Cum îți dai seama că ai devenit „colacul de salvare” al colegilor tăi?

În fiecare echipă există acea persoană care pare să aibă mereu răspunsurile, soluțiile și energia necesară pentru a le rezolva pe toate. E omul la care toată lumea aleargă când ceva nu merge. Poate că ești chiar tu. Dar cât de sănătos este acest rol pe termen lung?

Corina Neagu, fondator DARE – Development Advice & REsources, trainer și consultant în resurse umane, descrie câteva semne clare care ar trebui să aprindă un semnal de alarmă.

1. Ești primul pe lista de „hai să o/să-l întrebăm pe…”

„Indiferent de subiect – de la probleme de proces, la conflicte personale – colegii vin la tine. Nu contează dacă e sau nu rolul tău – te consideră salvatorul universal. Faptul că ceilalți apelează constant la tine poate părea, la început, o formă de recunoaștere. În realitate, se poate transforma rapid într-o capcană care îți consumă timpul, energia și concentrarea“, este de părere expertul.

2. Programul tău e dictat de urgențele altora

Îți faci to-do list dimineața, dar până la prânz e dată complet peste cap. Reacționezi constant, în loc să acționezi proactiv. „Să fii disponibil devine o normalitate, iar prioritățile tale ajung în plan secund, zi după zi. Agenda personală dispare sub greutatea solicitărilor celorlalți“, completează Corina Neagu.

3. Simți o presiune emoțională constantă

Nu doar că ajuți, dar te și încarci emoțional cu problemele lor. Ai senzația că, dacă nu ești tu disponibil(ă), «lucrurile vor merge prost». „Empatia e o calitate valoroasă, dar dusă la extrem poate deveni o sursă de stres cronic. Îți asumi probleme care nu îți aparțin și trăiești cu sentimentul că totul depinde de tine“, adaugă specialistul.

4. Multe din atribuțiile tale nu sunt în fișa postului

Te implici în taskuri sau proiecte care n-au legătură directă cu responsabilitățile tale. Motivația: «dacă nu o fac eu, nu o face nimeni» sau «vreau să ajut».
Acest tip de implicare poate părea altruist, dar riscă să creeze un dezechilibru între efort și recunoaștere. În timp, duce la frustrări și la diminuarea eficienței pe zona ta reală de responsabilitate.

5. Aștepți recunoștință

Ai momente în care te simți epuizat sau neapreciat, dar nu spui nimic. Te întrebi «de ce nu mă întreabă nimeni cum mă simt eu sau dacă eu am nevoie de ajutor?». „Când efortul tău devine o obișnuință pentru ceilalți, riscul de a nu mai primi validarea așteptată crește. Asta poate duce la demotivare și la o pierdere a sensului în ceea ce faci“, avertizează Corina Neagu.

De ce merită să reflectezi

„Să fii de ajutor e valoros, dar dacă devii indispensabil pentru ceilalți și neglijezi propria ta dezvoltare, riști epuizarea și plafonarea. Ai dreptul să pui limite, să redirecționezi și să spui «nu pot acum». Veste bună: este o competență educabilă”, subliniază Corina Neagu.

Rolul de „colac de salvare” e generos, dar poate deveni apăsător. În echipele sănătoase, sprijinul e reciproc, iar limitele sunt respectate. Ai voie să te prioritizezi, să ceri ajutor și să înveți să spui „nu” fără vinovăție. Pentru că, uneori, cea mai bună formă de ajutor începe cu grija față de tine.

CITEȘTE ȘI: Managerii care își scriu singuri evaluările: joc de ego sau exercițiu de claritate?

Foto: ID 138894409 | Business ©Fizkes | Dreamstime.com