Profesor cu salariu de 2.000 de euro? Există, dar sunt câteva condiții

„Candidatul ideal: tânăr specialist care dorește să se afirme; ideală ar fi dubla calificare fizică/chimie. Descrierea jobului: pregătirea suportului de curs în cadrul disciplinei Fizică în baza programei analitice aprobate, predarea orelor de teorie, efectuarea de teste și experimente, aplicarea noțiunilor fundamentale în domeniul naval. Salariul este peste nivelul celui acordat de instituțiile de stat, asigurare medicală, perspectivă de carieră.”

Acesta este unul dintre cele circa 400 de anunțuri de angajare din zona educației private care se găsesc zilnic pe site-urile de recrutare.

Piața muncii din zona grădinițelor, a școlilor și liceelor private poate fi destul de fluctuantă, dar acum, înainte de începerea anului școlar, instituțiile particulare încearcă să își ocupe toate posturile disponibile cu personal cât mai calificat. Cel mai mult se caută persoane cu cunoștințe de limbi străine, fie că este vorba despre activități part-time – la diverse centre educaționale –, fie că este nevoie de profesori full-time la diverse școli.

La concurență cu bunii cunoscători de limbi străine (engleză, franceză, germană, spaniolă) sunt educatoarele. Mai ales în București, dar și în marile orașe din provincie, numărul în creștere al unităților de profil se reflectă și în numărul mare de anunțuri de joburi pentru educatoare.

Deși anunțul prezentat mai sus precizează foarte clar că salariul este peste nivelul celui din sistemul de stat, specialiștii în recrutare spun că fluctuația mare de pe această piață se explică și prin salarizarea deficitară. Cu alte cuvinte, salariile în privat pot fi mai mari decât în sistemul de stat, dar nu cu mult, și vin la pachet cu foarte multe cerințe. Desigur, există – ca și în alte domenii – și specialiști foarte căutați care pot obține și un salariu de 2.000 de euro.

Peste 400 de grădiniţe, aproape la fel de multe școli gimnaziale și licee alcătuiesc piața instituțiilor de învățământ privat din România, o piață estimată la jumătate de miliard de euro anual. Dacă în 2010 învățau în sistemul privat peste 60.000 de copii, acum numărul acestora trece ușor de 100.000. Taxele pentru un an de studiu pornesc de la câteva mii de euro și ajung și la zeci de mii. Din acest punct de vedere, școlile private din România se bat de la egal la egal cu instituțiile din aceeași categorie din străinătate, taxele de școlarizare practicate fiind între 4.000 și 20.000 de euro pe an. Totuși, părinții a peste 100.000 de elevi sunt dispuși să investească astfel de sume în fiecare an pentru educația copiilor lor, fie pentru că vor să îi pregătească pentru o universitate de top din străinătate, fie pentru că sunt expați în România și caută școli cu predare în limba engleză sau cu un alt tip de curriculă decât cea tradițională.
Cele mai multe instituții private de învățământ care practică taxe de școlarizare similare cu cele din străinătate se regăsesc cu precădere în București și, de regulă, sunt filiale locale ale unor școli cu tradiție din afară.

La aceste școli și licee private, un profesor se ocupă de 10–15 elevi, iar salariul său pornește în general de la 2.500 de lei pe lună. O oră de curs durează, ca și la stat, 45 de minute, iar elevii au un program complet care durează zilnic opt–nouă ore, timp în care își pot face și lecțiile pentru a doua zi. Cu alte cuvinte, salariul unui profesor în sistemul de educație preuniversitar privat începe de la minimum 500 de euro și poate ajunge la 2.000 de euro lunar. Pentru un astfel de salariu însă, profesorii trebuie să îndeplinească cerințe specifice care țin de fluența de predare într-o altă limbă decât româna, experiență de minimum cinci ani, disponibilitatea de a profesa în cadrul unității respective pentru mai mult de un an și certificate de absolvire a studiilor și a cursurilor pedagogice. În plus, au loc evaluări periodice. Nu există ideea de profesor titular, ca la stat, care rămâne veșnic pe post.

Cu toate acestea, potrivit datelor Institutului Național de Statistică, între ianuarie 2009 și ianuarie 2013, numărul angajaților din educație a scăzut cu 11%, de la 410.000 la 365.000, aceste cifre cuprinzând întregul personal din învățământ, nu doar profesorii. La nivelul cadrelor didactice care predau în învățământul primar și cel gimnazial, numărul lor s-a redus cu peste 20.500 de persoane, în timp ce, la nivelul învățământului liceal, peste 2.500 de profesori s-au retras din sistem. Putem presupune că măcar o parte dintre aceștia au părăsit sistemul de stat pentru cel privat.

Faptul că sistemul privat devine o alternativă pentru profesorii mai mereu slab plătiți o dovedește și dezvoltarea educației private ca business. Ideea de a dezvolta școli private atrage tot mai mulți oameni de afaceri: recent, avocata Mona Mușat, numărul doi într-una dintre cele mai puternice firme din piața locală a avocaturii de business, Mușat & Asociații, a anunțat o investiție de peste 2,5 milioane de euro în construcția unei școli private în zona Băneasa – Școala Aletheea –, cu o capacitate de 300 de elevi. De asemenea, omul de afaceri Ion Țiriac, care controlează Complexul Rezidențial Stejarii din Băneasa, a investit un milion de euro pentru construcția unei grădinițe private în cadrul complexului – grădinița Ioanid Preschool International Education.

Ce se întâmplă în sistemul de stat

Gradul foarte scăzut al remunerației cadrelor didactice ne plasează pe ultimele locuri în Europa. Absența unei legi a salarizării diferențiate – care să urmeze drept criteriu fundamental performanța muncii, și nu vechimea în sistemul de predare –, precum și nefinanțarea școlilor pe baza evoluției rezultatelor la învățătură, sunt două dintre principalele deficiențe aduse în față, de fiecare dată, de către reprezentanții sindicatelor din învățământ. Ultimele rapoarte Euridice ale Comisiei Europene (2010–2011, 2012–2013) indică același trend negativ al ultimilor ani la nivelul salarizării cadrelor didactice în România, prin raportare la cel existent în spațiul Uniunii Europene. Cel mai mare tarif orar pentru profesorii de școală generală se regăseşte în Luxemburg, respectiv 85 de euro, urmat de Danemarca – 57 de euro, Germania – 54 de euro, Anglia – 48 de euro, salariul mediu lunar primit de un profesor din Luxemburg fiind de 5.800 euro, iar în Germania de 3.600 euro. Prin comparație, un profesor din România câștigă într-o lună cât un cadru didactic din Luxemburg în patru ore, potrivit raportului OECD Education at a Glance, 2013. Așadar, salariile profesorilor români sunt de 15 sau de 20 de ori mai mici decât cele ale dascălilor din Europa de Vest. Salariul mediu orar din sistemul de educație este de 13 lei brut (2,92 euro) și 9,3 lei net (2,09 euro). Astfel, un profesor debutant câștigă 7,08 lei pe oră brut (1,59 euro), iar un profesor cu gradul I și o vechime de 25 de ani câștigă 14 lei pe oră brut (3,14 euro) și 9,73 lei net (2,18 euro).

Una dintre puținele similitudini între România și țările europene cu privire la segmentul financiar în educație este faptul că salariile profesorilor se stabilesc la nivel central sau regional, doar țări precum cele din Peninsula Scandinavă fiind adepte ale unui sistem bazat pe remunerație stabilită la nivel local.
Lucrurile s-ar putea schimba odată cu adoptarea noii legi a salarizării bugetarilor, potrivit căreia un învățător sau o educatoare cu o vechime de 6–10 ani va avea un salariu de bază cuprins între 1.785 și 2.223 de lei, în timp ce un profesor cu studii superioare de lungă durată, cu grad didactic II și cu o vechime de 2–6 ani, va câștiga lunar între 1.996 de lei și 2.485 de lei.