţia, contradicţiile şi eşecurile, în contextul actual politico-social din SUA. Rimele sale sunt surprinzătoare şi atent meşteşugite, acest “strat” fiind dublat de beat-uri moderne şi pătrunzătoare.

Însă nimeni nu a descris mesajul albumului mai bine ca însuşi Kendrick Lamar: “Mă axez în principal pe cum se vor simţi fanii când îl ascultă, acei oameni care îşi duc traiul de zi cu zi. La finalul zilei, muzica pe care o fac nu e pentru mine, ci pentru cei care trec prin nişte momente grele şi vor să se regăsească în povestirile cuiva care experimentează aceleaşi lucruri ca ei”.

DAMN e un album plin de emoţii, introspecţii şi speranţă, care vine într-un moment în care mulţi afro-americani simt că nu mai văd luminiţa de la capătul tunelului. Versurile pieselor nu exprimă doar frământările artistului, ci ale unei întregi comunităţi care trece printr-o perioadă dificilă.