Ce poate rezolva antreprenoriatul social în România (III)
Cine sunt inovatorii sociali de top ai lumii și ai României și cum au reușit să scaleze inovații sociale care au generat schimbări sociale ce au transformat lumea în bine? Am invitat în această dezbatere inovatori sociali autohtoni care identifică probleme românești în domeniul educației, sănătății, mediului, agriculturii, incluziunii sociale și contribuie la integrarea lor în antreprenoriate sociale de succes. Dar și antreprenori sociali excepționali, înzestrați cu mentalitate antreprenorială, care reușesc să răspundă celor mai mari preocupări sociale ale momentului prin soluții inovatoare și practice. Exemplele lor personale pot reda speranța și încuraja acțiunea.
Într-o țară în care voluntariatul a fost asociat decenii la rând cu munca patriotică „la impuse”, iar simțul civic a fost atribuit cu dispreț „fraierilor”, există oameni care vor să redea activismului civic românesc demnitatea inițială și sensurile deturnate de anii comunismului și ai tranziției haotice. Cu ei, putem reactiva simțul civic atrofiat al românilor fiindcă ei înșiși sunt agenți ai schimbării în comunitățile în care trăiesc. Agenți credibili care încep pe cont propriu și ulterior se organizează în asociații sau antreprenoriate sociale. Atitudini de viață care ulterior se transformă în profesii. Cu care nu am fost obișnuiți, dar care sunt pe harta meseriilor viitorului. Inovatori sociali, formatori sociali, manageri sociali, antreprenori sociali. Care creează ecosisteme pentru schimbare socială. Un fel de „industrie a binelui” care suplinește ceea ce nu funcționează acum în România. Și care ar putea fi salvarea din actualul haos.
Cu ei am vorbit despre trăsăturile de bază ale unui agent al schimbării, despre aptitudini înnăscute și calități cultivate ale acestuia, despre diferențele de nuanță dintre activismul civic, inovația socială și CSR, despre educația civică în școală ca mod de cultivare a simțului civic și felul în care un inovator social poate să schimbe destinul unei comunități, la nivel micro, și implicit, al unei țări, la nivel macro.
În a treia parte a serialului nostru pe tema inovației sociale îl avem ca invitat pe Ciprian Stănescu, inovator social.
Ciprian Stănescu este un global shaper, un inovator social, concepte care depășesc sfera conceptului profesional obișnuit. Pentru că e mai mult decât o profesie, e o misiune în România zilelor noastre. Ciprian crede că tocmai România zilelor noastre are nevoie de persoane care să propună și să implementeze soluții inovatoare la cele mai mari provocări ale societății noastre: educație, sănătate, economie, mediu etc.
„România are nevoie ca lideri din toate generațiile (Millenials, X, Z) să înțeleagă că fracturile sociale și economice ale acestei țări nu pot fi rezolvate altfel decât printr-o schimbare de paradigmă. Cu unele dintre cele mai proaste sisteme educaționale și de sănătate din Europa și cu perspective sumbre ale pieței muncii, nu ne mai putem permite pasivitatea.
Telecomanda și mouse-ul sunt metaforele care au schimbat lumea. De aceea millenials sunt considerați ca fiind mai inovatori decât generațiile anterioare. Generațiile născute în anii ’80 în România, cu amintiri ale comunismului, dar încă prea mici să înțeleagă complexitatea lui, și-au început adolescența într-o lume a opțiunilor și a cunoașterii. Fie pentru că aveam posibilitatea să alternăm între tipuri diferite de informație sau să comunicăm între noi la nivel global mult mai rapid decât celelalte generații, cred că o mare parte a millenialilor are capacitatea de a fi mai inovatoare pentru că ei și-au format, în anii ’90, o perspectivă a unei lumi deschise, în care schimbarea era un lucru bun. Inovația este, în natura ei, schimbare.
Schimbarea socială pe care mulți antreprenori sociali o produc în România este importantă, dar este încă la un nivel scăzut comparativ cu problemele structurale pe care țara le are. Avem nevoie de creativitate și inovație în modul cum construim această transformare socială și trebuie să susținem abordările de schimbare sistemică.”
Ciprian mai spune că antreprenoriatul social în România este clar la început de drum, fragmentat din cauza lipsei unor rețele puternice și vulnerabil, în principal din cauza cadrului legal: „Există un entuziasm legat de posibilitatea de experimentare și preluarea unor soluții internaționale. Există însă și foarte multă incertitudine politico-economică ce nu permite investiții pe termen lung în inovație socială. Antreprenorii sociali din România au nevoie de un cadru legal clar și predictibil care să permită și modele hibride de business, suport de know-how în diferite stagii de dezvoltare.
Am încredere că generația noastră și generațiile următoare vor construi o lume mai bună, oricât de clișeistic ar suna. Nevoia acestor generații de scop și sens va produce, în timp, o creștere a implicării în antreprenoriat social, activism civic și implicare directă în conducerea țării. E nevoie să ne pregătim pentru o lume în care relevanța vine dintr-o atitudine de changemaker și de inovator adaptat schimbării, nu conformismului.
Să înțelegem că un viitor mai bun se construiește, nu este un dat, și că încă mai există posibilitatea ca și România să își lase în urmă vechile metehne și să înceapă construcția unui sistem bazat pe echitate socială, responsabilitate și inovație.”
Acesta este al treilea material dintr-o serie de opt articole pe tema inovației sociale.
Citește și:
Fiecare dintre noi poate fi un changemaker (I)
Inovația socială poate să schimbe destinul unei comunități (II)
Un agent al schimbării iese din rând și își creează propriul rând (IV)
Agentul schimbării este un fel de James Bond al vremurilor noastre (V)
Să fii un agent al schimbării se învață, se cultivă (VI)
Inovația socială în era AI (VII)
Changemakerii împărtășesc aceleași valori: solidaritate și binele comun (VIII)
Articol preluat din numărul 253/decembrie 2018 – ianuarie 2019 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.