Cine are nevoie de un INTRAPRENOR?
Conceptul este familiar pentru organizaţiile multinaţionale care sunt prezente în ţara noastră însă programe de încurajare sunt dezvoltate în afara României, crede Alina Popescu, Reward Information Services Manager în cadrul HayGroup. Pe de altă parte, antreprenorul şi business angel-ul Marius Ghenea cunoaşte corporaţii care sunt familiarizate atât cu termenul, cât şi cu importanţa critică pe care intraprenoriatul o are în dezvoltarea companiilor.
„Inovaţia este, prin excelenţă, un atribut antreprenorial, motiv pentru care dacă o corporaţie vrea să se dezvolte în continuare, având nevoie de inovaţie ca de aer, trebuie să sprijine dezvoltarea antreprenorială în interiorul său. De fapt, antreprenoriatul îmbracă numeroase alte forme: antreprenoriat social, cultural, politic etc. astfel încât, într-un fel, cu toţii suntem antreprenori“, arată el.
Dacă ne uităm la companiile româneşti, acestea sunt, în mare parte, companii de profil antreprenorial, aşa că Marius Ghenea nu crede că există o conştientizare a nevoii de intraprenoriat. Totuşi, şi ele ar putea beneficia de o dezvoltare intraprenorială, pentru că ar reuşi să catalizeze o dezvoltare mult mai rapidă decât cea care poate fi generată de un singur antreprenor sau de echipa antreprenorială propriu-zisă.
Scopul activităţii intraprenoriale din companii este crearea unei culturi „antreprenoriale“ în care fiecare angajat este responsabil pentru succesul companiei, are iniţiative şi îşi asumă răspunderea pentru a le pune în practică. În această cultură, experimentarea este încurajată iar greşelile sunt tolerate spre deosebire de cultura bazată pe ierarhie şi control.
Este util?
Intraprenoriatul este recomandat companiilor care vor să se dezvolte, să crească şi chiar să supravieţuiască. „Modele antreprenoriale de succes din întreaga lume au făcut să pară învechite multe corporaţii, tocmai pentru că modelele antreprenoriale erau bazate pe inovaţie, în timp ce multe modele corporatiste nu reuşesc să stimuleze această inovaţie, în lipsa unei susţineri consistente a intraprenoriatului“, e de părere Marius Ghenea.
Companiile care încurajează intraprenoriatul sunt cele care urmăresc să se desprindă de modelul tradiţional bazat pe control şi să se îndrepte spre un model în care în centrul organizaţiei este plasată inovarea şi asumarea responsabilităţii, remarcă Dragoş Gheban, Managing Partner, Catalyst Solutions. Aşadar, iniţiativa intraprenorială este utilă pentru că sparge blocajele create de rigiditatea specifică unor corporaţii mari şi încurajează inovaţia şi dezvoltarea de noi produse sau servicii.
Avantajele şi dezavantajele intraprenoriatului
Un intraprenor de succes trebuie să cunoască foarte bine mediul extern şi cel intern şi trebuie să aibă forţa să lanseze la timp şi cu succes un produs sau serviciu în piaţă pentru că într-o organizaţie foarte mare procesul de aprobare a lansării poate să dureze foarte mult, aşa vede Alina Popescu un intraprenor capabil. „Aceste calităţi, mai remarcă ea, sunt apreciate în companiile care acţionează într-un mediu de afaceri dinamic şi care oferă clienţilor soluţii unice.“ Nu sunt apreciate, în schimb, în companiile care lucrează în industrii rigide care comercializează produse standardizate într-un mediu de afaceri static.
Gradul ridicat de angajament şi asumarea responsabilităţii pentru obiectivele companiei sunt principalele avantaje ale angajatului-antreprenor identificate de Dragoş Gheban, Managing Partner, Catalyst Solutions.
Pe lângă avantaje, Marius Ghenea scoate în evidenţă şi dezavantajele sau riscurile majore în cazul unei politici intraprenoriale la nivelul corporaţiilor. Riscurile sunt legate de „abordarea de faţadă, pentru că dacă soliciţi spirit antreprenorial de la angajaţi dar, în acelaşi timp, compania nu oferă susţinere financiară şi alocarea unui interval de timp pentru dezvoltarea proiectelor noi sau scutirea acestora de o parte din birocraţia corporatistă, atunci strategia poate acţiona ca un bumerang“. Angajaţii care vor să realizeze astfel de proiecte intraprenoriale vor fi demotivaţi, poate chiar frustraţi, iar compania nu va culege roadele aşteptate“, subliniază Ghenea.
Un alt dezavantaj pe care îl scoate în evidenţă Dragoş Gheban este că odată cu libertatea sporită apare şi riscul eşecului, iar organizaţia trebuie să dezvolte mecanisme noi pentru a filtra greşelile „utile“ de cele care pot periclita poziţia ei pe piaţă.
