Richard Branson: Un viitor mai verde
Unele companii au implementat deja noi standarde de calitate, axate pe necesitatea de a reduce consumul, pe refolosirea si reciclarea materialelor dar nu progresam suficient de repede. Vom avea nevoie de tehnologii avansate si de energii alternative curate, cu scopul de a indeplini obiectivul de a reduce emisiie de carbon la jumatate, lucru necesar pentru a incetini procesul modificarilor climatice. Dar nu am dezvoltat produse de care societatea noastra are nevoie pentru a evita un dezastru ecologic, nici metode destul de eficiente de incalzire a apei, de racire si congelare, nici materiale de constructii avansate sau sisteme eficiente de colectare a apelor pluviale. Lista poate sa continue.
Cateva produse grozave au aparut totusi. Exista ferestre inteligente care isi pot creste sau diminua gradul de transluciditate pentru a mentine temperaturi adecvate in interior. Exista sisteme de iluminat super-eficiente cu LED-uri. Se economiseste energie prin imbunatatirile aduse in stadiul de proiectare a cladirilor. Exista tehnologii bazate pe puterea senzorilor care ne ajuta sa utilizam resursele cu ceva mai multa intelepciune.Pe piata a intrat deja generatia viitorului de masini-hibrid care polueaza mai putin.
Exista asociatii de intreprinzatori privati preocupate de dezvoltarea unor tehnologii de captare a carbonului provenit din arderea carbunilor si gazelor naturale. S-au construit oglinzi parabolice, folosite pentru a furniza electricitate in desertul african. Multe astfel de sisteme au fost evaluate chiar de consiliul consultativ pentru investitii al grupului Virgin. Asadar prevad o serie de oportunitati reale in acest domeniu si chiar am facut deja unele investitii.
Una dintre cerintele-cheie pentru salvarea mediului ar fi aceea de a crea combustibili ecologici care prin ardere sa nu emita dioxid de carbon. Pentru ca un biocombustibil sa reprezinte o alternativa viabila la benzina, trebuie sa existe depozite mari de materii prime necesare fabricarii combustibilului lichid – iar produsul finit trebuie sa fie cel putin egal ca pret, daca nu mai ieftin decat combustibilul fosil.
Principalele tipuri de materie prima pentru producerea de combustibil regenerabil sunt trestia de zahar si porumbul (acesta din urma este sursa de etanol cel mai frecvent comercializata in SUA). In Asia, tapioca, cartofii si amidonul pot fi, de asemenea, utilizati. Dar eu nu sunt de acord sa producem alimente doar ca sa le folosim ca sursa de energie, cand stiu ca peste tot in lume exista oameni care mor de foame iar preturile la produsele alimentare de baza se afla in crestere.
Studiile pe care le-am efectuat noi au constatat ca utilizarea biomasei este o alternativa mai buna, la fel cum sunt si reziduurile provenite din agricultura, zootehnie sau din sistemele de colectare municipale. Iarba de stepa, salcia, cocenii de porumb sau paiele de grau pot fi folosite pentru fabricarea de etanol celulozic. Rezultatele cercetarilor au determinat divizia Virgin Green Fund sa faca o investitie in GEVO, o companie care produce biocombustibili, transformand biomasa in butanol. Dar acolo este o sursa viabila de biocombustibil pentru tarile cu zonele de stepa, nu neaparat pentru intreaga lume.
In insulele Vanuatu din Oceanul Pacific, un antreprenor australian, Tony Deamer, a reusit sa foloseasca uleiul de nuca de cocos drept sursa de combustibil pentru autovehicule. Aceasta solutie ar putea ajuta la revitalizarea pietei pentru copra, pulpa nucii de cocos, si ar aduce beneficii diverse pentru mediu. Procedura complicata a spargerii nucilor de cocos pentru a obtine miezul ar face-o improprie de utilizat ca materie prima pentru aprovizionarea pietei mondiale de biocombustibili desi uleiul de nuca de cocos ramane, totusi, o solutie excelenta pe plan local.
Eu cred ca oamenii de stiinta si antreprenorii care lucreaza in acest domeniu nu trebuie sa gaseasca un biocombustibil unic, care sa deserveasca nevoile tuturor, peste tot in lume. Din contra, ar trebui sa dezvolte solutii care sa functioneze in diferite locuri, pentru scopuri distincte, la scara diferita. Ulterior ar trebui sa putem fi capabili sa reducem dramatic emisiile de carbon prin introducerea in uzul general a bio-etanolului in transportul cu autobuze si autoturisme.
Asadar, provocarea este de a dezvolta biocombustibili locali, care sa se plieze pe nevoile unei anumite piete, care sa nu distruga atmosfera, sa nu duca la defrisari si sa nu consume rezervele de produse alimentare de baza de care are nevoie o populatie aflata in continua crestere.
La aceasta se lucreaza intens. Imperium Renewables a deschis una dintre cele mai mari rafinarii de biodiesel la Grays Harbor, in statul Washington. Are o capacitate de productie de peste 378 de milioane de litri de biocombustibil pe an. Aceasta uzina foloseste in principal uleiul din rapita cultivata in nord-vestul Pacificului si Canadei, din soia, si multe alte culturi. John Plaza, presedinte si CEO al companiei Imperium urmareste dezvoltarea unui biocombustibil care ar putea fi folosit in jeturi si obtinut din recolta de alge cultivate in mare sau in apa dulce.
Multi apeleaza la organizatiile guvernamentale si non-guvernamentale pentru a rezolva provocarile cu care ne confruntam. Dar, tinand cont de cresterea rapida a populatiei globale si de presiunile venite din partea mediului, solutiile ar trebui sa fie si tehnologice si sociale deopotriva – iar mediul de business face parte intrinseca din aceasta ecuatie. Antreprenorii pot si chiar ar trebui sa se puna in slujba binelui general, prin dezvoltarea unor produse care sa rezolve problemele societatii in care traim, aceasta putand insemna: salvarea planetei, crearea de noi locuri de munca si promovarea diversitatii ecologice.
(Adaptat dupa "Business Stripped Bare", de Sir Richard Branson. Editia de colectie va fi lansata pe 26 aprilie in SUA)
Traducerea din limba engleza: Daniela Oancea