Raul cel mai mic: TVA sau cota unica

Numai prin consultare cu mediul privat

Ionut Simion, Partner, PricewaterhouseCoopers

Modificarea unei taxe sau a unui impozit face parte din strategia fiscala a fiecarui stat in parte. Prin mecanismul de formare si colectare, la ora actuala, taxa pe valoare adaugata este o sursa mai sigura de venituri la bugetul statului decat ar fi o modificare a cotei unice de impozitare. Totusi, statul ar trebui sa ia masuri eficiente de imbunatatire a sistemului de colectare a veniturilor, pentru a aduce la suprafata economia subterana si a o taxa in mod corespunzator. O crestere a oricarei cote de impunere, fara astfel de masuri, nu inseamna decat impozite suplimentare aflate in sarcina acelor firme care au fost intotdeauna buni platnici la buget. De aceea, intr-o prima etapa, cred ca prioritatea ar trebui sa fie marirea eficientei colectarii de taxe la buget si nu majorarea impozitelor si taxelor.

Taxa pe valoarea adaugata este suportata de consumatorii finali, adica de fiecare dintre noi. Aceasta initiativa de crestere a cotei de TVA ar putea avea ca efect scaderea consumului, cu impact direct asupra profitabilitatii intreprinzatorilor privati, si asa afectati de efectele crizei economice.

Pentru ca, odata cu cresterea TVA, ar putea creste si pretul de raft al produselor si, deci, ne-am putea astepta la o potentiala reducere a consumului cu impact asupra fiecarui intreprinzator in parte. Nu este nici asta o regula: sa nu uitam ca, inainte de 2004, cota de TVA a fost de 22% si economia a mers inainte. Pe de alta parte, trebuie spus ca in 2004 nu ne aflam intr-o criza globala, iar exporturile romanesti catre pietele vestice si investitiile straine erau in plin boom.

Cresterea TVA a fost o masura luata si in Ungaria. In ciuda caracterului nepopular, decizia se pare ca a fost vazuta cu ochi buni de organismele financiare internationale. In orice situatie insa, aceasta masura trebuie sa se ia numai pe baza unei consultari de fond cu companiile private.

Cat despre cota de impozit pe salarii, aceasta face parte din sistemul de impunere cu o cota unica. Iar orice atingere a acestei cote de impunere ar conduce la o schimbare esentiala a sistemului de impozitare in Romania. Daca guvernantii nostri vor opta pentru un sistem fiscal bazat pe cota unica sau pe unul bazat pe cote de impunere progresiva, ramane inca de vazut.

In concluzie, cresterea cotei de TVA, ca de altfel a oricarui impozit sau taxa in general, este de nedorit in aceasta situatie de criza. Simpla crestere a cotei de TVA fara masuri concrete de imbunatatire a sistemului de colectare si administrare a veniturilor la bugetul statului nu rezolva problema. Sa nu uitam: cresterea TVA corelata cu o scadere a veniturilor individuale (reducere de salarii, concedieri etc.) poate avea un efect direct asupra consumului si, deci, asupra profitabilitatii firmelor. Asadar, ca urmare a incorporarii unei cote mai mari de TVA, toti managerii de business ar trebui sa ia masuri pe termen mediu si lung pentru imbunatatirea eficientei activitatii desfasurate, astfel incat produsele lor sa ramana competitive in ciuda posibilei cresterii a pretului final.

"New Deal" is no deal

Varujan Pambuccian,Liderul grupului minoritatilor nationale

In plina depresie economica, un stat ca Romania si-ar putea permite solutii ceva mai inovative care sa-i asigure o crestere economica, in conditiile in care majoritatea economiilor sunt in regres. Solutia pe care o propun de mai bine de un an si care, din pacate, nu a fost luata in calcul de catre guvernanti consta in majorarea TVA la 25%, dublata de reducerea cotei unice de impozitare la 4%. Care sunt avantajele? In primul rand, incasarile la bugetul de stat nu sunt afectate. In plus, TVA-ul este cel mai sigur venit la bugetul statului. In ceea ce priveste consumul, el este relansat, printr-un plus de 6% ca diferenta intre cei 12% rezultati din scaderea cotei unice si cei 6% rezultati din cresterea TVA. In ceea ce priveste stabilitatea locului de munca, scaderea impozitului pe venit inseamna un cost mai mic al fiecarui loc de munca. Cand vine vorba despre stimularea investitiilor, cred ca este evident avantajul unui impozit pe profit de 4%. Din pacate, de cand ne-am luat pe cap angajamentul cu Fondul Monetar International, nici macar atributul de suveranitate nationala nu ni-l putem exercita cum trebuie si nu putem sa luam masurile pe care le consideram utile, asa cum credem noi de cuviinta.

Trebuie spus ca o crestere a TVA necompensata de nimic este o greseala care poate duce economia mai jos decat a fost dusa prin masurile fiscale luate in acest an. Ar fi, probabil, una dintre loviturile majore pe care statul le-ar putea da zonei private, pentru ca ea aduce cu sine o scumpire a bunurilor si serviciilor ceea ce atrage, in mod logic, o scadere a nivelului de trai, ceea ce atrage o scadere a consumului si, uite asa, ajungem intr-o logica de scadere iterativa a economiei.

Ideea statului investitor imi repugna in general, iar realitatea a demonstrat ca nu functioneaza. Cu atat mai putin in vremuri de depresie economica. Noi traim cu iluzia succesului "New Deal"-ului* lui Roosevelt. In realitate, catastrofa spre care se indrepta economia americana in urma aplicarii sale a fost evitata de izbucnirea celui de-al II-lea razboi mondial. Reluarea ideilor de interventionism masiv nu este nici ea o solutie. Este suficient sa ne gandim la injectiile facute in sistemele bancare la inceputul acestui an si care se regasesc acum in revenirea la nivelul lui 2008 a bonusurilor managementului bancilor. De data asta, pe bani publici.

Toate aceste masuri prin care se iau mai multi bani de la cetateni si se injecteaza bani in diverse companii, nu pot duce la iesirea dintr-o criza. Iesirea se face in momentul in care consumul poate fi relansat. Ori consumul nu poate fi relansat scazand puterea de cumparare si asigurand un climat investitional instabil sau dezechilibrat (vezi programele "Rabla" din Germania si Franta sau "Prima casa" din Romania) si dezavantajos.

Recomandarea mea pentru managerii de business care isi contureaza strategia pentru 2010 este sa isi controleze foarte strict cheltuielile operationale. Astfel, daca mai au ceva resurse financiare, sa le investeasca in tehnologii care permit scaderea acestor cheltuieli.

Totodata, sa investeasca, daca inca mai au ceva bani, in adaptarea liniilor de business existente la lumea in care traim azi sau in crearea unor noi linii de business adaptate la realitatile lumii in care traim. De exemplu, unele afaceri din zona de retail puteau fi salvate daca in toamna lui 2008, cand era evident ca vom intra in criza, ar fi fost trecute masiv in zona de online. In plus, ar merita (sigur, in masura in care isi permit financiar asta) sa acorde un rol mare zonei de cercetare-dezvoltare. La iesirea din criza, cei care au facut acest lucru la timp vor avea un avantaj competitiv major.

Sugestia mea este sa caute sa abordeze, de pe acum, zonele care se vor dezvolta in mod cert dupa iesirea din criza: energiile verzi, de exemplu. Pot sa incerce sa inteleaga mai bine psihologia celor care le cumpara bunurile si serviciile si sa se adapteze la ea. Si nu in ultimul rand, sa nu se lase calcati in picioare de stat.

2010 – un an cu potential inflationist

Florin Pogonaru, Presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania

In opinia mea, nu vad sa existe vreun interes din partea autoritatilor fiscale sa mareasca impozitul pe profit sau cota unica, din simplu motiv ca in aceasta perioada nu se face profit si, in consecinta, nu s-ar colecta bani suplimentari. Din punctul de vedere al sectorului privat, cresterea TVA ar aduce inflatie si scaderea vanzarilor si orice mediu de afaceri inflationist descurajeaza afacerile, in general, nu numai initiativa privata.

O crestere generalizata a TVA atrage dupa sine o scadere a nivelului de trai in sensul in care banii pe care ii castigam – si care raman aceiasi – pot cumpara mai putine bunuri ale caror preturi au crescut, tocmai datorita inflatiei.

Avem ca punct de referinta experienta Ungariei, care, ca urmare a nerespectarii benchmarkurilor din acordul cu FMI, a fost nevoita sa creasca TVA ul cu 3% si nu cred ca cineva in Ungaria ar putea numi aceasta experienta una pozitiva. Toata problema se rezuma la a asigura echilibrul bugetului de stat: daca nu ai putut sa reduci cheltuielile bugetare, esti nevoit sa cresti veniturile prin cresterea TVA.

In ceea ce priveste scaderea impozitelor pe salarii cred ca aceasta este o preconditie pentru imbunatatirea mediului de afaceri. Atata timp insa cat noi nu reusim sa reducem cheltuielile bugetare, nici nu se va pune problema. Mi-e teama ca in conditiile asumarii unor cheltuieli bugetare total nesustenabile, vor fi cautate si alte solutii de crestere a veniturilor la buget.

Asadar, managerii de business care isi contureaza strategia pentru anul 2010 vor trebui sa-si regandeasca strategiile de business pentru un mediu potential inflationist.

Corolar

Largirea bazei de impozitare (prin identificarea si reducerea evaziunii), eficientizarea sistemului de colectare, cresterea rolului de prevenire si de conformare pe care trebuie sa il aiba autoritatile fiscale sunt cateva masuri alternative pentru atragerea mai multor bani la bugetul de stat, altele decat majorarea taxelor. Insa, oricare ar fi acele masuri alese de guvernanti, ele trebuie gandite pe termen mediu si lung. Orice strategie pe termen scurt, asa cum este atat de vehiculata crestere a TVA, ar putea declansa o serie de efecte secundare si ne-ar putea face mai mult rau decat bine. Studiul Deloitte despre functionarea sistemului fiscal, "Fiscalitatea romaneasca- radiografia unei reforme incomplete", dat publicitatii in luna octombrie, arata ca posibila crestere a TVA reprezinta un motiv de ingrijorare pentru 25% dintre companiile chestionate si ca, de asemenea, 22% dintre respondenti au indicat drept motiv de ingrijorare cresterea cotei unice de impozit pe profit. Studiul reflecta opiniile a 130 de directori financiari, directori executivi sau directori de echipe interne specializate in probleme fiscale, din companiile romanesti de top.