Nu ai primit jobul visat? Ce să faci ca să-ți păstrezi o imagine bună

Nimănui nu-i place să fie refuzat, cu atât mai puțin când este vorba despre un loc de muncă. Dar nu este momentul să disperi. Ești un om cu o misiune (să obții acel job care să te mulțumească) și nu trebuie să-ți scape din vedere miza finală a acestui drum pe care te afli.

Nu doar că n-ai primit niciun job, dar nici măcar nu ai primit un motiv pentru care nu ai fost ales. De regulă, angajatorii trimit același mesaj tip: „Mulțumim pentru interesul acordat, dar, din păcate, nu vă potriviți în totalitate profilului pentru acest job. Succes pe mai departe”.

Paul Freiberger, expert în scrierea de CV-uri și specialist în strategii de căutare a unui loc de muncă, scrie pe pagina lui de LinkedIn că angajatorilor nu le place să-și explice deciziile. Nimic nou sub soare…

Pe de altă parte, desigur că aceste refuzuri sunt incredibil de frustrante pentru candidații care au trimis CV-ul, s-au pregătit cum au crezut ei mai bine pentru interviu și, cu toate astea, nu au obținut nimic. Nici măcar un feedback. De explicații care să soluționeze misterul nici nu se pune problema.

Cum să ceri feedback în așa fel încât să nu închizi nicio ușă

Paul Freiberger subliniază că este dreptul fiecărui candidat să afle motivul pentru care nu a primit un loc de muncă. Însă atenționează că cererea unui feedback trebuie să dea dovadă de o mare diplomație.

Așadar, în loc să le ceri explicații, mai bine le trimiți un mesaj de mulțumire. Nu orice candidat va trimite acest mesaj, motiv pentru care angajatorii vor aprecia gestul și, de ce nu, te vor lua în considerare pentru o altă poziție vacantă pe care o vor avea.

1. Ascunde-ți mânia

Un refuz nu este tocmai ceva peste care să treci ușor. Dar, când ești în căutarea unui loc de muncă, nu este cea mai bună perioadă să fii răzbunător. Trimite un mesaj simplu în care mulțumește că ai fost luat în considerare pentru job-ul respectiv și că ai fost chemat la interviu, dar și că înțelegi cât de greu este pentru cineva să aleagă cel mai bun candidat pentru un anumit post.

Nu le cere să-ți explice de ce nu te-au angajat. În ochii angajatorilor, va părea că le ordoni sau le comanzi să-ți motiveze de ce au luat o decizie. Și nu este cea mai deșteaptă mișcare. Vrei să te considere pentru poziții viitoare, nu să nu-și dorească să te mai vadă vreodată!

2. Oricum, n-or să-ți spună adevărul

Să presupunem că le trimiți un mesaj în care, pe un ton diplomat, le ceri să-ți explice de ce nu te-au ales pe tine. Chiar dacă îți răspund, n-o să știi niciodată dacă răspunsul lor este unul adevărat sau dacă te mint, ca să scape de tine. Nu poți să te bazezi pe informațiile pe care le primești și nici nu poți să le folosești ca pe niște sfaturi. Dar, de regulă, companiile nu dau explicații pentru că și-ar putea crea singure probleme dacă ar face asta.

3. Nu-i agasa cu mesaje

Chiar dacă nu ai primit job-ul, nu-i agasa cu mesaje. Mesajul tău de mulțumire nu trebuie să ajungă la fiecare persoană implicată în procesul de recrutare. Scrie-i persoanei care părea cea mai implicată sau managerului de resurse umane.

4. Mesajul trebuie să fie unul simplu

Nu este indicat ca mesajul de mulțumire să aibă mai mult de două paragrafe. În primul paragraf îți exprimi mulțumirea pentru că ai avut oportunitatea să-i întâlnești și să vorbești cu ei, iar în al doilea paragraf îți arăți disponibilitatea în cazul în care, în companie, apar alte oportunități de angajare în domeniul tău. Totodată, nu uita să inserezi o impresie frumoasă pe care ți-a lăsat-o interviul.

5. Excepția de la regulă

Dacă, în timpul interviului de angajare, s-a povestit despre o problemă pe care o are compania, atunci mail-ul tău de mulțumire ar putea cuprinde și mai multe detalii despre cum ai ajuta tu la rezolvarea acelei probleme.

Indiferent de ceea ce simțim în momentul în care suntem refuzați pentru un job, trebuie să ne comportăm ca niște profesioniști. Așadar, să nu uităm ca, pe unde trecem, să lăsăm ușile deschide. Cine știe când vom avea nevoie de oamenii pe care i-am lăsat în urmă sau, de ce nu, cine știe când vor avea ei nevoie de noi?