Richard Branson: Businessul este o forta a progresului

Mie insumi imi era clar, in timp ce luam parte la reuniuni, ca, dupa esecul negocierilor de anul trecut de la Copenhaga, nu se va ajunge nici de aceasta data la un tratat oficial privind reducerea emisiilor de dioxid de carbon si nici la masuri concrete referitoare la combaterea schimbarilor climatice.

Dar miza era prea mare ca sa renunt pur si simplu si sa plec acasa. Eu consider ca a venit randul comunitatii de business sa preia fraiele si, cu un pic de ajutor din partea guvernelor, chiar vom reusi sa facem ceva.

Eu cred foarte mult in aceasta cauza, si, de asemenea cred ca, daca nu vom incepe sa conservam energia si sa dezvoltam combustibili alternativi, ne vom confrunta cu o criza la nivel mondial. Aceasta va avea impact asupra rezervelor de apa si de hrana ale planetei si ar putea genera o criza economica mult mai dureroasa decat actuala recesiune. Tocmai de aceea, anul trecut, am ajutat la lansarea Carbon War Room, un ONG pe probleme de mediu, cu acoperire globala. Intentia mea este de a-i incuraja pe oamenii de afaceri si companiile lor sa se implice in batalia impotriva incalzirii globale si de a face acest lucru prin alocarea de capital si prin oferirea unor solutii masurabile, viabile in termeni comerciali.

Unul dintre cei mai mari poluatori cu gaze cu efect de sera si un sector care are nevoie urgenta de schimbare este industria navala. Daca ar fi sa masuram impactul acesteia prin comparatie cu emisiile de gaze ale tarilor industrializate, flota de transport maritim la nivel global ar ocupa locul sase dupa Germania.

Carbon War Room a facut o clasificare pe criterii de eficienta pentru fiecare tip de ambarcatiune si a initiat un sistem de etichetare ecologica, care sper ca va reforma industria. Acesta a reprezentat un prim pas in a reduce emisiile de gaze la un nivel de ordinul gigatonelor. Astfel, de acum inainte fiecare nava va purta un autocolant inscriptionat de la A pana la G, care indica o clasificare asemanatoare cu cea pe care o primesc acum electrocasnicele, precum: frigiderele, masinile de spalat, uscatoarele si televizoarele. Acest lucru va permite clientilor sa aleaga cele mai bune nave din fiecare flota si ii va ajuta pe proprietarii cei mai progresisti sa arate cat de eficiente si rentabile sunt navele lor, in comparatie cu cele ale concurentei.

Pe masura ce companiile care folosesc servicii de transport maritim se vor orienta dupa aceste etichete, ne putem astepta ca ei sa ia decizii in cunostinta de cauza pentru afacerile lor si pentru mediu. Acest lucru ar trebui sa elimine barierele din calea alocarii de fonduri pentru dezvoltarea unor tehnologii “mai curate” de transport naval.

Sper ca eco-etichetarea va actiona ca un catalizator pentru industria de transport maritim pentru ca ea sa devina nu doar durabila, ci si mai profitabila in timp, odata ce se aplica criteriul eficientei.

Ar fi de dorit ca guvernele sa evite impozitarea noilor surse de energie regenerabila si de tehnologii durabile, sa incurajeze investitiile, si, pe masura ce oamenii vor renunta la sursele de energie non-regenerabile, sa inceapa sa creasca grila de impozitare pe energia conventionala si pentru industriile care se bazeaza pe ea. Aceasta este singura interventie de care avem nevoie din partea statului, dupa care companiile pot face restul; intotdeauna comunitatea de afaceri a determinat progresul mult mai rapid si mai eficient decat o pot face guvernele.

Dar antreprenorii nu se pot baza pe faptul ca guvernele vor adopta pretutindeni astfel de politici, asa ca multi au luat-o singuri inainte. Ganditi-va numai la industria aeronautica, care emite in prezent de 2% din totalitatea emisiilor globale de CO2 – o cifra despre care se spune ca va creste rapid. Dar companiile din acest domeniu dezvolta si testeaza tot ce este nou, de la biocombustibilii durabili pentru navigatie pana la sistemele eficiente de control al traficului aerian.

Carbon War Room a organizat tot la Cancun si prima editie a premiilor “GigaTone” recunoscand meritul unor companii lider in reducerea emisiilor poluante si in folosirea unor practici durabile. Cei sase castigatori ai premiului au avut programe de sustenabilitate puternice, care au inclus, printre altele si contabilizarea stricta a emisiilor de gaze cu efect de sera.

Compania Nike a fost premiata pentru programul sau de economisire a energiei, inclusiv pentru asa numitul “Environmental Apparel Design”, instrument pe care il folosesc designerii pentru a se asigura ca materialele alese de ei vor avea un impact minim asupra mediului.

In categoria energie, a fost premiata compania Suzlon pentru realizarile sale in gestionarea emisiilor de carbon si pentru etapele parcurse in programul propriu de sustenabilitate. Alti premiati au fost companiile Reckitt Benckiser, 3M, Vodafone si GDF Suez. Speranta noastra este ca prin evidentierea acestor pionieri care au schimbat modul in care fac business, vom incuraja si alte companii sa actioneze in acelasi fel.

Expertii sunt de parere ca omenirea va trebui sa investeasca mai mult de 550 de miliarde dolari anual pentru a pune bazele unui mediu industrial care functioneaza cu emisii reduse de carbon – in mod clar, o schimbare care trebuie sa fie dusa la indeplinire de companii si de comunitatea investitorilor. Nu pledez aici pentru a va cere sa faceti o alegere intre sacrificiu si prosperitate; intre izolare si dezvoltare. Vreau sa va conving ca businessul este o forta a progresului si ca doar prin acest gen de schimbari, cum este eco-etichetarea noi putem arata lumii care este drumul pe care trebuie sa il urmeze.