Cum rămâi om într-un ecosistem care vrea performanță, nu emoție?
Trăim într-o eră în care productivitatea este măsurată la secundă, iar eficiența devine criteriu suprem de evaluare în companii. Într-un astfel de ecosistem, în care KPI-urile, graficele și deadline-urile dictează ritmul, apare o întrebare firească, dar tot mai greu de rostit: cum rămânem oameni? Mai e loc pentru vulnerabilitate, empatie și autenticitate în mediul profesional care premiază rezultatul, nu procesul?
Performanța nu trebuie să excludă emoția
Companiile moderne vor rezultate rapide. Angajatul ideal este adesea perceput ca fiind acela care nu obosește, nu se plânge, nu cere pauze și nu aduce „probleme personale” la job. Se caută implicare necondiționată, uneori cu prețul sănătății mintale. Cu toate acestea, în spatele fiecărei prezentări reușite și a fiecărui target atins stă un om: cu gânduri, cu temeri, cu dorințe și cu limite.
Organizațiile care nu integrează acest adevăr în cultura lor riscă să își piardă resursa cea mai valoroasă – oamenii. Burnout-ul, lipsa de motivație, fluctuația de personal și scăderea loialității sunt doar câteva dintre efectele unui sistem care ignoră dimensiunea umană a performanței.
Presiunea invizibilă și nevoia de spațiu emoțional
În multe cazuri, angajații simt că nu au voie să arate slăbiciuni. Că trebuie să zâmbească, să livreze și să își ascundă nesiguranțele într-un inbox ticsit de e-mailuri. Dar o echipă formată doar din oameni care își înăbușă emoțiile este o echipă fragilă. Fără comunicare autentică și empatie reală, colaborarea devine superficială, iar inovația – imposibilă.
Adevărata forță a unei organizații moderne stă în capacitatea ei de creare a unui spațiu pentru autenticitate. Pentru a întreba „Ce mai faci cu adevărat?” și să accepte răspunsul. Pentru permiterea colegilor să respire, nu doar să producă. Pentru oferirea de pauze reale, în loc de simple beneficii la pachet.
Liderii trebuie să fie mai întâi oameni
Schimbarea vine de sus. Dacă liderii aleg să fie umani – să admită că nu au toate răspunsurile, să își asume greșelile, să ofere sprijin în loc de presiune –, atunci și ceilalți își vor permite să fie la fel. Cultura unei organizații este reflectată în micro-gesturi: tonul unui feedback, timpul acordat unui coleg care trece printr-o perioadă grea, modul în care se gestionează o greșeală.
Investiția în inteligență emoțională nu este un moft, ci o necesitate. Este ceea ce transformă o companie dintr-un simplu mecanism într-un ecosistem sănătos, care susține nu doar productivitatea, ci și starea de bine.
„Dacă nu rămâi om în tot ce faci, nici performanța nu mai are sens. Emoția nu este o slăbiciune, este forța care leagă oamenii, echipele și organizațiile”, spune Corina Neagu, fondator DARE – Development Advice & REsources, trainer și consultant în resurse umane.
Această perspectivă este poate cel mai valoros ghid într-o lume în care ne putem pierde foarte ușor în cifre, strategii și concurență. Reîntoarcerea la omenie – la dialog real, empatie și respect – nu înseamnă renunțarea la performanță. Dimpotrivă. Înseamnă să construiești o performanță sustenabilă, durabilă și, mai ales, umană.
Foto: ID 128455742 ©Fizkes | Dreamstime.com