Radu Nemeș: Dosarul leadership în viziunea unui Managing Partner

Are 42 de ani și a devenit Manager odată cu intrarea în Barou, la 26 de ani. Se întâmpla în momentul în care a pus bazele societății de avocatură, alături de un prieten. „Era o perioadă când, pe piață, erau puține societăți consacrate. Nu existau specializări atât de clare. Era o perioadă «de haiducie», cum ne place să spunem. Fiecare se lupta cu acerbitate pentru a-și câștiga locul și a-și găsi nișa. Era o perioadă de învățare pentru toată lumea”.

Radu Nemeș își amintește că rolul de Managing Partner și l-a asumat aproape de la început

„Pe măsură ce activitatea societății creștea și se dezvolta, cineva a trebuit să treacă din zona profesională de activitate avocațială, cu un sacrificiu, renunțând la a mai profesa 100% din timp, spre administrare, spre o zonă de asigurare a suportului și a mediului în care ceilalți își pot desfășura activitatea.” A făcut-o el, deoarece a simțit chemarea în această direcție. „Cum în mediul de lucru corporatist aceștia poartă numele de CEO, la noi, în rândul avocaților, se cheamă Managing Partner”.

Leadershipul, ca o apă cristalină. Sau nu

„Poți să fii Einstein, dar dacă ai o unghie încarnată o să mergi șchiopătând. O organizație este precum un organism. Fiecare membru este un organ, fiecare trebuie să funcționeze bine, nu poți spune că doar creierul este important sau doar inima ori ficatul. Fiecare parte a organismului este la fel de importantă ca și cealaltă.”

Radu vede leadershipul ca pe o apă. Un mediu, o atmosferă. Ceva care nu se vede și este întreținut prin exersarea unor valori. „Nu există perfecțiune. Din contră, liderul e omul cu cele mai multe păcate din toată organizația.”

Astfel, organizația este un organism în care ceilalți se pot manifesta înspre plenitudinea lor profesională și umană, iar liderul este cel care asigură climatul în care aceștia să se desfășoare și să se schimbe singuri – leadershipul.„Este un truism conform căruia nu poți să schimbi pe nimeni și că oamenii se schimbă singuri. Tu, ca lider, trebuie să le asiguri climatul necesar schimbării. Deciziile pe care le iei, bazându-te pe lucrurile pe care le faci, sunt colective. Pot fi greșite pentru că sunt multe și se iau în timp real. Am să metaforizez și am să spun că dacă apa este tulbure, cel care este în apă – echipa, nu vede. Dacă apa este agitată, echipa este și ea agitată. Dacă merge cu vâltoare, cu viteză înspre o cascadă, echipa este sau nu în regulă. Mediul trebuie să fie cristalin, cât mai pur, pentru ca oamenii să se poată dezvolta.”

Egoul ne spune că suntem lideri. Dar liderii adevărați formează lideri, nu followeri

Radu Nemeș consideră că cei care se cred pe sine lideri sunt cei care vor să fie locomotiva grupului și vor să aibă oameni în siaj. Îi contrazice însă. Nu despre asta e vorba atunci când te gândești la o funcție de manager, de lider. Ideea este să creezi alți lideri, la rândul tău. Să creezi o energie care să permită fiecăruia din echipă să evolueze.

„Cred foarte mult în existența unor instrumente pe care trebuie să le folosim pentru a ajunge un lider adevărat. Primul este întoarcerea la valori. Nu vorbesc de valorile culturii, epocii în care trăieşti. În societatea în care trăim azi, una dintre valori este aceea de a face bani, ei fiind asociaţi succesului. În perioada Renașterii, de exemplu, valoarea culturală era creaţia artistică. Acum însă, ne validează banul. Așa că vorbesc despre valorile fundamentale – iubire, ajutor, cele care ne definesc pe noi ca oameni."

Apoi, să ai conștința propriei puteri și valori, despre care vorbesc și psihologii. Să accepți adevărul celorlalți. „De exemplu, anual, în cadrul firmei facem un chestionar 360 prin care ne evaluăm unii pe alţii, inclusiv liderii organizaţiei. Cu ajutorul acestuia, aflăm percepția celorlalți despre noi, pe lângă discuțiile individuale pe care le avem periodic”, îmi mărturisește el.

Tot Nemeș este de părere că problematica Ego-ului își are rădăcinile în copilărie. „O concurență care ne-a fost insuflată în școală, când trebuia să fim mai buni decât ceilalți. În școală nu suntem învățați despre viață. Suntem informații, ni se cere să știm mai mult, ca să fim mai buni. Ușor-ușor, ideea de competitivitate se întărește și ne urmărește toată viața. Adevărul este că trebuie să fim fericiți cu ceea ce facem și nimeni nu ne poate confirma că dacă știm mai mult decât «cutare» vom avea o viață fericită.”

„Apoi, trebuie să mai facem și altceva pe lângă a ne face bine profesia. O faptă bună pe zi. Ar trebui să o facem programatic. Poate a face o faptă bună ne afectează ego-ul și ne validează ca fiind binefăcătorul cuiva. Dar rolul nostru acesta este, să ajutăm oamenii. Să spunem o vorbă bună cuiva, să sfătuim un coleg. Astfel de lucruri schimbă energiile pe care noi ca societate le avem.”

Un lider nu trebuie să absolutizeze

Managerul a înțeles pe propria piele să gândească în termeni de tip «facts of life». Radu îmi mărturisește că nu doar o dată a fost dezamăgit de propriile greșeli. Dar că, în timp, a învățat să își cunoască limitele, să se accepte. „Altfel, riscam să mă transform în cel mai mare dușman al meu.”

A învățat ce este fericirea artificială, să uite lucrurile care nu îi plac

„Este important pentru stabilitatea unui lider să nu absolutizeze. Părerea lui și a nimănui nu este absolută. Nu este un etalon. Am trăit mult cu vorba asta că ‒ ce ție nu îți place altuia nu îi face. Este o abordare greșită. Paradigma prezentului este – a te comporta cu el așa cum așteaptă el să te comporți. Liderii, de cele mai multe ori, confundă leadershipul cu popularitatea. Un lider nu este astfel. Un lider este cel care își asumă greșelile, care spune «îmi pare rău», care ține cont de toți factorii atunci când trebuie să ia o decizie. Astfel ar trebui să își câștige liderii simpatia. A fi lider înseamnă a fi fair și a face oamenii să înțeleagă. Să îți asumi deciziile și să mergi mai departe. Relațiile nu se strică dintr-o discuție. Oamenii nu sunt perfecți, iar în organizații apar mereu frustrări și neînțelegeri. Așa că, lucrurile trebuie văzute la justa valoare și trebuie ținută o pondere între binele general al organizației și nevoile indivizilor. Dar binele societății, al organizației, trebuie să primeze. Spre bucuria mea, noi la ONV LAW înțelegem asta”.

Radu îmi spune amuzat că, deși de multe ori este perceput ca un roboțel care vorbește despre valori, el continuă să împărtășească celor din jur învățăturile pe care le dobândește, de multe ori prin propria experiență. „Dacă o să faci un exercițiu și, pe lângă a te comporta consecvent şi în concordanţă cu valorile asumate, repeți aceleași lucruri unor persoane, o să vezi că oamenii respectivi vor ajunge să spună lucrurile ca și cum sunt ale lor și abia le-au descoperit. Cred că așa arată succesul. Să vezi cum se schimbă mentalități prin crearea mediului potrivit schimbării."

Dacă oamenii adună frustrări la locul de muncă, se vor duce și le vor vărsa pe familie, prieteni, parteneri, copii. Exersarea unor valori de integritate, spirit de echipă, se face păstrând un ton asertiv.

„Unii lideri au senzația că totul li se cuvine, că au la dispoziție un telefon pe care dacă pun mâna, toată lumea este la picioarele lor. De fapt, un lider adevărat de foarte puține ori pune mâna pe telefon și cheamă oamenii la raport. Un lider adevărat este cel care se duce la om și întreabă. Dar asta e contrar firii românului care vrea – „acum, la raport”. Acest lucru este greșit. Oamenii, subalternii, înțeleg mai degrabă de vorbă bună decât de vorbă rea. Oamenilor dacă le arăți iubire, îți arată iubire.”

Liderul nu este sufletul organizației cu funcția. Este Team Player, nu Team Leader

Radu Nemeș, managerul, crede în holistica organizației și a guvernării. El crede și aplică principii, nu folosește ierarhii. „În ONV LAW vorbim despre Leadership şi nu despre lideri. Fiecare partener gestionează proiecte în echipe, respectând valorile companiei și conduitele asociate acestora. Ierarhiile funcționează pe plan extern, unde trebuie să existe o voce care să vorbească. Pentru a-i lăsa pe ceilalți să înțeleagă cine este responsabil cu un anumit lucru.”

În discuția noastră, managerul mă mai face să înțeleg că multe organizații comunică greșit, lipsit de smerenie și cu prea mult ego. El crede că, în cazul unei organizații, trebuie vorbit despre ce este aceasta, și nu despre ce face aceasta. Mai degrabă despre cum este organizația decât despre cifre, pentru că sunt impersonale.

Principiul acțiunii și al reacțiunii în leadership și în viață

Oamenii din greșeli învață, iar Radu Nemeș nu a fost absolvit de întâmplări care i-au schimbat credința. „Am fost un om care impunea reguli. Am crezut mult în reglementare. Acum însă, cred în principii. Știi, unul dintre acestea l-am învățat la fizică, în școală: dacă acționezi asupra unui corp cu o forță, aceasta va reacționa asupra ta cu aceeași forță. La fel funcționează și în viață, energetic, lucrurile. Dacă eu vin spre tine cu o forță și o energie, tu vei reacționa contrar. Cu cât impui mai mult o regulă, cu atât ea va fi sau nu respectată. Depinde, dacă există sancțiuni. În schimb, dacă înțelegi de ce trebuie făcut un lucru, ceea ce vine din interiorul tău, îl vei face fără constângere, asumat, responsabil. Prin urmare, nu cred, sau mai bine zis, nu mai cred în guvernarea prin suprareglementare. Noi, liderii, simțim nevoia să intervenim la orice ne tulbură. Ori… Ce fel de leu ești dacă te face să ragi fiecare muscă care te bâzâie?”

„Cărțile de leadership te învață cum să înfași un copil, dar nu cum să îl iubești. Spun lucruri, dar nu te învață pe fond”, îmi spune managerul. Prin urmare, ca să înveți, trebuie să greșești de multe ori.

Un lider rămâne consecvent principiilor și lucrează pe credit.„Tu îți iubești copilul și când e bun, și când e rău. Nu faci lucrurile bine, el te iartă. Așa sunt și oamenii: înțeleg când greșești. Mai mult, trebuie să recunoști asta – am greșit, am nevoie de ajutorul tău.”

Astfel, în viziunea managerului Radu Nemeș, liderul are nu doar inteligență socială, ci și emoțională. „Dacă ești inteligent social, poate nu faci gafe și reușești să fii versatil. În schimb, inteligența emoțională îți permite să îi înțelegi pe ceilalți. Mai este importantă și o inteligență a valorilor, a așteptărilor celorlalţi, să înțelegi ce îl motivează pe cel din fața ta”.

Pe viitorii lideri, Nemeș îi atenționează. Trebuie să își asume greșelile pe care urmează să le facă și să nu se judece dur, căci or să o facă alții pentru ei. „Trebuie să înțeleagă că punctul lor de vedere și adevărul lor poate fi diferit de adevărul interlocutorului”.

White Friday

Într-un domeniu în care echilibrul dintre viața personală și cea profesională este o utopie, căci vorbim despre avocatură, și nu oricare, ci de business, la nivel internațional, în societatea manageriată de către Nemeș s-a găsit soluția: White Friday.

„Conceptul vizează faptul că o dată pe lună fiecare «lucrează de acasă». Astfel, o dată pe lună, avem timp să facem ceva și pentru noi. Să avem grjă de casă, să ne odihnim, să plătim o factură, să câștigăm câteva ore pentru noi. În plus, în zilele de lucru, pauza de masă durează de la 13.00 la 14.30”.

Integritate, pasiune, creativitate, spirit de echipă, calitatea muncii. Anul acesta, fiecare din echipă și-a exprimat viziunea cu privire la aceste valori. Le-au redefinit împreună și le-au asociat unor conduite pe care le-au și implementat în organizație.

Share &Shape

Avocaţii firmei au pus bazele unui concept cu ajutorul căruia dau mai departe din experiența și ideile lor, căci despre asta este vorba în viață – a da mai departe.

Primul pas făcut în definirea acestui concept, organizarea școlii de vară, sub coordonarea unuia dintre parteneri, Mihai Furtună, s-a bucurat de succes în rândul participanţilor.

Un alt proiect în care ONV LAW s-a implicat activ este Comunitatea Liderilor Inspiraţi, o comunitate care îşi propune să contribuie la redefinirea ideii de leadership în România.

Urmează şi alte proiecte, unele cu caracter social, împreună cu diverse organizaţii non-profit.

„Conceptul își propune o întoarcere către societate, tineri, mediu, tot ce ne înconjoară. Simțim că trebuie să întoarcem ceva din învățături, din valori și să generăm în colegi și în clienți aceeași dorință – de a da mai departe”.

Că, doar asta fac liderii adevărați, nu-i așa?