Suta la Suta Robert Turcescu

De ce anume se leaga prima experienta ca jurnalist?

Povestea incepe in 1992, momentul crearii unei reviste de muzica rock, facuta la Pitesti. Titlul revistei era "Metronom", pentru ca se lega de fosta emisiune a lui Cornel Chiriac de la Europa Libera. Cornel Chiriac a fost unul dintre cei mai importanti DJ-i ai anilor `70, asasinat in Germania Federala dupa ce a fugit din Romania. Asa a inceput pasiunea pentru presa.

Ce rol au avut studiile in jurnalism pe care le-ati urmat, ce au facut pentru cariera dv.?

"Nimic nu e mai practic decat o teorie buna", spune o vorba veche. Sigur ca poti sa fii un jurnalist creat exclusiv intr-un mediu redactional, exista astfel de exemple de ingineri, matematicieni, fizicieni care au o cariera de exceptie in jurnalism. Mediul academic insa te formeaza ca individ in primul rand, iti ordoneaza gandirea si te obliga sa-ti insusesti niste valori profesionale extrem de importante. In mediul jurnalistic cu atat mai mult faci cunostinta cu ceea ce inseamna deontologia profesionala. Dupa cum arata presa din Romania in zilele noastre, este cat se poate de clar ca multi dintre gazetarii romani au chiulit de la aceste cursuri, in cazul in care au urmat vreodata o facultate de profil.

Foarte multi jurnalisti, dupa cativa ani in presa, se reorienteaza spre relatii publice sau publicitate. De ce ati ales sa ramaneti jurnalist?

Tot ce am facut pana acum in viata, indiferent ca vorbim despre momentul in care am cantat intr-o trupa de muzica rock, despre zona jurnalisticii sau despre orice altceva, am incercat sa fac temeinic. Jurnalistica este o meserie care te arde, e o meserie in care lucrurile se pot schimba nu de la zi la zi, ci de la ora la ora, in care lupta zilnica este extrem de importanta, in care succesul poate fi la un moment dat fulminant si, nu in ultimul rand, este o meserie in care se castiga foarte bine daca reusesti sa ajungi in varf. O meserie de genul acesta iti ofera inca un lucru extraordinar de important, pentru mine cel putin: sansa de a fi in contact permanent cu oamenii. Eu sunt un individ care iubeste foarte mult comunicarea, imi place sa aud povesti, intamplari de viata, imi place sa cunosc oameni, sa stau de vorba cu ei si in general sunt un individ scormonitor, curios, cateodata obraznic, de cele mai multe ori incisiv.

Ati inceput in presa scrisa. De ce ati migrat din acest domeniu spre radio si, mai apoi, televiziune?

Pentru mine nu exista presa scrisa, radio, televiziune. In momentul in care vorbesc despre presa, vorbesc de un tot. Vorbesc de mass media. Nu exista jurnalism de presa scrisa, de televiziune sau de radio. Sigur ca poti excela la un moment dat intr-un domeniu, poti sa fii mai bun in televiziune decat in radio sau mai bun in presa scrisa decat in agentia de presa. Insa jurnalistii nu se impart decat in doua categorii, conform unei teorii vechi de cand lumea: buni sau rai ori buni sau prosti, daca vreti. Teoretic, in momentul in care ajungi sa fii un jurnalist bun, daca te ajuta si mama-natura, in sensul ca nu ai un fizic dizgratios sau o voce pitigaiata, poti sa faci orice in zona presei.

Fiindca vorbim de "100 %", aveti un stil propriu, lumea va percepe ca pe un personaj foarte incisiv. Cum v-ati format acest stil?

Inveti! Nu e nimic nou. Eu nu inventez nimic nou in zona asta, pot doar sa ma inspir, sa analizez cu atentie ceea ce se intampla la adevaratii profesionisti – si aceia nu sunt in Romania – in materie de televiziune. Profesionistii adevarati sunt la televiziunile de traditie, la CNN, la BBC.

Sa inteleg ca acolo se afla modelele dv.?

Da, acolo sunt jurnalistii adevarati. Emisiunea lui Tim Sebastian de la BBC este cea pe care mi-ar fi placut toata viata sa o realizez si ma gandesc ca este modelul de emisiune de televiziune. Dar nu tine neaparat de felul in care arata decorurile sau altceva. Tine pur si simplu de felul in care este Tim Sebastian.

Exista modele si in jurnalismul din Romania?

E o lume libera, toata lumea isi poate alege modele de jurnalisti. Eu nu obisnuiesc sa imi fac idoli in materie de jurnalism dintre cei ce exista in momentul de fata in Romania. Gasesc insa ca exista parti minunate, profesional vorbind, in ceea ce realizeaza Cornel Nistorescu, Florin Calinescu, Cristian Tudor Popescu sau Marius Tuca.

Cum aveti timp sa impacati si emisiunea de la radio, si cea de la televiziune, scrisul la "Dilema" si raspunsurile pentru cititorii de pe portalul kappa.ro? Care este secretul de time management?

Secretul e unul simplu si dureros: somn putin si foarte putin timp rezervat bucatii de familie care mi-a mai ramas. Asta inseamna ca, din nefericire, petrec din ce in ce mai putin timp cu fiica mea, desi probabil ca lucrul acesta ar trebui sa il gestionez mult mai bine in urmatoarea perioada. Este insa o perioada extrem de importanta nu numai pentru cariera mea, ci si pentru Romania, iar eu sunt un individ destul de altruist si imi doresc, atat cat pot, sa sprijin ceea ce se intampla benefic in acest moment in tara.

Vorbind de fiica dv., ce spune ea despre Robert Turcescu-jurnalistul?

Ioana are patru ani, ea se uita din cand in cand la televizor si imi spune daca i-au placut camasile pe care m-a vazut purtandu-le. Uneori, daca discutia este mai tensionata, cum a fost de curand cea cu Ioan Talpes, imi spune ca "era un om rau" si ma intreaba de ce ma certam cu omul ala rau la televizor. Ea nu intelege foarte mult din ceea ce se intampla acum, insa vom vedea ce va zice mai tarziu. Pentru mine e foarte important ca Ioana sa-mi spuna daca am facut bine sau nu.

Sa revenim la emisiunea dv., la "100 %". Pe cati oameni va bazati, ce echipa aveti?

Suntem trei oameni. Este un producator al emisiunii, Dorin Brutaru, un om cu care ma inteleg exceptional din prima zi in care am inceput sa facem aceasta emisiune si Georgiana Cretu, documentarista emisiunii.

La ce va ganditi cand vreti sa invitati pe cineva in platou?

Ne gandim sa aiba ceva de spus sau ceva ce n-a spus pana acum, cam asta ar fi ideea. Pulsul il iau intotdeauna prin emisiunile pe care le fac la Europa FM, acolo este extrem de important sa imi dau seama care sunt problemele din societate. Ceea ce se intampla la Realitatea TV este un interviu ancheta, nu este un talk-show in care sa se discute subiectele zilei. Facem asta numai in cazuri exceptionale, demisii spectaculoase sau mai stiu eu ce.

In cat timp pregatiti o emisiune?

Depinde. Sunt emisiuni care iti pot lua trei zile si trei nopti, ca-n povesti. Sunt carti pe care le citesti cu o noapte inainte de emisiune. Sunt si emisiuni ceva mai lejere, in care subiectele puse in discutie sunt fie foarte familiare, fie este mult mai important sa auzi ce spune invitatul, decat sa incerci sa-l ataci cu anumite probleme. Cand discuti cu Horia Roman Patapievici, care nu are un trecut tenebros, dubios pe care sa-l analizezi, e mult mai important sa faci un interviu in care opiniile sale sa fie scoase in prim plan.

Utilizati anumite strategii pentru a asigura succesul emisiunii?

Da, construiesc emisiunea "100 %" ca pe un meci de fotbal, probabil ca asa face un antrenor. Ma gandesc foarte atent cand atac, cum atac, cum ma retrag putin in aparare, cand incerc sa il prind in ofsaid pe invitatul respectiv. Exact ca la un meci de fotbal, trebuie sa stii sa dozezi totul. In 45 de minute – durata unei reprize de fotbal – trebuie sa fii foarte atent, pentru ca nu poti atinge decat trei-patru chestiuni sensibile in discutia cu intervievatul. Unele dintre ele pot fi atat de sensibile, incat, daca nu gestionezi bine toata chestiunea, risti ca invitatul sa se ridice de pe scaun si sa plece.

Ati pus vreodata o intrebare la care stiati raspunsul dinainte, doar de dragul show-ului?

Sigur ca da. A face meseria de jurnalist de televiziune este o chestiune extrem de complexa: esti si actor, faci ochii mari, te incrunti, te miri, chiar daca stii de fapt lucrurile foarte bine. De multe ori lucrurile sunt spontane, insa exista si momente in care pur si simplu joci, pentru ca oamenii vor sa vada si show-ul de televiziune. Problema este sa nu cazi in pacatul de a ajunge la un dezechilibru, sa faci 75% show si doar 25% talk intr-un talk-show. In momentul respectiv, lucrurile devin un spectacol si doar daca esti un actor foarte bun, de genul lui Florin Calinescu, reusesti sa gestionezi o astfel de emisiune.

Spuneati ca emisiunea de la radio este foarte importanta pentru dv. si ca pe ea se bazeaza cea de seara. Cum v-a venit ideea emisiunii "Romania in direct"?

"America on air" este o emisiune care se produce de multa vreme in Statele Unite. In Romania insa, e o noutate si un gest de curaj sa pui in discutie probleme de actualitate pentru oameni. Azi (n.r.: in ziua interviului) am discutat la radio cazul lui Cornel Nistorescu de la "Evenimentul Zilei", plecarea lui de acolo. Nu am citit in ziarele de azi , in afara de "Evenimentui Zilei", discutii in legatura cu aceasta plecare. De ce? Pentru ca este un personaj care incomodeaza puterea. Suntem in Romania intr-un moment extrem de sensibil. Foarte multe mass media au genunchiul pus in gat si, din nefericire, lipsa de solidaritate in breasla jurnalistilor se simte. Daca lucrurile continua asa si daca jurnalistii vor spune "ei lasa, mie sa imi fie bine", vom ajunge in situatia nefericita ca mijloacele de informare in masa din Romania sa nu mai fie altceva decat o goarna care canta ode guvernului.

Ati lansat de curand o carte, "Dans de Bragadiru. Cum se vede Romania in direct". Despre ce tip de scriere este vorba?

Cartea pe care am lansat-o este o propunere editoriala facuta de catre Polirom, pe care la inceput am privit-o cu mari rezerve pentru ca exista o vorba: "Nu poti vinde bilete la spectacol de doua ori". In fapt, este o culegere de articole publicate in "Dilema" si "Dilema veche", incepand de anul trecut si pana spre zilele noastre. Am acceptat publicarea in aceasta forma pentru ca directorul editurii Polirom mi-a spus ca articolele mele, puse cap la cap, sunt o fresca a Romaniei zilelor noastre. A iesit o carte foarte frumoasa grafic vorbind, nu pot spune daca este o carte foarte buna pentru ca as deveni subiectiv.

Ce ati spune ca va defineste suta la suta personalitatea?

Am o vorba pe care o spun mereu. Nu stiu daca imi defineste personalitatea, dar se potriveste foarte bine cu felul in care inteleg eu viata si tot ceea ce fac in momentul de fata. "Nu mor caii cand vor cainii". Daca as avea posibilitatea, mi-as tatua-o in palma ca sa o vad in fiecare zi si sa-mi aduc aminte de lucrul asta. Sunt momente in viata – si cred ca pe astea le traverseaza toata lumea – in care esti atat de disperat de ceea ce ti se intampla sau simti ca presiunile sunt atat de mari in jurul tau, mai ales in mediul jurnalistic, incat numai o astfel de vorba te mai tine in lupta.

Cu atatea preocupari simultane, va mai ramane vreun pic de timp liber pe care sa-l dedicati unor hobby-uri?

Ascult in continuare foarte multa muzica, e un capitol important din viata mea. Mai cant acasa din cand in cand cu prietenii, am o chitara si mai zdrangan la ea. Am inregistrat acum cu trupa Taxi o piesa care se numeste "Am bile" si care figureaza pe noul lor album. E o piesa compusa special de Dan Teodorescu pentru mine si pentru emisiunea pe care o fac. Sigur, e o modalitate de a arata ca Robert Turcescu nu este un personaj incrancenat. Am o latura umana, nu sunt doar un individ care da cu bila in capul invitatilor. Cant, din cand in cand mai beau un pahar cu vin, un pahar cu bere, fac chefuri cu prietenii, ies cu copilul in parc si ma joc la groapa de nisip.

Ce va mai pasioneaza pe langa muzica?

Filmele, filmul meu preferat este "The Wall", filmul trupei Pink Floyd pe care l-am vazut de peste 80 de ori. E un film exceptional, cu muzica celor de la Pink Floyd. Imi plac foarte mult musical-urile: "Cats", "Jesus Christ Superstar", "Moulin Rouge".

Am vazut ca discutati si cu utilizatorii pe site-ul kappa.ro….

Da, incerc si un experiment de genul acesta, pentru care, din nefericire, nu am foarte mult timp. Preocuparea mea pentru spatiul virtual insa e destul de mare. Discut pe teme politice, e un an special din acest punct de vedere, provocarile sunt atat de mari, situatia este atat de tensionata din punct de vedere politic, incat consider ca este cel mai interesant an pentru jurnalism dintre cei 11 de cand fac aceasta meserie.

Ati predat si cursuri de jurnalism la Centrul pentru Jurnalism Independent si la SSJ. Mai sunteti inca profesor?

Da, mai am inca o grupa la CJI, intr-un program Rroma finantat de ambasada Germaniei. Am predat cinci ani la Scoala Superioara de Jurnalistica un curs de actualitate in presa, dar nu sunt profesor. Nu am incercat niciodata sa imi arog un titlu academic, de vreme ce nu am avut gradele necesare. Pe de alta parte, sa predai este o experienta care te invata foarte multe. Studentul este un individ lipsit de inhibitii, iti poate tranti orice intrebare. Ce te faci daca nu stii sa raspunzi la intrebarea respectiva? Chestiile astea te calesc extraordinar de tare, de aceea, dupa ce s-au uitat la tine sute de oameni in fel si chip, cand te intalnesti cu Nastase, Vadim Tudor sau Tender fata in fata, nu te mai intimideaza, nu mai ai nici un fel de probleme, nu esti timorat. Ai in fata ta un partener de discutie pe care iti permiti sa il intrebi orice.