Angajator, părinte, educator – trei direcții de abordare pentru înțelegerea profesiilor viitorului
Când vorbesc despre meseriile viitorului, am în vedere trei perspective.
Un plan este experiența personală de peste 20 de ani ca angajator, direct implicat în procesele de recrutare pentru viitorii angajați.
La asta se adaugă faptul că, la Revista CARIERE, exact despre asta scriem: Care sunt profesiile viitorului? Cum se reconfigurează meseriile de acum din perspectiva robotizării și a inteligenței artificiale? Care sunt meseriile care sunt în curs de dispariție și care sunt cele care vor rămâne, dar într-o altă formă, dată de revoluția digitală? Care vor fi profesiile noi, la care nici măcar nu ne gândim acum, dar pe care copiii noștri le vor practica?
Al treilea plan este experiența de părinte a doi copii, de 12, respectiv 10 ani, ambii angrenați în sistemul de învățământ de stat. Este pregătita sau nu educația din școli să îi instruiască pentru profesiile de mâine?
Hard skills vs. soft skills
Pornind de la experiențele de angajator care se confruntă cu o majoră criză de talente în recrutare, dar și de la problemele cu care ne confruntăm în angajarea și trainingul tinerilor absolvenți de facultate, am constatat deficiențe majore în zona de soft skills: abilități de prezentare, de negociere, de asertivitate, de susţinere a unor puncte de vedere.
Toate aceste lacune vin din accentul pe care cei mai mulţi părinți și educatori îl pun pe acumuarea de competențe și performanță, în detrimentul abilităților care țin de paradigma SMAC, care circumscrie meseriilor viitorului:
Social – abilități sociale, de lucru în echipă, de creare și agregare de comunitate, rețele sociale active și cultivarea abilităților sociale.
Mobil – capacitatea de a migra cu ușurință de la un mediu de lucru la altul, de la un domeniu la altul, de a fi un cetățean globalizat, tolerant, deschis la schimbare.
Adaptativ – capacitatea de a se adapta la condiții, culturi și medii diverse de lucru. Adaptarea ar trebui să vină la pachet cu autonomia si cultivarea sentimentului de responsabilitate pentru lucrul bine făcut.
Cloud – abilitatea de a trece totul prin filtrul digitalizării, de transdisciplinaritate (capacitatea de a face legături între diverse domenii).
Competențe și aptitudini
Tot din perspectiva angajatorului, ne confruntăm cu decalajul dintre abilitățile pe care le furnizează sistemul de învățământ și cele care sunt necesare de fapt pe actuala piață a muncii, în continuă schimbare. În ciuda unor CV-uri care enumeră competențe relativ numeroase, multora dintre tinerii absolvenți le lipsește capacitatea de a se prezenta, de a-și cunoaște, defini și valorifica punctele forte, de a negocia, de „a se vinde” ca profesionist în câmpul muncii, în mod realist și nu idealist, de a se integra în munca de echipă.
Cu timpul, am învățat să prețuiesc mult mai mult atitudinea potențialului angajat despre muncă și viață, mai degrabă decât școlile absolvite. Valorile care rezistă în aproape orice mediu de lucru sunt acele abilități sociale cu care venim de acasă și pe care creștem competențele de la școală. Aici, rolul major îl au părinții, care uneori uită că sunt primii educatori ai copilului și că lor le revine responsabilitatea majoră de a crea atitudini sănătoase despre muncă și viață. Ei creează temelia pe care apoi școala construiește viitoare deprinderi, competențe, aptitudini.
Ca angajator și părinte, recomand mai degrabă formarea de aptitudini decât cea de competențe, fiindcă primele sunt cele care creează valoare, indiferent de profesie, vârstă, meridian geografic, apartenență la sex, etnie, religie.
Și acasă, și la școală…
Sunt mulți antreprenori cu experiență și lideri care susțin în unanimitate faptul că familia e prima și cea mai importantă școală antreprenorială, financiară și de business a viitorului adult. În familie se formează deprinderile esențiale pentru un viitor adult responsabil la job. În prelungirea acestor deprinderi cultivate acasă, școala ar trebui să se axeze pe metode de predare care să încurajeze creativitatea, asertivitatea, gândirea critică, empatia, discernământul, toleranța, spiritul de echipă. Acestea vor fi aptitudinile care vor face diferența între roboți și oameni pe piața muncii într-un viitor foarte apropiat.
Clasic și modern în educația parentală și școlară
Creativitatea, asertivitatea, gândirea critică se deprind și se cultivă nu printr-o relație de obediență și subordonare totală, caracteristice relației clasice, tradiționale părinte-copil și elev-profesor, care domină și acum familia și școala românească. Copilul trebuie încurajat să își spună și să își susțină părerea, și chiar să își contrazică părintele/educatorul, dar doar pe baza unor argumente pertinente, ceea ce pe viitor îi cultivă asertivitatea și capacitatea de negociere. Ceea ce se întâmplă acum în școli, din păcate, e departe de a încuraja aceste atitudini.
Ascensiunea inteligenței artificiale și a robotizării nu va destabiliza omenirea, așa cum se tem oamenii acum, ci va scoate la iveală tot ceea ce are umanitatea mai profund. Oamenii nu au voie să se transforme în mașini, așa cum nici roboții nu au voie să se transforme în oameni.
Pentru că interesul pentru meseriile viitorului este din ce în ce mai mare pentru toate părțile implicate – elevi, profesori, părinți, angajatori, antreprenori – așa cum arată un sondaj de opinie realizat de INACO – Iniţiativa pentru Competitivitate, în cadrul proiectului „Ghidul Meseriilor Viitorului”, ne-am decis ca, pe parcursului anului 2019, să vă prezentăm cât mai multe dintre meseriile viitorului, însoțite și de un portret de profesionist care să ilustreze cât mai bine profesia respectivă.
Sursă foto: Pixabay