Un Bucureşti mai verde, un Bucureşti pentru viitor…

Magor spune că Bucureştiul defavorizează pietonii, cei care conduc autovehicule au aproape tot, din punct de vedere al bugetului, al dezvoltării. Pietonii şi cei care vor să folosească un trafic alternativ nu au nimic: „Cheltuim foarte mulţi bani pe dezăpezirea şoselelor, dar nimeni nu dezăpezeşte trotuarele unde nu există un proprietar. Dacă ne uităm la raportul pieton versus automobilist, o să vedem că este un dezechilibru mare. În acest moment, municipalitatea deserveşte în mod exagerat o minoritate (automobiliştii) din Bucureşti, iar majoritatea este ignorată.“ Bucureştiul a făcut totuşi progrese faţă de acum cinci ani. „Acum cinci ani era un pericol real să ies cu bicicleta pe stradă. În orice moment puteam să fiu lovit. În acest moment, dacă vin cu bicicleta de acasă până la serviciu, o să mă întâlnesc cu încă 30 de biciclişti. Nu pare un număr relevant, însă dacă este să comparăm cu ce era acum câţiva ani, se vede o creştere reală.“

Magor ar rupe o linie din fiecare bulevard doar pentru transportul în comun. Este important să avem loc pentru automobilişti, dar şi mai important ar fi ca traficul de masă să nu fie niciodată supus blocajelor. Câteodată stai o jumătate de oră în tramvai pentru că automobiliştii ocupă linia şi nu te lasă să circuli. Aceste lucruri ar trebui să fie sacre. Măcar transportul în comun să fie protejat. Apoi, să rupi o părticică şi să asiguri o infrastructură minimă pentru alte mijloace de transport: bicicletele, rolele. Soluţia Parisului pentru traficul care sufoca absolut tot nu au fost maşinile, nu a fost demolarea clădirilor pentru lăţirea bulevardelor, ci încurajarea bicicliştilor.

„Am făcut pasaj peste pasaj şi traficul nu se ameliorează. Singurul lucru care a redus traficul în Bucureşti a fost criza economică.“ Magor Csibi spune că automobiliştii reprezintă o minoritate vocală: foarte vehementă, care se exprimă puternic. Niciodată nu o să vedem o grevă a pietonilor pentru că s-au blocat trotuarele pe o parte. Pietonii sunt obişnuiţi că nu au drepturi. Asta e problema. Când pietonii îşi vor cere drepturile, o să se schimbe puţin situaţia oraşului.“

"Conceptul Bucureşti 2035"

Orice strategie a unei autorităţi din România urmează să fie supusă unei dezbateri publice. Problema în România este că dezbaterea este simulată. Rareori reuşim un dialog onest şi rareori cerem feedbackul cetăţenilor.

Dacă municipalitatea va plăti un consultant să ne arate soluţia şi noi vom spune: „mulţumim foarte mult, este logic, dar nu ne-o dorim“ – ni se va răspunde, ca de obicei, „voi nu ştiţi nimic, au venit nişte profesionişti au dat nişte sfaturi şi noi ştim ce e mai bine“. Până la urmă, dacă vrem să dezvoltăm oraşul nu de urbaniştii japonezi e nevoie, ci de dialog. Aici e problema: vine oricine şi spune că face o pârtie de ski în Parcul Tineretului, un parc de distracţii, şi se apucă să o facă, fără să realizeze o consultare reală cu cetăţenii.

Pe spaţiile verzi existente în acest moment, presiunea economică este destul de mare, deoarece ele nu generează decât bunăstare pentru cetăţeni şi municipalitatea nu simte acest beneficiu în mod direct. Când cetăţeanul nu cere nişte condiţii de la municipalitate, se merge pe o logică primară: „Am un parc şi un proiect de dezvoltare imobiliară. Proiectul de dezvoltare imobiliară îmi aduce un mare plus la buget, parcul nu-mi aduce nimic. Problema persistă, dar există soluţii. Se pot crea spaţii verzi din banii municipalităţii, iar firmele private pot fi încurajate să le amenajeze şi să primească avantaje fiscale în schimb. Dar pentru aceasta, avem nevoie de lideri preocupaţi de viaţa cetăţenilor în oraş. Pe lângă locurile de muncă, care sunt un element în ecuaţie, oamenii au foarte multe nevoi şi probleme în oraşele în care trăiesc.

Exerciţiul exprimării

Magor spune că încercăm să învăţăm acum exerciţiul democratic. Atâta vreme cât oamenii nu se folosesc de mecanismele democratice, este foarte greu să vorbim despre exerciţiu cetăţenesc. Nu ştim ce drepturi şi obligaţii avem. De obicei dăm vina pe municipalitate şi pe oamenii care ne conduc: „Ne uităm doar pe strada pe care ne aflăm, unde nu putem să mergem pe trotuar, pentru că zăpada nu este curăţată. Ori, această practică minimă nu este în mâna autorităţilor. De aici începe practica cetăţenească.“ În primul rând, întrebându-mă ce am făcut eu, cât am contribuit eu la societate ca întreg, apoi voi vedea ce fac alţii. „De obicei ne uităm ce fac sau ce nu fac alţii, apoi aşteptăm să se rezolve problema şi nu ne implicăm. O lopată în mână pentru zăpada din faţa casei este o primă exprimare a democraţiei reale.“

Ce putem face

Cetăţenii pot să facă absolut orice. Oamenii dintr-un oraş decid, până la urmă, cum şi în ce fel se dezvoltă oraşul lor. Un oraş se poate dezvolta greşit doar în secunda în care cetăţenii nu sunt interesaţi de ce se întâmplă în jurul lor. Când noi suntem foarte preocupaţi de spaţiile verzi, de transportul alternativ, de gestionarea deşeurilor etc., atunci autoritatea, în mod normal, ar trebui să urmeze doleanţele noastre. Doleanţele nu există când nu sunt exprimate, iar exprimare nu înseamnă ca eu, în drum spre serviciu, în troleibuz cu colegul meu, să-i spun că sunt foarte nemulţumit. Exprimare înseamnă exprimarea democratică ori printr-opetiţie ori printr-o cerere de informaţie ori printr-un act sau orice comportament cetăţenesc democratic adresat primăriei sau oamenilor care administrează spaţiile verzi, spunându-le că vrem să vedem nişte schimbări. Prea puţin contează cu cine votăm sau cu cine nu votăm. Contează că avem nişte oameni care iau decizii şi noi putem să influenţăm aceste decizii în mod concret. Sunt câteva oraşe în România unde şedinţele consiliului local sunt prezentate la televiziunile locale, oamenii le urmăresc şi apoi merg ei înşişi la şedinţe şi cer cuvântul. În SUA foarte multe comunităţi locale se adună în casa de cultură sau în sala municipalităţii şi participă în mod activ la luarea deciziilor. Această practică e considerată una normală acolo şi este foarte greu într-o ţară care o lungă tradiţie democratică să îţi imaginezi că municipalitatea poate să facă ceva cu care tu nu eşti de acord.

Colectarea selectivă. Ce lipseşte?

Nu este suficient să-i spui unui om să colecteze selectiv.Trebuie ca acel om să aibă o motivaţie concretă. De ce-aş fi eu interesat să colectez deşeurile selectiv? Eu fac un efort, strâng deşeurile în trei saci de gunoi, îi duc la trei containere diferite, de obicei fac kilometri în plus pentru aceasta şi nu primesc niciodată un feedback. Ar putea să vină de la municipalitate, care să anunţe că prin gestul cetăţenilor a reuşit să economisească o sumă mare de bani, a reuşit să recupereze din reciclare o altă sumă de bani, iar aceasta va fi investită pentru a amplasa containerele mai aproape de locuinţele noastre, ca să nu mai facem trei kilometri până la punctul X. Dacă aceste feedbackuri nu există, cetăţeanul face o dată efortul, de două ori, apoi simte că nu face diferenţa.

"E foarte important într-un proces democratic, ca întotdeauna când face un sacrificiu personal, omul să primească un feedback, cum că acel efort a avut o răsplată şi că undeva, cineva, nu neapărat el, dar cineva în mod sigur a beneficiat de efortul său. Dacă se spune că municipalitatea a reuşit să gestioneze suma X de bani care va fi investită într-un adăpost de câini sau pentru amenajarea unui parc, chiar dacă nu este în cartierul meu, nu mă deranjează: ştiu că prin ce am făcut, am reuşit să transform oraşul în bine."

Bucureştiul are nevoie de un vizionar

Un exemplu, despre cât de mare poate să fie schimbarea este Malmö, care a fost Capitala Earth Hour din Suedia anul trecut şi care a promis ca până în 2030 o să treacă sută la sută pe energie regenarabilă. "România este foarte departe, dar putem să ne gândim că, dacă reuşim să generăm din concursul Earth Hour o mişcare la nivel naţional care implică cetăţeni şi municipalităţi la un loc, s-ar putea ca în 2030 să avem o Capitală care să promită acelaşi lucru. Un alt exemplu, Bogota, care a fost una din dintre cele mai greu administrabile capitale de pe faţa pământului şi care s-a transformat în mod radical."

Bogota era un oraş sufocat de maşini, unde în urmă cu zece ani nimeni nu se gândea la biciclete sau la transportul în comun la modul serios, în care, în acest moment, autobuzele de mare viteză sunt frecventate de 2 milioane de cetăţeni, iar 1,5 milioane de cetăţeni folosesc frecvent bicicleta. Acest lucru arată că nu este nevoie de altceva decât de un vizionar. Schimbarea a fost posibilă pentru că a venit un vizionar în Bogota care a spus că o să transforme oraşul radical, a avut curajul să desfiinţeze poliţia locală şi să pună pe străzi artişti care să gestioneze traficul, care a avut curajul să spună că mai mai puţine benzi înseamnă mai puţin trafic, sau că taie din bulevarde ca să fie mai mult loc pentru transportul în comun, şi totul a fost posibil. "Când vine un vizionar, Capitala se schimbă şi în acest moment vedem că Bogota a primit numeroase distincţii ca o capitală care se dezvoltă în cel mai dinamic mod de pe planetă. Adică o capitală care până acum era un exemplu negativ şi paria Capitalelor din lume, care avea accidente în trafic – aproape 10 000 de oameni mureau în accidente pe an -, a reuşit să reducă drastic accidentele, poluarea, agresivitatea. "Orice cetăţean din Bogota va spune astăzi că trăieşte într-un oraş mai frumos." N-a fost de la început aşa. Când au început proiectele au fost greve, oamenii ţineau sub asediu primăria pentru că nu înţelegeau viziunea. „Fără viziune nu vom avea o Capitală. Prin concursul Capitala Earth Hour încercăm să creem nu neapărat o viziune, ci o părticică din această viziune. Avem nevoie să ne gândim la oraşele noastre pentru următorii 50 de ani şi nu doar pe 3-4 ani.“

Magor Csibi, despre reuşita campaniei sale Salvaţi Pădurile Virgine:

„Eu am crezut la început că ţintim spre stele. Am zis 100 000 de semnături, mai mult spre motivare, pentru că era foarte greu de crezut că 100 000 de oameni se pot uni pentru o cauză într-un termen atât de scurt, pentru că am spus că vrem să facem acest lucru într-o lună. Pentru mine, a fost o surpriză incredibil de mare care mi-a dovedit că oamenii pot să acţioneze foarte unit şi rapid dacă scopul este destul de bine definit. Eu cred că, în acest moment, putem schimba extraordinar de multe lucruri. Oamenii au arătat că dacă avem o abordare constructivă, atunci există un sprijin. Oamenii primesc foarte multe veşti negative zilnic, sunt foarte multe iniţiative împotriva cuiva sau a unei cauze. Am încercat oarecum să arătăm că românii se pot uni şi pentru ceva şi nu numai împotrivă.