Traian Bruma, fondator Universitatea Alternativa: „Ca sa schimbi lumea ai nevoie de rabdare”

Asa ca impreuna cu cativa colegi studenti a fondat Centrul de Resurse pentru Organizatii Studentesti (CROS), organizatie care avea sa evolueza in Universitatea Alternativa. Aici, Traian alaturi de colegii sai organizeaza cursuri de educatie nonformala adresate studentilor interesati de o alta abordare de invatare decat cea clasica.

Am avut ocazia sa stam de vorba cu Traian inainte ca el sa sustina un workshop la evenimentul ING Kite Runners, ce se va desfasura in weekend-ul 2-3 august in localitatea Vadu. Traian ne-a povestit mai multe despre conceptul din spatele Universitatii Alternative pe care a creat-o impreuna cu colegii sai dar si despre cum vede el viitoarea structura a sistemului educational in Romania.

De unde a venit ideea CROS?

Pentru mine povestea a inceput atunci cand parintii mei au plecat sa lucreze in Cehia si eu am ramas singur acasa din clasa a 9-a pana in clasa a 12-a. Recunosc ca mi-am cam facut de cap, nu prea mi-am vazut de scoala. Cu toate acestea, am fost pasionat de role, un sport la care nu ai nevoie de antrenor si tot progresul pe care il faci consta in munca ta. Invatand acest sport liber, m-am obisnuit sa am incredere in capacitatea mea de a invata orice oricat de greu ar fi.

Apoi am ajuns la Politehnica. Pe vremea aceea visul meu era sa ma fac inginer si sa imi deschid o firma. Cu toate acestea, nu mi-a placut structura de acolo. Faceam niste materii „de umplutura”, pe care nu le vedeam legate de nimic. De asemenea, nu aveam nici un cuvant de spus si niciun grad de libertate in ceea ce priveste cursurile. Apoi am avut un curs de mecanica cuantică, la care chiar am incercat sa invat pentru ca era domeniul in care vroiam sa profesez. Cu toate acestea, la finalul cursului mi-am dat seama ca nu prea am inteles nimic si am observat ca nici profesorul nu prea stia ce anume trebuia predat.

La sfarsitul examenului mi-a spus: „Ma asteptam la mai mult de la tine…”, fapt ce m-a infuriat foarte tare. Asa am ajuns eu la organizatia studentilor de la mine din facultate, organizatie cu care timp de patru ani si jumatate am facut doar proiecte in educatie. La sfarsitul facultatii mi-am dat seama ca a fi inginer nu mai era drive-ul meu pentru ca devenisem foarte pasionat de educatie. Imi pasa prea mult de schimbarea sistemului de educatie din Romania. Schimbarea insa nu se putea face din interior. Sistemul este mult prea rigid si ai nevoie de multa energie pentru a face asta.

Principalul aspect la care trebuie sa lucrezi este schimbarea conceptiilor oamenilor despre cum se fac lucrurile. Asa ca m-am gandit impreuna cu alti trei colegi sa infiintam universitatea noastra, si sa aratam ca se poate sa ai o universitate libera, concentrata pe student, conectata la viata reala.

Pentru că tot ai amintit de schimbare de mentalitate, avem de-a face cu o alta mentalitate in Occident?

Cred ca peste tot in lume universitatile sunt organizate dupa aceeasi structura. Chiar daca unele sunt mai libere si iti ofera acces la interdisciplinaritate, in esenta toate sunt construite pe aceeasi paradigma: tu ca student esti consumator si universitatea vine si iti pune pe masa ceea ce ai de facut. Ai cateva alegeri pe care poti sa le faci, insa, per ansamblu, tot acest labirint este conceput de catre institutie.

Noi vrem sa inversam aceasta situatie si sa ii facem pe profesori oaspeti in universitatea studentului. Studentul vine primul si isi stabileste exact nevoile in functie de obiectivele sale iar abia apoi vine profesorul. Vrem ca studentul sa fie propriul arhitect al programului sau de invatatura. In felul acesta, reusim sa oferim studentilor ceea ce au ei nevoie cu adevarat. Vrem sa ii incurajam sa isi asume riscuri si sa fie responsabili, chiar daca la inceput gresesc.

Cum a evoluat universitatea? Care au fost primii pasi?

Nu a fost simplu deloc. Chiar daca aveam patru ani si jumatate in spate de proiecte cu educatia nonformala, tot ne lipsea foarte multa experienta. In 2008 cand am inceput ne-am propus sa creem o organizatie care sa lucreze cu tinerii pe care am vrea sa ii avem la universitate. Era un fel de test pentru ca noi sa capatam experienta si sa ne dam seama cam care ar fi organizatiile cu care vrem sa lucram.

Au evoluat rapid lucrurile. Am inceput sa aducem oameni din industrie sa le vorbeasca, am inceput un program de mentorat apoi unul de consiliere pentru autonomie in invatare ca sa ii ajutam pe tineri sa isi stabileasca traseul pe care doreau sa il urmeze. Acum avem un sediu, 200 de studenti si 18 procese de invatare.

Cu ce vine in plus educatia nonformala fata de educatia din scoli?

O sa o dau in filosofie (rade). Daca te uiti la cuvant – nonformal – o sa observi ca vine cu ceva in minus fata de cea formala. Renunta la niste bariere, motiv pentru care iti permite sa faci mai multe lucruri. Iti permite ca tu sa fii cel care alege, transformandu-te in participant la propria ta educatie. Asta confera o relatie mult mai sanatoasa intre tine si sursa de la care inveti.

In momentul in care tu inveti pentru ca vrei si cel care te invata o face din placere, observi ca se schimba anumite lucruri fata de invatarea clasica: e mai fun, e mai aplicata si cuprinde o gama mai variata de lucruri pe care le inveti, de la a face zmeie pana la a invata sa te iubesti pe tine si sa fii multumit cu tine insuti. Invatarea are nevoie de relaxare. Frica sau orice sentiment negativ inhiba invatarea.

Care este principala diferenta pe care o remarci la un student care a terminat Universitatea Alternativa?

Studentii care termina sunt mai aliniati cu ei insisi pentru ca mediul nostru te inspira la a te cunoaste si la a te uita critic la viata ta. Te face sa te uiti mai atent la nevoile tale si iti da voie sa visezi la ceva mai mult decat ce a pregatit deja societatea pentru tine. Studentii nostri isi dau voie mai mult sa caute si sa descopere diverse optiuni. Odata inceput acest proces, rezultatele sunt mai consistente pentru ca daca ti-ai descoperit intr-adevar pasiunea si incepi sa iti dedici toata energia catre acea cale, atunci incepi sa fii bun in ceea ce faci. Este procesul prin care educatia iti scoate la iveala potentialul.

Ce obstacole ati intalnit pe parcurs?

Au fost foarte multe. Un obstacol a fost lipsa noastra de experienta in ceea ce priveste evolutia unei organizatii care sa ajunga sa fie sustenabila. Acest lucru ne-a ajutat pentru ca am reusit sa creem ceva cu totul diferit insa ne-a si incurcat, facandu-ne sa ne miscam destul de lent. Am avut dificultati in a explica altora ceea ce vrem si de ce este important.

Nu toata lumea ne-a impartasit ideea ca trebuie sa facem ceva la nivelul arhitecturii institutionale. De asemenea, am avut dificultati in a face proiectul sustenabil. La inceput totul era pe baza de voluntariat si am avut norocul sa atragem sustinere financiara prin depunerea unor proiecte. Acestea erau insa ca o loterie, nu ne puteam puteam bizui pe termen lung pe ele. Asa ca ne-am hotarat sa facem din Universitate o intreprindere sociala, care practic sa functioneze ca o afacere, cu scopul de a transforma educatia din Romania. Acum se sustine in mare parte din contributiile studentilor.

Cum vezi sistemul educational schimbandu-se pe viitor? Crezi ca se vor mai deschide si alte universitati de genul acesta?

Cu siguranta da. De exemplu s-a nascut deja un after school in cadrul univesitatii. A plecat de la ideea unui specialist pe HR care avea copilul la un after school si nu i se parea potrivit ce invata el acolo. Desigur, after school-ul pastreaza adn-ul CROS. De asemenea, se naste acum un liceu alternativ plecand de la initiativa a 18 liceeni.

Tot mai multi oameni care trec pe aici o sa inteleaga ca educatia poate sa fie altfel si o sa isi doreasca sa duca astfel de proiecte mai departe. Noi tintim insa si mai sus si vrem sa creem o retea globala de universitati alternative care sa ajunga la un milion de studenti. Principalul diferentiator sa fie faptul ca studentii nu sunt consumatori ci co-creatori ai propriului lor program de invatamant. Acesta cred eu ca este viitorul educatiei.

Credeti ca aveti nevoie si de institutii pentru a realiza aceasta schimbare?

M-am gandit foarte mult la asta, de 11 ani mai exact. Cred ca embrionul transformarii nu se poate crea in institutiile deja existente. Trebuie sa existe o masa critica din exterior care gandeste diferit si are toata libertatea de a face lucrurile altfel. Si cred ca abia cand zona alternativa va atinge o proportie de 1% dintre studentii din Romania atunci va fi momentul in care sistemul va avea nevoie de o reactie binevoitoare. Acesta ne poate deschide portile ajutandu-ne sa ducem mai departe schimbarea pe care ne-o dorim.

Ai vreun sfat pentru tinerii care isi doresc sa faca o schimbare in Romania?

Am prea multe. Primul sfat pe care l-as da este sa fie curajosi. Am un citat care imi place foarte mult si care zice „Nu te indoi de capacitatea unui grup mic de oameni de a schimba lumea. E singurul fel in care s-a schimbat pana acum.”

Orice schimbare a plecat de la un singur om sau de la un grup de oameni care si-au propus sa faca lucrurile altfel. Cu toate acestea, trebuie sa te pregatesti de un drum lung. Mentalitatea de schimbator de lume necesita cel putin 10-20 de ani de pus in practica si ai nevoie de combustibil pentru a depune efortul acesta. Eu cred ca cel mai bun combustibil pe care il poti lua este dat de alinierea ta ca om cu valorile tale. Sa stii clar ca schimbarea pe care vrei sa o faci nu vine dintr-un motiv contextual ci trebuie sa vina din valorile tale cele mai profunde. Sa te cunosti foarte bine ca om si sa te gandesti in ce fel ai vrea sa vezi lumea asta mai buna in urmatorii 10 ani sau chiar 80 de ani.

Deci drumul spre schimbare trebuie creat din valorile tale. Este un drum greu; va trebui sa inveti multe lucruri; vei pleca cu niste idei si va trebui sa renunti la ele; vei vedea ca primele sapte idei nu ti-au mers. Pot spune insa ca pentru mine a fost un drum care m-a implinit ca om si m-a maturizat. M-a facut sa fiu profund, sa inteleg viata intr-un fel anume si cel mai important m-a facut sa vad mai departe de binele propriu (sa-mi gasesc un job bun, sa am vacante, sa-mi iau apartament in rate). Toate lucrurile astea sunt importante, insa cred ca daca as fi luat-o pe drumul acesta, nu as fi ajuns la acest grad de implinire. Nu as fi trait degeaba, dar este cu totul altceva sa lupti pentru o cauza de care iti pasa. Te creste ca om mult mai mult.