Spune-mi la ce vârstă vrei să te pensionezi ca să-ți spun cât vei trăi
E evident că e nevoie să ne schimbăm perspectiva asupra felului în care vom munci și vom îmbătrâni. Schimbările demografice, tehnologice, ecologice preconizează că vom îmbătrâni muncind, adaptându-ne schimbărilor, incertitudinilor și efemerității pieței muncii, dezvățându-ne de ce am fost învățați și reînvățând principiile de muncă și viață.
Vârsta de pensionare e în strânsă relație cu speranța de viață
Dr. Ephrem Cheng, reputat savant american, a făcut un studiu care urmărește legătura dintre vârsta pensionării și speranța de viață (Age at Retirement Vs Life Span). Statistica demonstrează faptul că, pe măsură ce prelungești perioada de activitate în câmpul muncii, scade vertiginos durata de viață. Mai ales în cazul celor care au funcții de răspundere. Conform studiului, dacă te pensionezi la 50 de ani, ai toate șansele să trăiești până la 86 de ani.
Dacă, însă te pensionezi la 65 de ani, probabilitatea să mori pe la 66-67 de ani este foarte mare. Un calcul simplu confirmă faptul că 10 ani în plus în câmpul muncii te costă 20 de ani de pensie. O viziune apocaliptică, am putea spune la o primă citire.
La acest link vei putea vedea și graficul descreșterii speranței de viață pe măsură ce crește vârsta de pensionare.
În condițiile în care creșterea vârstei de pensionare e un subiect din ce în ce mai vehiculat, nu e de mirare că un astfel de studiu adâncește și mai mult temerile legate viitorul pensionării. Criza demografică și exodul de talente pun sub semnul întrebării felul în care va rezista sistemul de pensii la viitorul decalaj de forță de muncă.
Cele mai afectate categorii de vârstă sunt finalul de generație Baby Boomers (1946 – 1964) și, mai ales, Generația X (1965 – 1976), care privește cu mare teamă perspectiva de a lucra până la 70 de ani.
Populația Globului va fi predominată de seniori, care vor avea nevoie de îngrijire medicală specifică și de servicii de asistență socială. Generația care va trebui să muncească pentru a cotiza la sistemul de pensii va fi una mult decalată din punct de vedere numeric. Și cu o cu totul altă cultură a muncii.
„Mai apuc eu oare pensia?”
Întrebările care se ridică din ce în ce mai des sunt „cine ne va mai plăti nouă pensia?”, „cum voi rezista muncind până la 65-70 de ani?” sau cinica variantă „mai apuc eu oare pensia?” În contextul instabilității sociale și economice din România, aceste temeri cresc exponențial.
Pe de altă parte, se vorbește mult despre învățare continuă, longevitate intelectuală, îmbătrânire activă, adaptabilitate, planuri de activitate „post-retirement”. Specialiștii în resurse umane spun clar că se întrevede reactivarea forței de muncă a persoanelor pensionate. În țările dezvoltate, există planuri de carieră „post retirement”, în care specialiștii rămân ancorați în piața muncii pe post de consultanți, în programe part time.
Potrivit unui articol din Harvard Business Review, o nouă tendință în creștere pe piața muncii este cea a corporatiștilor care, odată ieșiți la pensie, rămân activi, cu norme part-time în domenii precum consultanță, profesorat și mentorat, membri în boarduri consultative, scriitură creativă. Ritmul și frecvența cu care acești specialiști activează după pensionare sunt mult mai scăzute, la fel și intensitatea cu care performează.
Dar ei se simt bine știindu-se încă utili, iar menținerea unui tonus intelectual activ le asigură și o mai bună stare de sănătate. Evident, vorbim despre oameni care fac asta nu de nevoie, ci de plăcere. Și despre un sistem pregătit să valorifice profesionalismul lor, nu să apeleze la ei din motive de disperare evidente, așa cum se întâmplă acum în organizațiile care se confruntă cu o lipsă acută de forță de muncă.
Raportarea la modele pozitive de îmbătrânire activă poate fi un real sprijin în acceptarea și înțelegerea longevității profesionale.
„Vitalitatea mea vine din a trăi și pentru alții, nu doar pentru mine”
Pamela Roussos Rațiu, director executiv al Rațiu Family Charitable Foundation pentru România, cea care continuă dezideratele lui Ion Rațiu, e un exemplu de longevitate de calitate și de învățare continuă. Activitatea sa în domeniul responsabilității sociale a schimbat atitudini și mentalități în orașul Turda, dar și în Transilvania. O adevărată lady care își poartă cu farmec ridurile și părul blond încărunțit, în jeans și taior, prezidând ședințele de lucru în mansarda Centrului Rațiu pentru Democrație, într-un leagăn care tronează agățat de-o grindă. Spiritul ei tânăr transcende orice clasificare a generațiilor actuale în X, Y, Z. Ce o face atât de atemporală?
„Deseori uit care mi-e vârsta. Nu mă văd ieșind la pensie sau ne-muncind. Cred că fiecare vârstă are recompensele ei; unul dintre motivele pentru care mi-am lăsat părul cărunt este că sunt mândră de vârsta mea și de ceea ce sunt acum. Enzima vitalității mele vine din a nu trăi doar pentru mine, ci și pentru alții. De altfel, sunt doar o doamnă ceva mai în vârstă, mare iubitoare de animale și cu mult drag de viață. De altfel, cred că o culme a disperării e să-ți pierzi dorința de a supraviețui”, spune septuagenara doamnă. Exemplul său de implicare civică este unul dintre reperele mele de longevitate activă, așa cum numai prin cărți și filme am citit. E exemplul viu de profundă asumare intelectuală și profesională pe care ți-l dă experiența de viață. E mărturia vie a seniorității cu care noi nu prea am fost obișnuiți. Puteți citi interviul integral pe platforma Elita României.
Pe parcursul acestui serial online vom invita mai mulți specialiști care să dezbată acest studiu și să să estimeze felul în care vârsta de pensionare tot mai înaintată va afecta calitatea vieții, mai ales în România.
Experți în resurse umane, leadership, medicină, psihologie, sociologie vor demonta sau confirma mituri legate de longevitate intelectuală și profesională, învățare continuă și felul în care facem față unei vârste înaintate în câmpul muncii. Vom dezbate din perspective diferite modul în care prelungirea vârstei de pensionare va afecta calitatea vieții celor vizați, care sunt efectele în plan fizic, emoțional, afectiv și cum ne poate ajuta medicina modernă.
Vom găsi împreună soluții pentru a preveni sau atenua temerile legate de faptul că nu vom mai putea munci până la vârsta pensionării, că nu vom mai fi utili pe piața muncii, că nu vom ține pasul cu tehnologia și cu un stil de viață dinamic. Toate în paradigma învățării continue care să ne mențină viabili în câmpul muncii, dar și în viață.
Citește zilele următoare pe www.revistacariere.ro opiniile specialiștilor consultați de noi pe această temă.
Foto articol: Pixabay
Citește și:
Spune-mi cât de Constructiv ești, ca să-ți spun cât de antifragil ești
Nora Iuga: Cea mai mare realizare a mea? Încă o aștept…