“TotalSoft”, un tablou semnat Liviu Dan Dragan
Sunteti pasionat de tehnica. Atunci cand erati mic, va placea sa desfaceti televizoare?
Nu am fost un copil tehnic, nu eram indemanatic in acest domeniu, mai degraba ma pricepeam la pictura. De altfel, am facut Scoala Generala de Arte Plastice. E adevarat insa ca in liceu m-am apropiat de matematica si fizica, am fost chiar si olimpic international si probabil ca acest lucru m-a impins spre studiul de profil real. Atunci m-am hotarat sa urmez Politehnica. Traditia din familia mea m-a influentat, tatal meu era profesor la Energetica, sora mea mai mare facuse Energetica, era o lume apropiata mie.
La inceput, ati lucrat in centrale electrice, pe santier. Cum a fost acea perioada?
Eu am fost sef de promotie, insa am sesizat ca, fata de alti colegi de-ai mei, nu eram atat de bine pregatit din punct de vedere practic. Ca sa imi inving acest handicap, m-am hotarat sa ma duc pe santier. In jurul anilor `80, cand am terminat eu facultatea, absolventii aveau o perioada de doi-trei ani de acomodare, in care de fapt nu faceau mai nimic. In momentul in care plecau pe santier, contactul cu responsabilitatea se facea foarte rapid. Cred ca lucrul asta m-a maturizat si am scapat si de sentimentul ca nu pot fi bun practician. A fost o experienta destul de placuta si de entuziasta.
Cum ati ajuns sa fiti seful departamentului de calculatoare la Energomontaj?
In 1981, am inceput sa lucrez la Centrul de Calcul al Energomontajului, in departamentul de calculatoare. Pasiunea mea pentru acest domeniu data inca dinainte de facultate. Ma inscrisesem la doctorat in 1980, lucru care implica programe, computere si asa mai departe. Eram sigur ca nu voi sta foarte mult pe santier, inclinatia mea spre invatamant (am inceput sa predau in 1980 la Politehnica) si dorinta de a-mi da doctoratul m-au facut sa ma apropii de acest domeniu.
Ati continuat sa predati?
Da, predam tot la Politehnica, in domeniul computerelor si in cel energetic-electrotehnic. La Centrul de Calcul era un vid complet de echipamente. In timp ce lucram acolo s-a achizitionat un computer mare, un Felix cat o camera intreaga, si am inceput sa lucram. Incet – incet, am devenit Seful Departamentului de Exploatare care cuprindea vreo 10-15 oameni din cei 60 care lucrau in Centrul de Calcul la vremea aceea.
Ati invatat singur limbajele de programare? Cum ati facut trecerea dintr-un departament energetic in cel de calculatoare?
Stiam bine inca din facultate un limbaj, Fortran, si am invatat limbajele de asamblare si o serie de limbaje evoluate, cum ar fi Pascal si C. Am facut si cursuri, dar se poate spune ca le-am invatat mai mult singur, in baza unor proiecte. Din 1980 pana la Revolutie am programat foarte, foarte mult, mai putin in zona de afaceri, cat in zona de inginerie de sistem, de suport pentru computere.
Cum ati ajuns dupa aceea sa lucrati in Germania?
Dupa Revolutie, ca majoritatea colegilor mei, am simtit nevoia sa profit de libertatea nou dobandita. Nu ma simteam capabil sa fiu antreprenor in perioada aceea, pentru ca antreprenoriatul era corelat cu tot felul de lucruri frivole, cum ar fi sa vinzi dresuri sau banane. Am avut sansa sa lucrez cu o firma germana, ILF, datorita unui om exceptional de acolo care a avut ambitia sa promoveze tineri romani din domeniul tehnic. Am lucrat in Buenos Aires un an de zile, apoi in Nigeria, a fost o modificare radicala pentru cariera mea, un fel de "stone corner", si asta pentru ca mi-am capatat o demnitate pe care n-o stiam, lucrand intr-un proiect cu o companie straina, intr-un oras ca Buenos Aires, intr-un institut recunoscut de la ei, pe o pozitie foarte buna.
Nu v-a tentat sa ramaneti acolo, sa va dezvoltati cariera in afara tarii?
Eram tentat, sigur. Era greu sa ma gandesc ca am sa ma intorc in tara. Castigam foarte bine, in plus, cunoscusem o alta cultura de firma. Timp de trei ani am lucrat si in Italia, Indonezia, Germania si priveam cu oarecare ingrijorare intoarcerea in tara: nu eram sigur ca am sa ma pot readapta, atat din punct de vedere al standardului de viata, cat si al relatiilor dintre oameni, care in Romania erau extrem de agresive, fata de ceea ce traisem in ultimii trei ani. Am intentionat la un moment dat sa plec in Canada definitiv, dar persoana cu care lucrasem in ILF a considerat ca in Romania exista sanse de afaceri si m-a intrebat ce mi-as dori cel mai mult. Si i-am spus: "O firma de soft".
Ce s-a intamplat in perioada in care ati lucrat in Italia, in industria petrolului?
Am fost tot cu firma germana acolo, pana sa fondez TotalSoft. Intre 1991 si 1994, am fost angajat la ILF, perioada in care m-am maturizat, am inteles ce inseamna management de proiect, ce inseamna responsabilitate, dar si relaxarea pe care ti-o da competenta. A fost o experienta foarte utila, mai ales ca am lucrat intr-o zona de expatriati si am cunoscut oameni din medii diferite, fara urma de nationalism, obisnuiti sa lucreze in toate colturile lumii.
Se cristalizase ideea de a veni in Romania si de a face o firma de software?
Ideea exista, dar, daca nu as fi fost sprijinit de un partener, nu stiu daca as fi avut posibilitatea sa o fac. Eu eram la acea vreme angajat de firma germana ca un fel de freelancer. Dincolo de cunostintele tehnice capatate, a fost foarte util, pentru ca am invatat doua lucruri importante: rigurozitatea, pe care n-o aveam inainte, si ceea ce inseamna managementul de proiect.
Cum v-ati cunoscut viitorii parteneri, cine sunt ei?
Cand m-am intors in tara, m-am dus la directorul general de la Energomontaj si l-am intrebat cati oameni are la Centrul de Calcul si mi-a zis "Vreo 30". Iar eu i-am spus: "Hai sa facem o firma, se numeste TotalSoft, 50% detine Energomontaj, 50% am eu si cu partenerul meu, care lucrase si el in Germania. Eu iau doar 7 oameni si voi face tot ceea ce fac cei 30 de oameni, dar tu vei avea doua avantaje majore: nu vei mai avea decat jumatate din costurile pe care le ai acum si vei avea aceleasi rezultate". Asa s-a si intamplat. TotalSoft a plecat cu un partener, Energomontaj, ne-am format o companie chiar in sediul lor si, in doi ani de zile, Energomontajul a iesit din actionariat pentru ca TotalSoft avea alt obiect de activitate si alta ascensiune.
Cu ce proiecte ati inceput?
Am inceput cu un proiect foarte interesant. In strainatate, eu lucrasem cu un sistem de project management, Primavera. Cand m-am intors in Romania mi-am dat seama ca e un vid total in materie de sisteme de project management. Si am devenit reprezentantul acestui produs american in Romania. A fost ca un buzdugan care a deschis foarte multe usi. Nu se adresa firmelor mici, fiind destul de scump. In Romania nu erau mari investitii, dar totusi unii manageri simteau ca nu poti sa faci management de proiect performant fara un instrument specializat.
A fost destul de indraznet gestul de a aduce un instrument care intra pentru prima data pe piata.
Da! Absolut! In primul rand, americanii mi-au spus: "Nu vei putea vinde pentru ca avem o experienta asemanatoare cu Ungaria, Cehia si nu a mers. Nu vei avea succes pentru ca Romania este o tara cu investitii mici". Acum, dupa zece ani, pot sa spun ca Primavera are market share 85% in Romania si nu cred – si cand spun asta chiar nu exagerez – sa existe vreo companie importanta si mare, sau regie autonoma, care sa nu foloseasca acest produs. La inceput vindeam computere, construiam retele si faceam software pentru Energomontaj, dar si pentru altii.
Pentru ce companii?
Primele produse software au fost facute in domeniul medical, din acest motiv putem spune ca probabil una dintre cele mai importante competente ale TotalSoft este in domeniul medical. Cu timpul, am inceput sa facem si asa numitul "customized written software" – soft la cerere, din multe domenii, am inceput sa angajam programatori.
Dumneavoastra personal scriati programe?
In primul an lucram si la scris software si chiar imi placea foarte mult. Acum, n-o mai fac! Nu e vorba ca nu mai am timp, timp iti gasesti. Problema este ca nu poti face asta fara perseverenta. Printre picaturi poti sa coordonezi o activitate foarte tehnica, poti sa dai sfaturi sau sa-ti dai cu parerea, dar sa executi ceva printre picaturi nu poti. Din cand in cand ma mai joc, ca sa ma relaxez, mai fac anumite rapoarte, ca sa imi pastrez abilitatea.
Care au fost factorii care au impulsionat marirea cifrei de afaceri a firmei?
TotalSoft e o companie care a crescut natural. Lucram pe piata privata, avem proiecte multe, dar nu de valori imense, in baza vreunor lobby-uri politice si asa mai departe. Cu exceptia proiectului e-licitatie si a altor proiecte lansate de catre MCTI, TotalSoft are proiecte numai in zona privata, care nu produce o crestere spectaculoasa, ci una constanta si sanatoasa. Vectorul care duce la crestere este produsul. Un produs software puternic, cum este Primavera, provoaca o crestere a cifrei de afaceri pentru ca are un caracter predictibil, se vinde repetitiv si poti sa ai o strategie in ceea ce-l priveste. Daca produci software doar exportand sau numai la cererea unor clienti, afacerile sunt in general destul de nepredictibile si de riscante.
Dar in perioada de inceput era si o piata mai permisiva, fiind foarte putine companii care se ocupau cu crearea de soft…
La inceput ne dezavantaja faptul ca nu eram focusati pe un anumit aspect, dar am atacat mai multe domenii si astfel ne-am permis sa crestem. E adevarat, nu a fost o crestere pe verticala, ci pe orizontala. Incepusem sa lucram intr-un proiect important exportand software pentru Israel, continuam sa vindem Primavera, competente de Project Management, sa facem training-uri in Project Management, care erau singurele autorizate, sa facem retele… aveam foarte multe activitati. Activitatile complementare ne-au permis sa abordam o masa destul de importanta de clienti. Partenerii cei mai importanti pe care i-am avut in primii ani sunt clientii actuali ai programului Charisma Entreprise, in faza matura a lui TotalSoft.
Charisma Enterprise a fost lansat in 2002. De ce ati simtit ca era nevoie de un soft pentru managementul complet al unei companii?
Charisma Enterprise a fost o viziune de-a mea care a reusit. In 1999, am simtit nevoia unui ERP local profesionist si mi-am dat seama ca a face un astfel de soft nu este posibil cu banul tau sau al clientului. Trebuia sa existe o investitie, asa se fac lucrurile astea peste tot in lume. In mod normal, pentru un astfel de proiect se cere de la banca un credit. Cum in perioada aceea asa ceva nu era posibil, nici pentru o casa, daramite pentru un proiect de soft, singura solutie era un fond de investitii. Astfel, in `99 am vandut actiuni TotalSoft catre SEAF. Cred ca acesta a fost un pas pe care TotalSoft l-a facut mai devreme decat celelalte firme de soft. Cred sincer ca, cel putin la momentul respectiv, nu a existat o alta companie de software care sa investeasca 600.000 de dolari intr-un proiect. Am avut consultanti din afara, din Germania, din America, din Olanda care ne-au ajutat foarte mult, pentru ca in Romania exista foarte putina experienta in construirea unui ERP.
Ce schimbari au avut loc la TotalSoft in momentul in care 30% dintre actiuni au fost cumparate de fondul american?
In afara de vanzarea a 30% din actiuni, a insemnat in primul rand o marire a numarului de angajati. Initial, de Charisma se ocupau 20 de oameni, dar a trebuit sa dezvoltam produsul si acum, cand acesta este pe piata, avem 60 de oameni din domeniul tehnic. Timp de doi ani de zile, am format o echipa de dezvoltare care cuprindea analisti, project manageri, programatori de soft. Acum, TotalSoft are 170 de angajati. Saizeci si ceva de specialisti, alaturi de persoanele de la vanzari, marketing sau consultanti, schimba in totalitate structura organizatorica a unei companii.
A avut loc si o schimbare in cultura organizationala a TotalSoft?
Categoric da! Schimbarea organizationala nu a venit numai datorita Charismei, ci datorita cresterii afacerii. Compania a devenit vizibila, a inceput sa creasca numarul de proiecte, in consecinta numarul salariatilor a crescut destul de rapid si a trebuit sa facem fata celebrului "manage the growth" – adica managerierea schimbarii structurii organizationale, managementul calitatii, al resurselor umane. Cu 20 de oameni poti sa faci lucruri minunate chiar si fara o structura organizationala extraordinara. Cand incepi sa depasesti un anumit numar, lucrurile se schimba, un numar mai mare de oameni din domeniul tehnic atrage mult mai mult personal neproductiv in jurul lor. Ma refer la sistemul financiar – contabil, la sistemul administrativ, la sistemul de resurse umane s.a.m.d. Mai mult decat atat, in momentul in care ai un departament de 70 sau 80 de programatori, devine necesara o structura care sa includa si team leaderii, project managerii, technical project managerii, testing managerii sau quality assurance managerii.
In 1998 ati absolvit cursurile de Master of Business Administration la ASEBUSS. De ce ati simtit nevoia unei astfel de specializari?
In primul rand, eu nu aveam nici o scoala de business, eram inginer. Citisem carti de management, dar simteam nevoia unei preluari de informatii in mod didactic. Cred ca a fost util pentru ca, timp de doi ani de zile, trei din sapte zile pe saptamana, lucram cel putin trei ore pe zi pentru MBA, pentru ca o luasem in serios din punct de vedere al invatatului. Am aflat multe lucruri si, mai mult, a fost si o ocazie de networking foarte placuta.
In afara de TotalSoft, va mai ocupati si cu altceva?
Sigur ca ma ocup! Sunt o persoana normala, caut sa nu petrec mai mult de 10-12 ore pe zi la birou, incerc sa imi petrec aproape fiecare weekend la munte, joc tenis de cel putin trei ori pe saptamana, calatoresc destul de mult – ma refer la vacante, nu la zona de business. Tarile mele preferate sunt Franta si Italia.
Am vazut ca aici, in TotalSoft, toate salile de conferinte si sedinte poarta nume de pictori. Vorbiti-mi despre legatura dv. cu pictura!
De cand eram copil am fost pasionat si inca sunt, de pictura. Nu mai pictez, dar sunt foarte legat de expozitii, de muzee, de achizitionarea unor tablouri. Nu as putea spune ca sunt un colectionar in sensul clasic al cuvantului, dar investesc destul de mult in arta. In ceea ce priveste salile, trebuia sa le numim cumva si, decat sa le zicem Camera 1, Camera 2, Camera 3, am preferat sa le dam nume de pictori. Simplul fapt ca lumea spune "Ma duc in Monet" ii face sa se gandeasca la Monet ca pictor, pronuntand cuvantul, si e un lucru frumos.
V-ati gandit vreodata sa va reapucati de pictura?
M-ar tenta poate, dar mi-e foarte greu sa imi gandesc viitorul disociat de ceea ce fac acum si sunt si un pic superstitios, nu vreau sa ma gandesc la un viitor fara activitatea de aici…
Liviu Dan Dragan
Nascut la 7 mai 1954, este casatorit si are o fiica de 24 de ani
Studii
- 1978, Absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, Sectia Energetica;
- 1982, Master in domeniul tehnic, Institutul Politehnic Bucuresti;
- 1988, Teza de Doctorat "Propagarea undelor prin cabluri de inalta tensiune", Institutul Politehnic Bucuresti;
- 1998, Master of Business Administration, ASEBUSS & Washington University;
- 1998, Trainer autorizat in Project Management, Certificare internationala Primavera Systems Inc.
Experienta profesionala
- 1978-1980, Inginer Instrumentare si Energetica pentru centrala electrica Doicesti;
- 1980-1982, Inginer Coordonator pentru Centralele electrice Bucuresti Vest, Giurgiu si Campulung;
- 1982-1985, Sef Departament Calculatoare, Energomontaj S.A., Bucuresti;
- 1985-1988 si 1989-1992, Manager de Proiect, Energomontaj S.A., Bucuresti;
- 1988-1989, Inginer de Instrumentarizare, ILF Ltd., Nigeria;
- 1992, Inginer Planificare Cost, ILF Ltd., Germania;
- 1993, Director Centru Calcul, Energomontaj S.A., Romania, Inginer Planificare Cost, ILF Ltd., Germania, Inginer Sef de Instrumentare, SNAM PROGGETTI, Italia;
- 1994-in prezent, Director General, TotalSoft S.A.
Alte realizari
- 2003, Ordinul National "Pentru Merit" in gradul de Cavaler acordat de Presedintele Romaniei Ion Iliescu pentru intreaga activitate stiintifica si de cercetare, pentru contributia deosebita la dezvoltarea si promovarea tehnologiei informatiei si comunicatiilor in Romania.