Profa de frumos. Lavinia Anamaria Ungureanu: Literatura este despre noi și ne vorbește, las tinerii să o asculte ca să se audă și pe ei înșiși
Se spune că oamenii care iubesc literatura înțeleg pe deplin sensul frumuseții. A cuprinde acest sens pentru a-l da mai departe e o misiune absolut uriașă. Pe care unele cadre didactice și-o asumă cu toată ființa lor.
Lavinia Anamaria Ungureanu este profesor de limba și literatura română la Colegiul Național Iași. Lucrează în învățământ din 2003, timp în care și-a extins activitatea ei normală de profesoară de română pe mai multe direcții în care elevii puteau fi cooptați și implicați. Astfel, din 2010 încoace, este coordonatoarea revistei de tradiție a colegiului – Spre lumină și, atunci când apare posibilitatea, organizează evenimente în cadrul cărora îi pune pe elevii ei în contact cu frumosul. În toate formele lui.
Și pentru că e Doctor în Teatru, terminând Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, cu o teză despre dramaturgia lui Lucian Blaga și cea a lui Camil Petrescu, din perspectiva hermeneuticii lui Martin Heidegger, Lavinia Ungureanu face adesea efortul de a-și pune elevii în contact cu arta teatrală. Și face toate aceste lucruri într-un mod firesc, pentru că știe că astăzi e important să oferi elevului mai mult decât lecții la clasă. Trebuie să-i oferi experiențe, din care să înțeleagă că frumosul e peste tot și el începe întotdeauna din noi.
Cum ați ajuns cadru didactic? A fost o dorință veche, din copilărie, sau viața v‑a dus către cariera aceasta?
Am descoperit frumusețea literaturii încă din copilărie, când ascultam poveștile bunicului meu patern, alături de sora mea. Bunicul a fost un om de o profunzime extraordinară și o sensibilitate copleșitoare, cu o cultură impresionantă, din care mereu ne-a împărtășit cu blândețea unui sfânt. Bunica maternă ne-a cultivat înclinația spre literatură, cu un fin simț al umorului, prin istorioare improvizate care transformau aspectele banale ale cotidianului în spectacol cu sens.
Mi-am dorit de atunci să trăiesc în apropierea literaturii, am iubit și iubesc cărțile, le consider ființe vii. În anii de gimnaziu m-am îndreptat mai clar spre zona umanistă, pasiunea s-a îmbinat și cu participarea la competiții, am devenit olimpică la română, iar în anii de liceu s-a conturat clar opțiunea de a deveni profesor. Am avut profesoare excelente în școală – dna prof. Eugenia Stoleriu și dna prof. Carmen Martinuș, care m-au cunoscut bine și mi-au deschis mai mult orizontul preocupărilor literare și culturale.
Am făcut și teatru în liceu, a fost ocazia de a trăi mai intens orice poveste. Tradiția care s-a născut în familie a crescut în anii de școală și a devenit o modalitate de a trăi în frumusețe în preajma lumilor literare, unde simt că regăsesc și sufletele celor iubiți ai mei care nu mai sunt trup.
În anii de când predați, cu siguranță v‑ați format o teorie despre cum ar trebui să fie relația elev‑profesor. Cum vedeți dumneavoastră această interacțiune într‑un sens ideal?
Cred că există relații care fac oamenii să crească împreună, iar dacă fiecare copil sau tânăr are posibilitatea de a beneficia de o asemenea conexiune reciproc stimulativă, atunci profesorul își împlinește menirea și, desigur, se împlinește și el.
Este un privilegiu să studiez literatură cu tinerii, o bucurie pe care în fiecare zi o descopăr cu alte nuanțe și o experiență pasionantă și surprinzătoare pe care încerc să o construiesc zilnic, mereu în conexiune cu alte domenii culturale, în contextul de idei și de sensibilitate al textelor din diferite perioade, de la literatura clasică și neapărat până la cea contemporană.
Dialogul cu tinerii este esențial, așa se desfășoară orele noastre de cele mai multe ori, prin întrebări care să deschidă mult aspectele literare către înțelesuri diverse, întrebări venite adesea de la copii, pentru că îi las pe ei să aleagă secvențele care le-au atras atenția și despre care simt că au ceva de spus sau de întrebat, deschiderea spre ideile și sugestiile lor mă ajută să îi cunosc și dincolo de textele pe care le discutăm și să pot să trec din poveste, lin, către viață, către oamenii pe care îmi doresc să îi sprijin în devenirea lor.
Ce ați învățat de la elevii dumneavoastră de‑a lungul carierei în învățământ?
Și aceasta este tot o poveste care nu se termină niciodată, fiindcă frumusețea vine din diversitatea extraordinară a tinerilor cu atâtea înclinații, preocupări și pasiuni, oamenii cu care mă întâlnesc prin intermediul literaturii și al celorlalte arte.
Am învățat să-i descopăr prin literatură, să am răbdare cu fiecare, iar resursa aceasta de energie, odată eliberată de tipare și de rigiditate, mi-a arătat atâtea forme de inteligență și sensibilitate, încât sunt convinsă că și de acolo vin ideile creative în construirea orelor noastre.
Am constatat că experiențele noastre culturale împreună câștigă în autenticitate când îi ascult pe ei, dincolo de teorii și definiții. Au și acestea rolul lor, desigur, dar tinerii mi-au arătat atât de viu că au nevoie, alături de reperele pe care le dăm mereu din cultura lumii, de libertate și de emoție ca să-și definească personalitatea, iar literatura este despre noi și ne vorbește. Las tinerii să o asculte ca să se audă și pe ei înșiși.
Dumneavoastră faceți efortul de a duce educația și în afara școlii sau aducând în școală oameni de la care elevii pot învăța valori și principii. Cât de important este acest lucru pentru elevi? Ce ați remarcat în ei schimbat după aceste întâlniri, despre care o să vă rog să detaliați un pic?
Îmbinăm studiul literaturii, întotdeauna în context istoric, social, cultural pentru a avea o imagine de ansamblu, cu alte forme de artă, începând de la ore, prin conexiuni între texte și picturi care propun imagini, emoții, mesaje similare, cu diverse compoziții muzicale, cu filme care spun povestea din diferite perspective, cu spectacole de teatru, operă sau balet, cu reprezentări sculpturale sau arhitecturale ale unor povești și personaje.
De multe ori copiii vin cu propunerile lor din arta contemporană și le dau ocazia să le împărtășească. Multe dintre textele pe care le facem la clasă, cel mai mult la a IX-a, unde avem libertatea de a alege (în anii următori vine materia de Bac …), și la filologie, unde sunt mai multe ore, la care se adaugă opționale și literatură mondială, le prelungim prin experiențe precum participarea la festivaluri – FILIT, FITPTI, NAG, RCW, spectacole de teatru, operă, balet, filme contemporane, expoziții de pictură și sculptură, vizite la muzee, la care mergem sub formă de atelier, ne luăm notițe și apoi scriem despre impresiile noastre în revista colegiului, intrăm în dialog cu artiștii la final de spectacol și descoperim dincolo de scenă alte nuanțe ale poveștii și mai ales pe oamenii care ni le oferă.
Este esențial modul acesta de apropiere a tinerilor de artă, de domeniile culturale, astfel ei simt că fac parte din evoluția lumii, că pot contribui la ea cu ideile și emoțiile lor, că prin artă se descoperă și se construiesc pentru viață, și aceasta, tot o poveste.
Altă parte fundamentală este întâlnirea cu personalități culturale în școală, cu oameni de la care tinerii pot deprinde atitudini constructive, învățând să se descopere și să-și definească valorile. Amintesc aici câteva experiențe: l-am omagiat pe poetul Emil Brumaru, absolvent al colegiului, printr-o întâlnire cu fiica sa, ne-am apropiat de Eminescu ducând poezia sa spre muzică, alături de dna prof. univ. dr. Lăcrămioara Petrescu (Litere, UAIC Iași) și tenorul Andrei Fermeșanu (manager ONRI), l-am avut oaspete pe scriitorul Dan Lungu, discutând despre romanele sale și despre literatura pentru copii, am recuperat amintirea poetului Benjamin Fondane prin proiecția filmului Insula Fondane (regia Valentin Mocanu), urmată de întâlnire-dialog cu actorii Teatrului Național Iași – Emil Coșeru, Andrei Sava – și cu realizatoarea scenariului, Nicoleta Dabija (muzeografă, jurnalistă, scriitoare), întâlniri cu scriitorii în cadrul FILIT – Matei Vișniec, Bogdan O. Popescu, Olga Ștefan, Elena Vlădăreanu -, întâlnire cu scriitorul Radu Vancu pornind de la cartea sa pentru copii Fratele fraților rătăcitori, iar în curând, în luna mai, avem trei evenimente – întâlnire cu Radu Vancu despre cel mai recent roman al său, Paradis, întâlnire cu Ioana Nicolaie despre romanul Drumul spre Soare-Răsare și volumul de poezii Noctiluca (acestea două, în cadrul Romanian Creative Week), precum și o nouă proiecție de film, Dogma (regia Valentin Mocanu), urmată de întâlnire cu regizorul, actorii și poeții ale căror texte stau la baza filmului.
Ce lipsește astăzi școlii românești ca să fie exact așa cum ar trebui pentru formarea unor generații adaptate la lumea în care trăim?
Cred că științele umaniste ar trebui să aibă o pondere mult mai mare decât au acum, fiindcă doar prin studiul contextualizat al literaturii, alături de istorie, limbi, filosofie, logică, psihologie, educație socială se pot forma la tineri gândirea critică, discernământul, se pot cultiva valori precum toleranța, empatia, respectul, astfel încât să poată fi evitate formele de extremism și autoritarism tot mai frecvente în lumea de astăzi.
Cât de mult a schimbat dezvoltarea internetului relația pe care o aveți cu elevii?
Formele moderne de comunicare online ne ajută mult în sensul furnizării de materiale, al căutării și selecției informației, ceea ce înseamnă că ne rămâne timp mai mult pentru aprofundarea studiului pe text și explorarea unor conexiuni culturale, acestea fiind mult facilitate de accesul la diverse site-uri de specialitate.
Trimitem mereu nu doar materiale de studiu, pe grupurile noastre, ci și recomandări de evenimente, dincolo de orele de curs, în comunicare individuală, astfel încât ne apropiem și ne descoperim, iar tinerii se simt încurajați să împărtășească experiențele lor intelectuale și creative.
Multe dintre lucrurile acestea se concretizează în materiale pentru revista colegiului (sprelumina.wixsite. com/spreluminacni), despre proiecte în care sunt implicați, despre evoluția profesională (păstrez legătura cu absolvenți care se întorc pentru a povesti), despre căutări creative în poezie, proză, eseu, pictură, fotografie, film.
CITEȘTE ȘI: Andrei Țăranu: Explozia internetului face studiul mult mai superficial
Foto: Lavinia Anamaria Ungureanu
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 297 | Mai 2025
