Richard Branson: Pe tine ce te motiveaza?

Nu stiu cine altcineva mi-ar fi putut prezice mai bine viitorul daca nu parintii mei. Eu n-am fost un elev prea bun, probabil si din cauza dislexiei mele nediagnosticate. Dar parintii mei n-au privit niciodata problema mea la invatatura ca pe o piedica. Mai degraba, ei au fost cei care m-au ajutat sa imi descopar talentul, incurajandu-ma sa gasesc mereu ceva care sa ma motiveze.

Performantele mele sportive si businessurile pe care le-am pornit foarte devreme – cum ar fi ferma de brazi de Craciun – m-au incurajat sa devin un tip inventiv, sa nu ma dau niciodata batut si sa dau dovada de inventivitate atunci cand ma confruntam cu probleme.

Din moment ce nu aveam performante scolare deosebite, cand am lansat revista Student la 16 ani, cautam intr-un anume fel sa demonstrez ceva. Eu si prietenii mei voiam sa ne pronuntam in legatura cu problemele societatii in care traiam, in special in legatura cu razboiul din Vietnam.

Am lansat pe cont propriu revista, bazandu-ma doar pe convingerile mele si imi placea mult ce faceam. Nu conta ca lucram intr-un subsol din West London, intr-un spatiu inghesuit si ca n-aveam nici un fel de sprijin financiar. Nu aveam experienta in industria de publishing si nici experienta in afaceri, asa ca am pus totul la bataie si am facut rost de interviuri si de advertiseri. Era o munca grea, dar pentru mine era distractiv si interesant deopotriva. Era, mai presus de orice, un proiect de care ma simteam foarte legat.

De altfel, acest sentiment amestecat de pasiune si amuzament, pus in slujba unui obiectiv de business, a stat si la baza intrarii mele in domeniul vanzarilor de discuri si, mai apoi, la originea deschiderii unor magazine de muzica, in care vanzatorii erau impatimiti dupa muzica pe care o comercializam. Aceste spatii erau prevazute cu niste puncte de ascultare, unde consumatorii puteau sa auda mai intai ce doreau sa cumpere. Daca voiau sa ramana si sa se relaxeze putin, se puteau aseza confortabil in niste fotolii-sac. Urmatorul pas pe care l-am facut a fost in industria inregistrarilor muzicale. Dragostea mea pentru muzica si curiozitatea fata de oamenii care o produceau imi alimentau motivatia – si de cele mai multe ori, doar banii mai lipseau.

Recesiunea din Marea Britanie de la sfarsitul anilor ’70 a antrenat o scadere a vanzarilor de discuri precum si o lipsa de hit-uri muzicale. Pana in acel moment reusisem sa creez o comunitate mica la Virgin si imi doream ca oamenii cu care lucram si la care tineam sa se bucure in continuare de locul lor de munca. Eram profund preocupat de siguranta lor. Lucram in pierdere si m-am vazut nevoit sa decid daca voi investi in consolidarea magazinelor sau in lansarea unor noi artisti. In speranta ca voi depasi dificultatile financiare, am cumparat doua cluburi de noapte si am investit banii rezultati in productia de discuri. Managerul general al studioului muzical, Simon Draper, era un mare talent, asa ca l-am sprijinit in demersul sau de a crea in Marea Britanie cel mai mare label independent.

Succesul inregistrarilor noastre ne-a salvat in cele din urma. Punctul forte al brandului a fost intotdeauna acela ca am stiut sa gasesc oportunitati de afaceri dincolo de muzica si motivatia mea s-a extins in afara acestui domeniu. Afacerile mele mai vechi sau mai noi au atras in jurul lor o comunitate de clienti, astfel incat acum obiectivul meu este sa fac din Virgin unul dintre cele mai respectate branduri.

In acest moment, totul se leaga. Motivatiile diferite au fost puse in slujba unei strategii de a genera businessuri de care angajatii Virgin sa fie cu adevarat pasionati. La aceasta, se adauga cautarea permanenta de a „dezmorti“ anumite piete si de a castiga increderea potentialilor clienti. De multe ori am reusit atacand segmente de piata in care am simtit ca clientul nu mai era bine deservit nici de cele mai importante companii. Asa se face ca, destul de rapid, ne-am extins in domeniul industriei aeronautice, feroviare, al serviciilor financiare, al bauturilor, al hotelurilor si cluburilor de sanatate.

In ultimul deceniu, motivatia mea s-a extins si a inglobat actiuni filantropice la scara larga, pentru ca afacerile grupului Virgin m-au adus in postura de a da o mana de ajutor la rezolvarea problemelor cu care se confrunta astazi umanitatea. Acest lucru m-a determinat sa infiintez asociatia Virgin Unite, care a contribuit activ la crearea unor organizatii precum Elders, a Centrului Branson pentru antreprenoriat si a „Carbon War Room“ – toate servind drept niste instrumente „grozave“ in lupta impotriva saraciei, a bolilor si schimbarilor climatice catastrofale.

Cum imi voi pastra motivatia in 2011? Cu gandul la miile de oameni care lucreaza pentru Virgin, la toti cei care se bazeaza pe ceea ce facem noi in intreaga lume si la activitatea pe care o desfasoara Virgin Unite. Ma voi baza, desigur, si pe curiozitatea mea fara astampar si pe entuziasmul care ma caracterizeaza. Eu ii provoc permanent pe cei din echipa mea de management cu ideile mele noi, cu inovatiile pe care as dori sa le implementez si cu afacerile noi in care vreau sa intru – in cel mai scurt timp.

Daca stau sa ma gandesc, curiozitatea mea naturala si dorinta de a cauta noi provocari se regasesc cel mai bine in aventura noastra spatiala de la Virgin Galactic. Dupa un an aglomerat, care a culminat cu inaugurarea pistei de lansari din portul spatial din New Mexico anul trecut in octombrie, visul meu referitor la turismul spatial se apropie tot mai mult de realitate. De-abia astept sa continui munca prietenului meu, Steve Fosset, si asa se face ca un alt proiect mare, pentru 2011, va fi punerea pe picioare a afacerii cu explorari subacvatice. Va puteti intreba, pe buna dreptate, daca astfel de aventuri i se potrivesc unui om de 60 de ani, ceea ce ma trimite cu gandul sloganul meu favorit, cu care ma automotivez: Screw it, let`s do it!

Traducerea si adaptarea: Daniela Oancea