Liderul unei generații – De la ”frumosul nebun de la Constanța” la ”tânărul european al anului 2021”
În iunie 2013, alături de alți patru colegi, a înființat prima asociație independentă de elevi din România, Asociația Elevilor din Constanța (AEC). Curajul lor, nemaiîntâlnit până atunci în rândul acestei categorii sociale, discursul clar și solicitările perfect ancorate în realitatea educațională a vremii, ce parcă prevesteau o adevărată revoluție în Educație, au cucerit din start presa. I-a numit grupul „nebunilor frumoși de la Constanța” și i-a susținut necondiționat în impresionanta luptă pentru respectarea unor drepturi ale elevilor, drepturi prevăzute de lege dar ignorate de autorități.
Succesele AEC repurtate în înfruntările cu administrația locală constănțeană, Inspectoratul Școlar ori Ministerul Educației au devenit repede știri cu audiență națională, dar și modele de urmat pentru colegii din țară, care s-au mobilizat și au construit rapid asociații asemănătoare și în alte județele, în scurt timp vocea elevilor devenind una puternică, demnă de ascultat.
Practic, acolo, la Constanța, cei cinci au pus bazele unei noi mișcări care promova un nou model de educație, menit nu doar să trezească spiritul civic al noii generații, s-o determine să-și conștientizeze potențialul ori să-i insufle curajul de a-și susține cauza și exprima opiniile, ci și să inițieze o altfel de legătură cu vechile generații. Una bazată pe respect reciproc, depășind barierele și cutumele impuse de vechile mentalități. Un model mult mai complex, care, deși a pornit din bancă, a trecut repede dincolo de poarta școlii, pentru că esența lui era extrem de simplă: copiii aceia doreau o remodelare a procesului de educație (nu doar de învățământ) în concordanță cu abilitățile, nevoile, dorințele și aspirațiile lor, dar și ale societății. Iar Constantin-Alexandru Manda a fost o importantă portavoce a acestei mișcări.
Drept dovadă, anul acesta, ca o recunoaștere oficială a meritelor dar și efortului depus în toți acești 8 ani a fost desemnat ”Tânărul European al Anului 2021”, de către Fundația Schwarzkopf – Young Europe și Forumul European de Tineret, fiind considerat cel mai valoros reprezentat al generației sale.
Acum, privind în urmă, recunoaște că, încă de la 14 ani au ”câștigat” bătălie după bătălie și au rezistat onorabil tuturor încercărilor de dezbinare pentru că generația lor are o trăsătură care o deosebește de toate celelalte – toleranța extrem de scăzută la nedreptate. În plus, s-au și născut într-un moment favorabil – sunt generația celei de-a patra Revoluții Industriale – Revoluția digitală, iar resursele și instrumentele tehnologiei moderne le fac viața de activiști civic mult mai ușoară. Spre exemplu, atunci când inspectoratul școlar județean le-a refuzat prezența la o dezbatere publică, a fost extrem de ușor pentru ei să filmeze și să posteze pe internet. În anii ’90, ar fi fost imposibil.
Astăzi, Constantin-Alexandru Manda, student la Facultatea de Drept a Universității din București, coordonator de programe la Societatea Academică din România (SAR), având în portofoliu proiectul Școli curate, o inițiativă de promovare a bunei guvernări în educație la firul ierbii, activist pentru un învățământ de calitate pentru toți copiii, este invitatul nostru în rubrica Work Life Choices, interviuri speciale cu oameni speciali, un proiect susținut de Ascendis și Revista CARIERE.
***
Când și de ce ai simțit pentru prima oară că trebuie să ieși din bancă și să iei atitudine?
De mic, părinții mei m-au crescut astfel încât să nu accept nedreptatea din jurul meu și să reacționez, să lupt pentru ceea ce este corect. Inerent, făceam asta și în școală – fie că era vorba de un profesor care cerea fondul școlii, iar mie nu mi se părea corect, fie, cum am pățit chiar eu, primeam note fără să fim evaluați. S-a întâmplat în clasa a VI-a, îmi amintesc faptul că am căutat în lege și am cerut cadrului didactic să îmi anuleze nota, pentru că încalcă art. 71 din Legea educației naționale. Pentru un copil de 12-13 ani, eram destul de înfipt.
În 2013, alături de alți colegi din Consiliul Elevilor din Constanța, am înființat prima asociație independentă a elevilor – Asociația Elevilor din Constanța, și am început efectiv să luptăm pentru drepturile colegilor noștri.
A fost o mișcare gândită, a fost ceva spontan?
A fost o mișcare spontană, dar gândită. Decizia am luat-o după ce inspectorul școlar general al IȘJ Constanța ne-a chemat în biroul său – noi începusem deja demersurile pentru obținerea respectării dreptului elevilor la transport local în comun, și ne-a spus că fără acordul lui nu putem face nimic, că suntem în subordinea lui.
Așa a apărut prima asociație de elevi din România, ca o mișcare de protest față de autoritățile care voiau să închidă gura elevilor băgăcioși, care nu stăteau în banca lor și își cereau drepturile.
Cum au reacționat colegii?
Depinde. La început nu ne-a susținut nimeni. Eram cei 5 membri fondatori, din care, de la un punct am rămas 3. De la IȘJ au trimis chiar și o circulară în școli, cerând directorilor să nu le permită elevilor să se alăture asociației noastre. Însă, după primele victorii – transport local în comun și burse pentru elevii din Constanța, din 3 oameni am devenit 100, apoi 200, apoi au apărut astfel de asociații și în restul țării.
Până la noi, în Constanța cel puțin – la nivelul anilor 2013-2014, nu era cool să te implici civic și să îți ceri drepturile, să militezi pentru ele. Uitându-mă la mentalitatea generației actuale de elevi, cred că am reușit cel mai important lucru – să schimbăm paradigma, modul în care societatea se raportează acum la activismul civic.
Dar profesorii… ei cum au reacționat?
Au fost puțini care să ne susțină de la început, mai ales că directorii primiseră ordin de la inspectoratul școlar să ne pună bețe-n-roate. Eu, în clasa a VIII-a, când i-am făcut inspectorului școlar general plângerea la ANI, pentru că se afla în conflict de interese, am fost amenințat de profesoara de fizică (era și directorul școlii unde învățam) că, dacă nu îmi retrag plângerea, voi fi lăsat corigent. Nici nu mi-am retras plângerea, dar nici ei nu au mers până la capăt cu amenințarea.
Dar părinții?
Inerent, orice părinte vrea tot ce e mai bun pentru copilul său. Ei bine, firesc, sentimentul de protecție își poate spune cuvântul. La început, părinții mei nu m-au susținut, de frică că îmi voi face rău „punându-mă” cu adulții. Însă, după primele victorii ale Asociației, au înțeles că ceea ce facem noi afectează în mod pozitiv viețile a mii/zeci de mii de copii și m-au susținut și sprijinit în tot ceea ce am făcut.
Ți-a fost teamă de consecințe?
În secunda în care Radu Mazăre, primarul Constanței, ne-a spus că „s-au mai pus și alții cu mine și au ajuns la priciu” (scânduri suprapuse pe care stau deținuții) sau inspectorul școlar general trimitea controale la școală, la mine și la colegii mei, bineînțeles că aveam un sentiment de teamă. Și… să nu uităm, asta se întâmpla în România europeană a anilor 2014-2015, nu în Belarus.
Și atunci… de unde ți-ai luat doza de curaj?
M-a ajutat foarte mult faptul că știam că avem dreptate – știam pentru ce luptăm, știam că legea este de partea noastră. Mai mult decât atât, gândul că ceea ce facem va îmbunătăți viețile a mii de elevi, iar pentru unii va face diferența între a rămâne la școală și a abandona, mi-a dat mereu puterea de a continua.
Care a fost rezultatul?
Cel mai important lucru care a rămas după mine și colegii mei nu sunt nici manualele gratuite pentru elevi, nici bursele, nici abonamentele reduse la transport pentru elevi. Deși aceste rezultate însumează mai mult de 20 de milioane de euro în plus la bugetul Educației. Cel mai important rezultat este că am dovedit că se poate – am dovedit că elevii și tinerii pot schimba ceva în societate.
Cât de important a fost acest rezultat pentru elevul Alexandru Manda?
Extrem de important. Mi-a dat o satisfacție extraordinară să văd că și alți elevi au continuat lupta noastră pentru dreptul fiecărui copil la acces liber la o educație de calitate, că lucrurile merg acum de la sine și că în mai multe locuri din țară există nou-înființate asociații independente de elevi. Până la urmă, schimbarea de mindset este cea mai importantă. Ea se perpetuează peste generații. Și dacă am reușit să arătăm că împreună putem schimba ceva și că activismul civic nu e o pierdere de timp măcar pentru 1% dintre elevii din România, eu sunt fericit.
Dar pentru viitorul lider Alexandru Manda?
A contat, bineînțeles. Pentru că mi-a dat speranța că se poate. Mi-a confirmat că munca susținută – onest, cu legea în mână și presiunea pe autorități la purtător, nu rămâne fără rezultate. Este combustibilul implicării mele.
Cine ți-a insuflat dorința aceasta de a te implica civic?
Nu aș spune neapărat că am un mentor, ci mai degrabă am modele.
Și atunci, a fost ceva din interiorul tău, din educația primită sau pur și simplu a fost o reacție generată de ce se întâmpla în jurul tău?
Implicarea mea civică a fost o reacție la nedreptatea pe care o trăiam și o vedeam, dar aceasta nu se putea produce fără educația primită acasă. Părinții mei, oameni simpli cu salarii modeste – care au făcut sacrificii pentru creșterea mea, m-au învățat să nu trec niciodată pe lângă o nedreptate fără să iau atitudine. M-au educat, încă din primii ani de viață, să îmi susțin punctul de vedere și să nu accept abuzurile. Pe scurt, m-au învățat că dictonul „capul plecat, sabia nu-l taie”, din păcate mult prea prezent în sistemul formal de educație, este o prostie.
Tot din familie mi-am luat și curajul, abnegația și puterea de a spera, modelele mele fiind în acest sens bunicii mei materni – supraviețuitori ai Holocaustului împotriva etniei rome, deportați în Transnistria în negrele zile ale celui de-Al Doilea Război Mondial. De aici am și o parte din motivația mea în lupta pentru accesul gratuit al fiecărui copil la un învățământ de calitate – educația este singura șansă pe care o avem pentru ca umanitatea să nu mai trăiască vreodată asemenea momente.
În toate acțiunile voastre, cine v-a pus cele mai mari piedici, cine v-a susținut necondiționat de fiecare dată?
Cele mai mari piedici au venit din interiorul sistemului – fie că vorbim de autoritățile locale sau cele centrale. Și, într-un fel, este și firesc, dată fiind inerția și rezistența la schimbare. La început, puțini oameni ne-au susținut, dar dacă ar fi să numesc pe cineva, bineînțeles, pe lângă părinții noștri, de departe acea persoană este doamna Sînziana Ionescu, redactor-șef al ziarului Adevărul de Constanța – primul om de presă care ne-a susținut și a crezut în noi, încă din 2013 de la începutul demersurilor noastre.
Acum ești student. Consideri că ai lăsat mișcarea elevilor pe mâini bune?
Da. Iar dovada vie sunt acțiunile pe care colegii mei mai tineri le au în ultimele săptămâni pe tema transportului elevilor.
Ești student la Drept. Este profesia la care ai visat dintotdeauna sau e o ”consecință” a implicării tale civice?
Am visat întotdeauna la această facultate, mai ales ca urmare a implicării mele civice. În clasa a X-a, alături de colegii mei, am bătut în instanță Ministerul Educației și am obținut manuale gratuite pentru elevii din ultimii doi ani de liceu. În mod firesc, activitatea mea civică din timpul liceului mi-a influențat alegerea facultății.
Spre ce ți-a mutat facultatea centrul de interes?
În 2018, am venit la București și m-am alăturat echipei de la Societatea Academică din România, unde coordonez programe în domeniul educației și implicării civice a tinerilor. Prin proiectul Școli curate, în perioada 2020-2021, am reușit să obținem în cele cinci județe de intervenție (Timiș, Cluj, Mureș, Bacău și Vâlcea), prin acțiuni de advocacy și crearea a cinci comunități active de elevi, creșterea finanțării educației cu aprox. 30 de milioane de euro.
Tot în anul 2020, am coordonat cel mai amplu raport național pe tema respectării dreptului elevilor la burse școlare (prevăzut de Constituție), în toate cele 3.182 de localități din țară. Rezultatele au fost dezastruoase – 95% dintre primari încălcau legea (ba nu acordau burse deloc, ba le acordau parțial, ba nu respectau criteriile de acordare), iar 70% refuzau să acorde bursele de ajutor social, pentru elevii fără posibilități materiale, ca să nu abandoneze școala. Mai mult, unii acordau cuantumuri penibile – 6, 7 sau 10 lei pe lună, pentru ca un elev aflat în sărăcie severă să fie ajutat să nu abandoneze. În acel moment, mi-am promis: nicio localitate fără burse școlare până în septembrie 2021 – am coalizat 20 de organizații neguvernamentale și am cerut Executivului să stabilească un cuantum minim pentru burse și să asigure banii pentru plata acestora. Rezultatul? Aprox. 120 de milioane de euro în bugetul pe anul 2021 pentru plata burselor de către autoritățile locale, la un cuantum minim de 100 de lei/lună.
De asemenea, nu m-am lăsat de microbul reprezentării și am devenit reprezentant al studenților Facultății de Drept în Consiliul Facultății și în Senatul Universității din București.
Care sunt, din punctul tău de vedere, principalele calități care transformă un militant în lider?
Un lider trebuie să fie o persoană care inspiră, care oferă speranță, așa cum spunea Napoleon Bonaparte. Un militant face de unul singur, un lider schimbă percepția și transformă comunitățile – le dă oamenilor în mână undița, pentru ca mai apoi ei înșiși să facă ceea ce el a început.
Recent, ai fost desemnat Tânărul European al Anului – 2021. Ce te-a ”recomandat” pentru nominalizare?
Acest premiu mi-a fost acordat de Forumul European de Tineret și Fundația Schwarzkopf, ca o recunoaștere a acțiunilor mele din ultimii 8 ani în domeniul Educației, precum și meritelor în promovarea valorilor europene. Am primit cu bucurie vestea distincției, fiind, bineînțeles, o recunoaștere a muncii întregii mișcări independente de reprezentare a elevilor din România.
Ce înseamnă pentru tine această distincție? La ce te obligă pe viitor?
Pentru mine acest premiu nu este un punct de finish, ci este doar o stație. Este o dovadă. Voi continua să fac ceea ce am făcut și până în prezent și îmi voi pune toate cunoștințele și eforturile în slujba dezideratului accesului liber la educație pentru fiecare copil – singura șansă pentru reducerea decalajelor dintre țări și regiuni. Dacă statele nu înțeleg să investească azi în accesul la educație al copiilor, mâine vom avea două lumi, iar disparitățile și decalajele nu vor face decât să crească tensiunile sociale.
Premiul acesta constă în 5000 de euro pentru un stagiu sau un proiect individual. Te-ai gândit cum îi vei folosi?
Banii aceștia nu îmi sunt în mod direct înmânați, ci există blocați până în anul 2024, sub formă de grant. Vor fi utilizați pentru un proiect individual, în comunitatea locală din care provin – Constanța, pe care vreau să îl derulez în a doua parte a lui 2022. În prezent schițez inițiativa, urmând să anunț mai multe spre finalul acestui an.
Care sunt planurile tale de viitor? Unde te vezi peste niște ani?
Nu pot spune cu exactitate unde mă văd, dar vă pot spune ce mă văđ făcând – indiferent dacă voi fi în mediul public sau în cel privat, vreau să îmi pun cunoștințele și experiența în slujba dezvoltării sociale a României și Uniunii Europene. Visez la o Românie și o Europă mai prospere și mai echitabile, unde fiecare elev, indiferent de mediul din care provine sau venitul familiei, are în mod real acces la o educație de calitate. Visez la o Românie și o Europă fără decalaje economice între mediul rural și mediul urban, unde toți cetățenii au, nu doar pe hârtie, posibilitatea unui nivel de trai decent și acces la servicii publice de calitate. Acestea sunt visurile mele și dezideratele spre care mă voi apleca și ca tânăr profesionist, și ca adult.
Care sunt cele mai importante 3 calități ale tale și cele mai importante 3 principii/valori în care crezi și care, din umbră, ți-au sprijinit tot acest parcurs extraordinar de la un copil nemulțumit de o notă la un adevărat lider al unei generații?
Cele mai importante trei calități: perseverență, curiozitate și organizare.
Cele mai importante trei valori după care mă ghidez: integritate, solidaritate și responsabilitate.
