Richard Branson: Daca ar fi sa iau totul de la capat

Odata ce ai reperat o oportunitate intr-un anumit sector, pastrarea increderii in visul tau si strangerea primilor bani necesari este cea mai grea problema cu care se confrunta un antreprenor. Urmatoarele doua intrebari mi-au amintit cum am inceput eu si m-au facut sa ma gandesc la ce as face daca ar fi sa o iau de la capat.

Alex Bodislav, din Bucuresti, Romania, mi-a trimis urmatoarea intrebare: „Daca ai avea 24 de ani si un buget de 3.000 dolari pentru a porni o afacere, ce fel de afacere ai alege? Dar daca bugetul ar fi de aproximativ 25.000 dolari?“

Raspunsul e simplu. As face cu siguranta o afacere pe Internet si n-ar avea nici o importanta daca as avea 3.000 sau 25.000 dolari pentru a o porni.

De altfel, mi-am inceput cariera de business în anii `60, cu revista „Student”. Am inceput prin a vinde cate un exemplar o data si dupa aceea am trecut la vanzarea de discuri (dintr-o cabina de telefon). Astazi, publicatiile si industria muzicala se lupta sa supravietuiasca, datorita schimbarilor aduse de Internet, dar sa stiti ca acolo unde exista schimbare, exista si oportunitate.

Design-ul produselor Apple, de pilda, este genial si au o asemenea priza la publicul consumator incat compania a aruncat in aer piata de telefonie mobila cu sloganul „you gotta get one of these iPhones”. Dupa care, a atacat segmentul publicatiilor cu iPad-ul.

Si intr-adevar, o intreaga industrie se dezvolta pe seama proiectarii de aplicatii noi – jocuri, reviste si site-uri de rezervari – pentru aceste gadgeturi Apple. Designerii si publicistii castiga deja o avere dezvoltand astfel de aplicatii, asa cum castigau mogulii din industria muzicala si din presa prin anii '60 si '70.

Am fost intotdeauna fascinat de toate aceste forme de expresie – carti, muzica, televiziune si film. Virgin a investit in toate aceste industrii si a avut succes.

Daca as avea din nou 24 de ani, m-as uita la aceste domenii dupa orice nisa as gasi sau orice locusor ramas liber in piata. As cauta probabil orice oportunitate de a zdruncina pozitia celor mai importanti jucatori. Si as gandi totul la scara mare, pentru ca succesul nu mai are astazi granite geografice. Cand am inceput Virgin, proiectele noastre se rezumau la Marea Britanie din cauza limitarilor financiare si a diferentelor culturale. Odata cu dezvoltarea Internetului insa, lumea a intrat la apa si este acum un loc foarte cosmopolit si tot mai interconectat.

O alta intrebare a venit de la Pavlina Stoyanova, din Canada, care vrea sa stie care sunt primele trei modalitati de a gasi finantare pentru o afacere noua.

Prima si, probabil, cea mai evidenta modalitate este sa imprumuti bani de la cineva din familie sau de la prieteni. Este un imprumut cu un grad mare de risc, in sensul in care, daca lucrurile merg prost, pierzi nu numai o afacere, dar si relatia cu prietenul sau respectivul membru al familiei. Cu toate acestea, pentru multi antreprenori, acesta este modul cel mai rapid de a finanta un start-up.

In 1967, locuiam in subsolul casei de pe Edgware Road din Londra care apartinea prietenului meu, Johnny Gems. Eram falimentari amandoi si incercam din rasputeri sa urnim revista Student.

Intr-o, zi mama mea, Eva, ne-a adus 100 de lire sterline. Gasise un colier pe strada, il dusese la politie si, pentru ca nu l-a revendicat nimeni timp de trei luni, politia i l-a dat ei. Stia ca n-avem bani, asa ca a vandut colierul si ne-a dat noua banii. Cu cele 100 de lire sterline ne-am platit facturile pentru lunile urmatoare si am putut merge mai departe. Afacerea mea s-ar fi prabusit fara ajutorul acesta.

A doua optiune este de a aplica pentru un credit bancar. De la inceput am incercat sa-mi construiesc afacerile bazandu-ma in principal pe resursele proprii si doar intr-o mica masura pe credite bancare. Acest lucru mi-a permis sa controlez cea mai mare cota din capitalul social, pana cand m-am simtit destul de stabil ca sa putem aduce investitori din afara.

La inceputul perioadei de extindere a Virgin, am fost de cateva ori în pragul colapsului financiar deoarece eram extrem de reticent in a aduce capital din afara. Eu eram convins ca tocmai capitalul acela mic ma tinea focusat pe gandirea corecta a urmatoarelor actiuni. In cele din urma, acesta a fost factorul care a contribuit la reusita.

In fine, in cazul in care banca nu va imprumuta bani doar pe baza unei idei, trebuie sa aveti increderea necesara sa luati creditul girand cu activele pe care le aveti, chiar daca e vorba despre propria casa. Sau, daca sunteti norocosi, cum am fost eu, poate fi casa unui prieten sau a unei rude.

La inceputul anilor '70, ma straduiam sa cumpar cu 30.000 de lire sterline conacul de la tara, care a devenit ulterior primul nostru studio de inregistrari. Eu am pus toti banii pe care ii aveam – 2.500 de lire – si am reusit sa conving banca sa-mi imprumute inca 20.000 de lire, dar tot imi mai trebuiau 7.500. Pana la urma, a intervenit matusa mea, Joyce, si mi-a dat diferenta.

A fost un gest generos si extrem de riscant, pe care nu l-as fi acceptat daca as fi stiut ca ea si-a ipotecat casa pentru a face rost de acei bani. Dar n-am stiut. Am cumparat atunci conacul, unde am inregistrat primul nostru disc: „Tubular Bells” al lui Mike Oldfield. Virgin a crescut rapid apoi si a devenit o afacere de succes. Bineinteles ca de indata ce am putut, i-am inapoiat matusii mele Joyce cele 7.500 de lire sterline – si cu dobanda!

Un alt risc de a lua bani de la prieteni si de la familie este ca ti-ar putea cere sa imparti afacerea cu ei. In cazul meu, daca matusa mea ar fi tinut mortis, va dati seama ca as fi fost nevoit sa dau numele ei companiei de zbor. Incercati numai sa va imaginati cum ar fi fost sa zburati azi cu liniile aeriene „Matusica Joyce”…