Titi Aur și arta de a conduce. O mașină, o școală, o afacere

Când te urci în mașina pe care o va conduce campionul de raliuri Constantin „Titi” Aur, știind că urmează să mergi nu pe patru, ci pe două roți, ai un sentiment neobișnuit: nu simți frica, și asta pentru că ai încredere în omul de la volan. Tot ce ai de făcut este să te bucuri de injecția de adrenalină și de magia cu care, într-o fracțiune de secundă, privirea ta devine aproape perpendiculară pe linia orizontului. Ceva emoții ai totuși, pentru că uiți să apeși butonul de înregistrare al camerei video, descoperind asta la mult timp după ce închei interviul și vizita de patru ore la Centrul de Cercetare Academia Titi Aur, denumirea generică pentru cel mai mare autodrom din această parte a lumii.

Pasiune contra cronometru

Ideea s-a născut acum ani și ani, chiar dinainte ca Titi Aur să obțină primul dintre cele opt titluri de campion al României la raliuri. „Era în secolul trecut. În mileniul trecut! Cu mult înainte de a fi posibil în România…” Unii ar fi spus că așa ceva nu e posibil în România nici acum, dar iată!, proiectul s-a concretizat. În 1987 a fugit din țară, a ajuns în Italia, pe urmă în Franța. Cu primii bani câștigați în Franța – din muncă grea, ca încărcător la o carieră de piatră – și ajutat de un prieten de familie, a urmat în 1988 cursurile Şcolii de Pilotaj Jean-Michel Fabre de la Cergy-Pontoise din Paris. „Acolo, când am văzut eu cum circulau ei la raliuri numai pe piste de pământ, îmi imaginam ce interesant ar fi să fie așa ceva și în România.”

Pilot, taximetrist, fugar, din nou pilot

Pasiunea pentru mașini o are din copilărie. A obținut permisul de conducător auto la 17 ani și jumătate, odată cu examenul de bacalaureat, dar, desigur, legal avea voie să conducă doar de la 18 ani. Pentru examenul de maturitate învăța în mașină, pentru că, spune el, „era mai frumos decât în casă”. În studenție – petrecută la Facultatea de Construcții de la Iași –, a început să meargă la curse, cu mașina părinților. A primit apoi un autovehicul de la ACR Vaslui, o piesă în pragul casării, pe care l-a reparat cu banii câștigați din taximetrie la Iași.

Momentul în care regimul comunist a tăiat rația de benzină, și nu doar pentru raliuri, l-a împins pe Titi Aur să se gândească la fuga din țară. Așa se face că, în toamna târzie a anului 1987, trecea granița către Iugoslavia, cu destinația Italia. S-a întors după doar trei săptămâni, la fel de ilegal, pentru că a vrut să o treacă peste graniță și pe iubita sa, actuala soție, alături de care a plecat imediat înapoi în Italia, apoi în Franța. Noua orânduire de la București și pasiunea pentru automobilism aveau să îl atragă înapoi acasă, imediat după evenimentele din 1989. Dar visul trăia.

„Am avut tot felul de tentative să cumpăr teren ca să fac o școală de pilotaj, dar toți banii mergeau atunci în mașini de curse. Nu știu ce se întâmpla dacă aș fi cumpărat atunci și ce latifundiar ajungeam… Cert este că am făcut o școală de pilotaj. Începând din ’90-’91 i-am tot învățat pe unii, pe alții, diferite lucruri; unii sunt mari campioni acum – Bogdan Marișca, Danny Ungur, Dan Gîrtofan, oameni care au învățat de la mine.”.

Cariera lui Titi Aur:

– În 1990 obținea primul titlu de vicecampion al României, la Campionatul Național de Raliuri.
– Între 1995 și 2006, a câștigat opt titluri de campion național la raliuri.
– În 2003, marca prima participare a unui pilot român la un întreg sezon de Campionat Mondial.
– În 2007, devenea campion al Raliului Avram Iancu.
– În 2010 și 2011, a avut ultimele participări la Campionatul Național de Raliuri.

Profesor de conducere defensivă, „cel mai pilot” de raliu din România

Oficial, în acte, școala sa de pilotaj a apărut în 2007, dar cursurile de conducere defensivă, cele în care oamenii învață să șofeze în siguranță, au fost lansate în 2009. Povestea este complicată și aici, spune inițiatorul lor, pentru că primele s-au desfășurat de fapt în 1999, când a fost solicitat de compania Phillip Morris, a cărei politică includea acest tip de pregătire. Nu exista nicio ofertă pe piață, așa că, practic, cursurile de conducere defensivă l-au ales pe Titi Aur, și nu invers. „Atunci am început să mă implic în conducerea defensivă. Să văd de ce, cum, ce înseamnă.”

În toată lumea civilizată se fac aceste cursuri, spune Titi Aur, iar ele reprezintă, de fapt, formare profesională permanentă a conducătorilor auto. „În general, companiile îi trimit pe șoferi la pregătire, este obligatoriu prin lege în mai multe țări. La noi, încă nu. În schimb, multinaționalele au asta în politica de companie, așa că există cerere și în România. Am fost solicitat în 1999, eram cel mai cunoscut și «cel mai pilot» de prin România, ei au zis că trebuie să facă asta cineva care e implicat în domeniu.”

Din 2001 și până în 2007, preocupat de raliuri naționale și internaționale, a predat frâiele conducerii defensive către colaboratori, printre care Silviu Moraru, membru al echipei și în ziua de astăzi. Din 2009, a revenit în forță, a început să participe la licitații, iar astăzi lucrează cu 180 de companii – Petrom, Orange, Lafarge sau Coca Cola fiind doar patru mari exemple. A apărut apoi și competiția în domeniu, iar principalii competitori – și prieteni!, o spune cu mândrie – îi sunt foștii elevi, campioni pe traseele automobilistice, care au preluat modelul de business.

Timp de un an, cursurile s-au ținut la Romexpo, în București, iar din 2010, la complexul Prisma din Corbeanca. A apărut apoi centrul mobil, un camion imens gândit tot de campion și purtând marca „Titi Aur”, care se poate transforma în sală de curs cu toate accesoriile necesare. Dar niciun spațiu nu era cu adevărat potrivit pentru planurile ce aveau să se concretizeze în 2015.

Mecanică, inventică, totul pentru școală

În acest timp, Titi Aur a căutat și a și găsit metode cu care să-i învețe pe oameni să conducă: unele inedite, unele cu omologări și înregistrări la OSIM. De exemplu, s-a gândit cum să-i învețe să controleze mașina în derapaj, așa că… „Am făcut o invenție: o mașină cu două volane. Cel din dreapta virează roțile din spate, simulând un derapaj, pe traseu, la viteză mică.” Nu sunt singurele echipamente de școală ieșite din mâinile sale și ale echipei de mecanici: școala dispune și de un simulator de tamponare, alături de simulatorul de răsturnare. S-au mai făcut, e adevărat, dar aceste versiuni sunt special adaptate la realitatea din teren: „Pe modelele clasice, impactul nu era cel din realitate. Așa că le-am modificat.”

Cu invențiile sale, dar nu numai, a uimit o companie cu mii de șoferi de autoturisme și camioane. Este vorba despre Petrom, un contract finalizat în 2009. Caietul de sarcini stipula că echipa câștigătoare a licitației trebuie să folosească parcările companiei. „Nicio locație de-a dumneavoastră nu este bună”, a fost răspunsul lui. „Ei au acceptat și-au zis: hai să vedem ce vrea și nebunul ăsta!” În timp ce câștigătorii licitațiilor pentru autocamioane exersau parcări laterale cu cursanții, Titi Aur, care câștigase contractul pentru autoturisme, a închiriat spații la Romexpo, a adus mașinile adaptate și a lucrat intensiv cu șoferii, teorie și practică. După perioada de evaluare de două luni, impresionați, oamenii din companie i-au predat și contractele pentru mașinile de gabarit mare. Asta după ce l-au și testat, trimițându-i la curs, ca iscoade, pe șoferii cei mai experimentați din companie.

Acesta a fost și momentul în care și-a dat seama că, fără un spațiu propriu, nu poate dezvolta afacerea. „Nu pot să spun: vino tu, Petrom, sau vino tu, Coca Cola, după mine, că acum sunt la Moinești, să-ți arăt ce pot să fac eu. Așa că m-am agitat și am încercat toată perioada să finanțez cumva un proiect de genul ăsta (autodromul de la Crevedia – n.red.), pe care îl gândeam de mult timp. Un complex multifuncțional.”

Academia Titi Aur

Academia Titi Aur, numele sub care va fi lansat cel mai mare autodrom din Europa de Est, are mai multe destinații: cursuri de conducere defensivă, cursuri de pilotaj, spațiu pentru evenimente de lansare de autovehicule, inclusiv camioane, plus demonstrații auto pe pistele inovative întinse pe cele 12 hectare și jumătate. Clădirea, construită în forma unei mașini sport, este impresionantă, iar combinația de piste de pilotaj și conducere este unică prin proiect.

„În lume, în general, sunt două feluri de locuri de genul ăsta: locuri care au ca destinație conducerea defensivă și cele dedicate motorsportului – circuite. Făcând orice fel de plan, calcul sau studiu de fezabilitate, se demonstrează foarte clar că o asemenea investiție nu poate fi amortizată în România.”

„În Italia, de exemplu, transportatorii locali fac un curs de conducere defensivă la fiecare șase luni. Cei care transportă produse periculoase – o dată pe an, iar restul – o dată la doi ani. Așa că acolo, o afacere de genul ăsta rezistă foarte bine. La noi, firmele vin destul de greu, pentru că de obicei nu au buget pentru așa ceva și nu sunt obligați prin lege. Așa a apărut formula asta de multifuncționalitate. De la 8-9 dimineața până la 4-5 după-amiaza se țin cursurile de conducere defensivă, iar apoi, până seara, se face conducere sportivă, pilotaj. Au venit săptămâna asta 16 oameni, s-au dat cu mașinile lor, cu ale noastre, cu Ferrari, cu Porsche. Deci asta va fi o altă sursă de venit pentru noi.”

Teoria se învață în săli dotate cu de toate, de la proiector la mașină pentru cafea. La parter sunt trei săli, plus restaurantul, plus service-ul, spații care, cu ajutorul pereților mobili telecomandați, pot deveni o singură sală enormă, utilă pentru conferințe, prezentări de amploare și lansările auto ce vor veni.

„La noi, lansările de mașini se fac din două bucăți. Adică te invită la lansarea noii mașini X într-un loc frumos, unde autovehiculul stă într-o încăpere și ți se spune: ia uite ce mașină frumoasă avem, dar de testat o s-o testăm poimarți, când veniți la Băneasa sau nu știu pe unde – că nu poți s-o testezi în holul hotelului sau unde se face prezentarea. Și atunci mi-am spus că este nevoie de un asemenea spațiu, inclusiv pentru camioane.”

100.000 de cauciucuri

Pe traseu, de la noroi, offroad și tot felul de zone mai mult desfundate până la macadam, drumul de țară, beton, denivelări, aderență mai mare sau mai mică și până la pista de asfalt, s-a încercat simularea cât mai multor situații posibile din trafic, inclusiv o platformă specială pentru derapaj sau cei 20 de pietoni de burete telecomandați care se deplasează în calea mașinii cu viteze între 5 și 20 de kilometri pe oră. Este terenul perfect de exercițiu pentru orice posesor de permis de conducere, proaspăt sau nu, un loc în care înveți să conduci în siguranță.

În Austria, de pildă, la șase luni după obținerea permisului, orice șofer urmează obligatoriu cursul de conducere defensivă. „Noi nu avem școli de șoferi, noi avem «școli de luat permisul». De exemplu, câți știu la ce distanță trebuie să stai față de mașina dinaintea ta? Știi? Nu știi. La două secunde distanță.”

Majoritatea accidentelor se produc la viteze cuprinse între 40 și 80 de kilometri pe oră. De ce se produc? Pentru că mulți șoferi se cred mai buni sau mai în siguranță decât ar trebui, dar sunt și cei care fac accident pentru că nu au curajul să reacționeze cum trebuie. Pentru ambele categorii, cursurile de conducere defensivă sunt… aur.

Pe traseul de la Academie, înconjurat de 100.000 de cauciucuri, șoferul este pus în anumite situații-limită, este evaluat și apoi se autoevaluează. „Am avut n cazuri de oameni care ne-au spus: aoleu, abia acum am învățat ce trebuie să fac. Am avut și exemple extreme: o doamnă – care conducea mult – și-a lăsat mașina în parcare, spunând: îmi dau seama că eu nu sunt în stare să conduc. Nu mai am curaj să plec. Și venise cu mașina.”

Concluzia profesorului Titi Aur: „Dacă un cursant nu pleacă de aici un șofer mai bun, cu siguranță pleacă mult mai conștient de ce i s-ar putea întâmpla.”

Din cei 25.000 de cursanți ai echipei conduse de Titi Aur, niciunul nu a trecut printr-un accident de mașină grav. Pe companii, OMV Petrom este exemplul numărul 1. În 2008, în accidentele auto care implicau mașini ale companiei au decedat 8 persoane și 12 au fost rănite grav. În urma cursurilor de conducere defensivă, combinate cu programe de monitorizare, în ultimii cinci ani s-a ajuns la statistica: zero morți, zero răniți. A scăzut numărul de tamponări ușoare la 38% și s-au făcut economii de 1,7 milioane de euro la capitolul consum de combustibil, pentru că, și aici, conducerea defensivă are un cuvânt de spus – șoferul tratează altfel mașina. Costul asigurărilor pentru flota de circa 8.000 de mașini a scăzut și el cu 900.000 de euro.

Centrul de cercetare Academia Titi Aur se întinde pe 12,5 hectare și cuprinde o pistă pe care sunt amenajate opt zone diferite. 24 de camere fixe și 8 mobile îi urmăresc pe șoferii de pe pistă, care pot rula fie cu mașina personală, fie cu cele ale centrului. Dacă este cazul, cursantul primește un instructor în dreapta sa. Sunt piste de macadam, zone de acvaplanare, denivelări, piatră cubică, un pod de beton, o zonă de offroad, o zonă de piste concentrice pe care șoferii pot testa diferite suprafețe de carosabil, un mecanism pentru derapaj, asfalt lucios stropit cu apă prin jeturi, plus rampe care se deplasează sub mașina în mișcare. Se poate testa și autoturismul cu roți suplimentare care, cu ajutorul unui computer, calculează cât de corect acționează un șofer în timpul traseului. Când acesta greșește, roțile se ridică mult, și numai dacă se corectează mașina va fi lăsată din nou pe sol.

La Academia Titi Aur sunt acum 20 angajați, dar și colaboratori temporari: instructori, mecanici șamd. Echipa va crește la 35-40 de persoane în următoarele săptămâni, în special mecanici, personal de întreținere. Pentru zona de conducere sportivă, flota cuprinde acum 20 de mașini puternice, de renume, dar se va dubla.

O cursă sinuoasă cu finish la Crevedia

După ce a căutat ani buni un teren potrivit în nordul Capitalei, Titi Aur a ajuns la Crevedia. „Aici am găsit și terenul, și sprijinul autorităților locale” – ceea ce nu se poate spune despre multe dintre autoritățile abordate inițial, povestește campionul național la raliu. Primarul l-a primit cu brațele deschise, l-a îndrumat și s-a bătut în Consiliul Județean pentru proiect, pentru că a crezut în el. „Am acționat în condiții normale, fără să insist, fără să fac nu știu ce demersuri, fără să mi se ceară sau să mi se facă ceva.”

Dar cursa abia începea. „Îmi trebuia un proiect. Am apelat la un prieten, pasionat de pilotaj, Eduard Cozma, care este arhitect la Iași și care, cândva, a făcut greșeala să spună că visul lui profesional ar fi să proiecteze un circuit. Proiectul costa cam 200.000 de euro, bani pe care nu-i aveam. Așa că a venit ca asociat.”

Drumul, sinuos ca un traseu automobilistic, a cârmit apoi către sursele de finanțare. I s-a spus că ar fi normal și frumos să existe fonduri europene pentru un asemenea demers. „Am mers pe la toți sfinții și pe la toate entitățile. Inițial, toți erau încântați. După un timp, răspunsul era același de la toți: nu ești pe nicio axă de finanțare europeană – conducerea defensivă nu este reglementată în niciun fel în România.” Printr-o întâmplare, după multe frământări, a aflat că există un program de cercetare finanțabil din bani europeni: „Programul ăla parcă era făcut pentru mine”, ceea ce explică și titulatura de centru de cercetare al Academiei Titi Aur. Avea la dispoziție două săptămâni ca să scrie proiectul. Și a reușit, cu ajutor din partea altor oameni pricepuți care au crezut în el.

La limită, în ultima zi, cu o oră înainte de sistarea înscrierilor, ajungea la Ministerul Cercetării în București… doar ca să i se spună că dosarul trebuie depus la Târgoviște, reședința județului în care se construiește proiectul.

Antreprenoriat contra cronometru

Nu a fost singura cursă contra cronometru, la propriu și la figurat, pe care Titi Aur a fost nevoit să o facă de-a lungul aventurii sale antreprenoriale. Dar le-a câștigat pe toate.

În ultimele cinci minute în care se putea înscrie în competiție, a ajuns la Târgoviște. Restul e istorie.

Proiectul depus, atunci în valoare de 7,5 milioane de euro, a primit 70% finanțare din surse europene. S-au adăugat alte și alte costuri, suportate de asociați și cu un credit la bancă, suma finală depășind acum 12 milioane de euro.

Mașina care i-a adus lui Titi Aur patru titluri de campion îi întâmpină pe vizitatorii Centrului de Cercetare chiar de pe peretele din stânga al sălii de primire, de la înălțime și pe verticală. O piesă spectaculoasă și frumoasă, mașina de suflet a campionului național la raliu.

Mai puțină nebunie pentru raliu, mai multă energie pentru școală

În competițiile de raliu nu mai participă activ – a fost prins cu totul de cel mai mare proiect al vieții sale – și aproape că „s-a mutat” la Crevedia. „N-am cum să mă mai duc la curse. Nu că nu mi-ar plăcea sau că nu mi-ar fi drag, dar nu am cum. E greu să faci o treabă bine, dar două…”

Nebunia tinereții s-a transformat în energie dedicată școlii și prudență în competițiile în care se mai înscrie ocazional. „În ultimii ani, nu-mi mai era gândul la cursă. Toată viața am visat raliuri și mers în viteză, mi-era piciorul în radiator în permanență, orice mașină, oricât de puternică, pentru mine nu era suficient de puternică; la 200 de kilometri la oră, pe macadam, în pădure, nu mi se părea suficient de rapid. Am ajuns la un moment dat să merg la proba specială de raliu și să-mi meargă gândul la ce se întâmplă la școală, și nu numai, să mă gândesc că de ce să merg pe macadam cu 180-190 la oră, că e periculos. În momentul în care am început să gândesc așa, nu mă mai luptam pentru locul I și-am ajuns să mă bat pentru 5-6. Sunt locuri onorabile, dar acum depinde și de unde vii. Că dacă vii din coada clasamentului, e bine, dar când vii de pe I-II-III, te gândești: de ce să fac asta? Nu mai am acea nebunie sau suficientă implicare. Mă duc din când în când, dar doar pentru plăcerea «de a mă da», nu pentru locul I.”

Un conducător de cursă lungă

Pilot, campion, profesor, antreprenor. Poţi alege să ai încredere cel puţin în una dintre aceste patru persoane. Dar dacă regăseşti într-un singur om toate aceste meserii? Te aşezi în dreapta unui conducător auto experimentat fără emoţii. Te alături cu speranţă pe drumul creat de un antreprenor cu o experienţă solidă şi cu idei la fel de solid construite, pentru că ai încredere. Este acel pilot, campion, profesor şi antreprenor cu care ştii că lucrurile nu au cum să meargă altfel decât foarte bine. În afacerea pe care a construit-o, este urmat de oamenii care au avut încredere într-o idee pe cât de magistrală, pe atât de nebunească. Plecat de pe traseul automobilistic, Constantin Aur a intrat pe un alt traseu, şi el câştigător.