Rafila: doar 35% dintre beneficiarii sistemului de sănătate plătesc asigurări în România. Adrian Bența: Poate ar trebui să fie ca în Coreea de Sud– ai plătit, ai dreptul să intri în spital; n-ai plătit, e problema ta

Ministrul interimar al Sănătății, Alexandru Rafila, a tras un semnal de alarmă în această săptămână cu privire la sustenabilitatea sistemului sanitar din România. „În continuare, doar 35% dintre beneficiarii sistemului de sănătate plătesc asigurări în România, față de aproape 75% în Germania”, a declarat acesta miercuri, la a XIV-a ediție a Aspen Healthcare Summit 2025, și avertizează că ne îndreptăm „către o zonă de nesustenabilitate și de nereziliență” a sistemului.

Declarația vine în contextul în care bugetul Sănătății este constant sub presiune, iar solicitările sunt în creștere, în special după crizele sanitare recente. Însă dincolo de cifrele oficiale, consultanții fiscali și economiștii vorbesc despre o realitate și mai dură.

Cât de mulți contribuie, de fapt?

Adrian Bența, consultant fiscal, contrazice procentul menționat de ministru și spune că situația reală este chiar mai gravă: „Este foarte rău, și nu 35% plătesc, ci mult mai puțini. Sunt circa 5 milioane de salariați care plătesc contribuții la sănătate – dintre care vreo 2 milioane lucrează la stat, prin companii publice, și nu contribuie efectiv”.

Pe lângă acești 5 milioane de angajați, „aproximativ 500.000 de patroni și 50.000 de PFA-uri” susțin financiar un sistem care deservește în total 18–19 milioane de persoane. Așadar, mai puțin de o treime din populație susține financiar serviciile medicale pentru toți ceilalți.

Micii antreprenori, triple contribuții, acces limitat

Una dintre cele mai aberante situații descrise de antreprenori este cea în care o singură persoană fizică plătește contribuții la sănătate pentru trei tipuri de venituri: salariu, PFA și dividende. „Ajung să plătească sume uriașe, dar când au nevoie de servicii medicale, spitalele sunt arhipline – adesea cu persoane care nu plătesc niciun fel de contribuție”, adaugă consultatul în fiscalitate.

Situația ridică serioase întrebări de echitate și eficiență: „Ar trebui ca toată lumea care are dreptul la servicii medicale să contribuie cu ceva. Da, este ușor cinic să pui un copil de 4 ani să plătească asigurări de sănătate, dar este și mai cinic ca părinții care nu contribuie deloc să beneficieze de aceleași servicii ca cei care plătesc. Poate ar trebui regândit sistemul de sănătate: să fie ca în Coreea de Sud– ai plătit, ai dreptul să intri în spital; n-ai plătit, e problema ta”, adaugă Adrian Bența.

Gelu Duminică: „Problema nu e lipsa banilor, ci cum sunt cheltuiți”

Sociologul Gelu Duminică atrage atenția că problema reală nu este strict financiară: „Sistemul de sănătate în România e același de mulți ani. Nu lipsa banilor e principala problemă, ci alocarea lor. Când avem achiziții mai scumpe decât media europeană și nu sunt folosite…”.

În opinia lui, „subfinanțarea e o problemă care trebuie reașezată, dar marea problemă rămâne corupția, modul în care se cheltuie banii publici și coordonarea de către politruci, nu de către specialiști”.

CITEȘTE ȘI: România întârzie în cursa pentru euro, în timp ce Bulgaria face pasul decisiv

Foto: ID 32154012 ©Spotmatik | Dreamstime.com