Richard Branson: Afaceri in era Justin Bieber

Adevarul este ca oamenii percep schimbarea ca pe o amenintare – una care are potentialul de a pune afacerea „pe butuci“. Si de ce sa nu recunoastem – nicio companie nu dureaza vesnic! Pentru ca am o experienta indelungata in domeniul muzical, de multe ori cititorii ma intreaba ce cred eu despre viitorul acestei industrii. Ce se va intampla in continuare? Ce se poate face daca vrei sa iti lansezi o afacere de succes in acest sector, in care schimbarea ii afecteaza si pe cei mai abili jucatori?

Ei bine, experienta imi spune ca intotdeauna exista oportunitati in vremuri de schimbare. Analistii care si-au petrecut ultimii zece ani prezicand sfarsitul acestei industrii ar trebui sa-si reaminteasca de anul '82, cand a avut loc ultima prabusire a pietei. Recesiunea economica ne-a lovit profund. Tot mai multi oameni au inceput sa-si inregistreze muzica de la posturile de radio sau de la un prieten care isi cumparase discul – atunci s-a creat precedentul pentru viitoarele descarcari ilegale de pe net. La acea vreme, Virgin Retail avea peste o suta de magazine de discuri in Marea Britanie, care tot timpul saptamanii erau goale. Si ca si cum asta n-ar fi fost indeajuns, am aflat curand ca CD-ul era pe cale sa asalteze piata.

Avantajele noului suport muzical erau evidente: era mult mai mic decat un disc de vinil, nu se uza, nu se distorsiona, era lipsit de zgomot in contact cu suprafata.

Carnetelul meu de luat notite din perioada aceea e plin de intrebari cu privire la efectul pe care l-ar fi putut avea asupra afacerii noastre. Imi amintesc ca am scris atunci ceva de genul: „Ce se va intampla cu cei care colectioneaza muzica – isi vor inlocui discurile de vinil cu CD-uri?“

Primul lucru pe care il puteam face ca sa supravietuim amenintarii reprezentata de introducerea CD-urilor pe piata a fost sa scapam de vinilurile pe care le aveam in stoc, asa ca am inceput sa le vindem cu reducere. In magazinele noastre am reusit pana la urma sa le inlocuim cu CD-uri, ceea ce concurentii nostri n-au reusit. Am remarcat exact la timp un alt fenomen pe cale sa se produca in piata: la doi ani de la lansarea calculatorului personal in 1980, in Marea Britanie existau pe piata 500.000 de automate de jocuri video. Asa ca foarte rapid am introdus in oferta CD-uri cu jocuri si filme in retelele noastre de magazine.

In 1986, a venit randul supermagazinelor Virgin sa fie amenintate de concurenta. Cel mai mare rival al nostru, HMV, ne sufla in ceafa, deschizand magazine imense, unele chiar in apropierea celor mai reprezentative magazine ale noastre. In replica, am lansat un magazin la Dublin, la vremea aceea cel mai mare din lume, pe Aston Quay. Acest magazin oferea muzica de toate genurile: folk, jazz si rock, dar am introdus in oferta si programe de calculator, jocuri video si de calculator. Aceasta dovedeste ca am fost in stare sa vad viitorul afacerii.

Imi amintesc ca le-am dat atunci altor retaileri de moda veche, cum ar fi Woolworths, Dixons si Currys, o lectie de marketing: vitrinele noastre si interiorul magazinelor se schimbau foarte des si erau foarte atragatoare. Am invitat formatiile sa concerteze in magazin si cred ca acest gen de evenimente ne-a crescut vanzarile si publicitatea.

Pentru a scurta povestea, din cauza schimbarilor neasteptate prin care treceam si in ciuda lor, in perioada anilor '80 – '90 am transformat modelul nostru de a face business si ne-a reusit foarte bine acest lucru. Muzica produsa de Virgin Records i-a captivat pe ascultatorii din intreaga lume si, dintre acestia, multi intrau in supermagazinele Virgin ca sa cumpere CD-uri.

Ne-au facut insa aceste adaptari imuni pentru schimbarile viitoare? Bineinteles ca nu. Adevarul este ca, de la inceput, micile magazine Virgin faceau foarte putini bani. Magazinele pastrau brandul in atentia publicului si ii mentineau imaginea tinereasca si neconventionala, dar nu erau profitabile pe termen lung. Una dintre cele mai mari greseli si regretul meu cel mai mare au fost ca nu le-am vandut la timp. Am dat ultima pagina a cartii „Virgin Records“ abia in 1992, odata cu vanzarea catre EMI: oricat de dureros a fost pentru mine, a fost cea mai buna decizie.

Va disparea muzica din cauza descarcarilor gratuite de pe Internet? Eu sunt de parere ca in economia de astazi companiile de muzica sunt mult mai sanatoase decat au fost pe vremea cand Virgin Records era in plina floare. Cand am construit studioul de inregistrari, am facut o investitie uriasa. Virgin Records suporta sesiunile de inregistrari ale muzicienilor si isi asuma riscurile lansarii. Pentru a face totusi niste bani, eram nevoiti sa vindem o groaza de albume.

Astazi, un album de calitate superioara poate fi produs si pe un laptop. Apoi poti expedia fisierul pe Internet catre oricine, aproape oriunde in lume. Promovarea se poate realiza relativ usor prin crearea unei pagini pe MySpace, Facebook sau pe orice alta retea sociala. Tinerii muzicieni nu mai au nevoie sa faca economie, problema ramane doar a caselor de discuri si a actionarilor acestora.

Daca as fi liderul unei trupe la moda, pe cale de a ajunge pe culmea succesului, nu m-as mai duce la o companie producatoare de discuri. As aduna o mica echipa care sa ma ajute sa-mi realizez albumul si piesele. M-as asocia cu alti muzicieni tineri care gandesc in acelasi fel si as imparti cu ei cheltuielile legate de distributie, publicitate si alte costuri de marketing.

Trupele debutante vor castiga oricum putin, deoarece companiile de inregistrari isi permit sa le promoveze doar folosindu-se de veniturile obtinute de la artistii consacrati. Dar muzica va exista intotdeauna si tot mai multi artisti se vor face ascultati. Eu sunt convins de faptul ca si companiile de inregistrare vor supravietui, dar trebuie sa dea dovada de flexibilitate. Va spuneam si altadata ca „in afaceri, ce e mic e mai frumos“. Aceste companii mici vor trebui sa descopere talente autentice, acesta fiind si motivul pentru care oamenii pasionati de muzica isi aleg o cariera in aceasta industrie.

Si cu toata aceasta incarcatura de energie si de zel pe care se pot baza antreprenorii, cine stie unde se va ajunge in viitor?

Traducerea: Daniela Oancea

Foto: gTarded/Flickr