Doctor Cristian Cârstoiu – antreprenorul care funcționează doar în regim multitasking și cu procesorul în modul override

Încă din timpul facultății a fost pasionat de literatura medicală, așadar a înființat prima editura medicală post-decembristă, care a ajuns în următorii 10 ani cea mai importantă din România (conform CNCSIS/CNCS) Deși a trecut prin experiența unui an de școală medicală la Sorbona, a revenit la București, intuind posibilități mult mai mari de dezvoltare polivalentă și personală aici. După cum a spus chiar el la întoarcere: „[Acolo] iarba a fost de muult păscută.”

La sfârșitul anilor ‘90 a adus în țară literatura motivațională, gen pe care apoi îl dezvoltă național, ajungând în doar câțiva ani cel mai important furnizor de literatură motivațională și de formare pentru toate rețelele MLM mari și mijlocii din țară. Perioada de efervescență antreprenorială a însoțit-o pe cea de dezvoltare personală, formându-se ca trainer licențiat Keiser Corporation (Elveția), Noble Manhattan (USA, Marea Britanie). În paralel, a început să producă, printre primii, audiobook-uri, a publicat peste 10 cărți în format audio de dezvoltare personală și furnizează cursuri angajaților marilor companii din țară. După 2010 a revenit cumva la medicină și a studiat Comunicarea medic-pacient, susținând apoi zeci de simpozioane pe această tema în conferințele naționale medicale, dar și în cadrul școlilor de vară ale societăților medicale.

Umorul său e unul absolut neconvențional, deprins și exersat în multele culturi organizaționale pe care le-a experimentat, așadar nu e surprinzător faptul că a conceput un kit cu frunze pentru „tăiat și dat la câini” și mentă pentru „frecat”.

Toate acestea însumează două decenii și jumătate de experiență antreprenorială – dintre care ultimii cinci ani în Statele Unite ale Americii. A pornit de la zero business-uri de succes în România (Editura Amaltea, Editura Diasfera, Compania Audiosfera, Compania de Training și Consultanță SuperConference) și în SUA (Compania Century Benchmark LLC), dar a performat și în funcții de conducere și poziții-cheie în companii de top, naționale și internaționale – Amaltea, Mladinska, Audiosfera, HitMail, Diasfera, FedEx.

Este medic format la școala medicală românească și franceză, trainer internațional și formator, manager și antreprenor, cu business-uri atât în România cât și în Statele Unite. Întrebat în ce profesie se regăsește cele mai bine, răspunde că în toate trei, doar e multitasking. „Cel mai bine era când puteam să le îmbin pe toate trei. Au fost vreo cinci ani, între 2008 și 2013, când țineam cursuri pentru cei care doreau să renunțe la ochelari. Pregătirea medicală îmi oferea cunoștințele, trainingul îmi permitea livrarea, iar antreprenorul se ocupa de partea de business. Chiar îmi plăcea mult ceea ce făceam atunci. Iar componenta de training și antreprenoriat au mers mână în mână în cazul meu, pentru că trebuia mai mereu „să mă vând”. Dacă ar fi să aleg însă una singură, probabil că antreprenoriatul este latura dominantă”, recunoaște experimentatul trainer.

Dezvoltarea personală înseamnă exact înțelegerea forței tale ca individ și respingerea oricărei forme de control

În 2013 a acceptat oferta uneia dintre cele mai mari companii de formare din lume și a plecat cu acest proiect în Statele Unite, la Atlanta. „Am vrut să plec în America încă de acum 20 de ani, dar atunci nu s-au legat lucrurile. Am renunțat la acest gând, o vreme. Dar în 2009, în plină criză, am înțeles că trebuia s-o iau practic de la capăt și că aveam nevoie de un mediu stabil și predictibil. România nu e așa. Că urmare, am reaprins visul din prima tinerețe și patru ani mai târziu luam avionul peste ocean”, povestește Cătălin Cârstoiu.

Crede din toată ființa sa în libertatea individului și toate lucrurile pe care le face îi confirmă acest lucru. „Dezvoltarea personală înseamnă exact înțelegerea forței tale ca individ și respingerea oricărei forme de control. Iar în România, înregimentarea gândirii, sub orice formă, este principalul meu oponent. Și nu mă refer doar la politic, ci și la constrângerile impuse economic sau la îngrădirile sociale convenționale. Nu poți fi tu, nu te poți exprima dacă nu ești lăsat să spui și să faci ce vrei, când vrei”, spune cu părere antreprenorul care se exprimă cel mai bine în Statele Unite. Altfel recunoaște că are intoleranță la prostie. „Mi-e foarte greu să comunic cu oamenii care nu știu ceva și sunt convinși că au dreptate și nici nu vor să accepte că realitatea lor e greșită, ba mai mult se întorc agresiv împotriva ta”.

A deprins treptat modul de gândire antreprenorial american

"Primul mentor mi-a fost un australian de origine poloneză, care m-a ținut de mână vreo câțiva ani; făceam afaceri împreună în România și și-a dat seama că îmi lipsea o anumită structură de gândire, tipică marilor afaceri. N-avusesem de unde să mi-o formez, evident. Ca urmare a început, sistematic, să îmi dea cărți de self-help, să mă modeleze și să îmi dea șansa să pun în practică ceea ce învățasem. Apoi a fost Mike, în America. Am lucrat împreună vreo doi ani și el m-a inițiat în modul de gândire antreprenorial american. Mike are firma lui de training în USA și înainte de asta a fost vicepreședinte într-o companie farmaceutică. Corporatist până în măduva oaselor, la 47 de ani a zis că e prea mult și a trecut în antreprenoriat. Om dintr-o bucată, fost ofițer de marină în tinerețe, mi-a oferit extrem de multe ocazii să învăț de la el”, își amintește cu recunoștință doctorul Cârstoiu.

România nu e o țară unde să poți crește izolat. Nu poți să îți atingi potențialul dacă nu te expui la o sursă de mare putere.

După experiența internațională, recunoaște cu amărăciune că școala românească e anacronică și asta ne costă mult din punct de vedere antreprenorial, financiar, social. „Trăiește din amintiri. E depășită, e uzată moral. Nu cred că ceea ce învață azi copiii în școală le e de folos în lumea de secol XXI mai mult de 20-25%. În rest e pierdere de vreme și stres inutil. E încă calibrată pe abilitățile de tip era industrială, de parcă generația copiilor de azi va munci în fabrici și uzine și nu în birouri cu aer condiționat. În loc să învețe copii să programeze și să folosească Excel, încă pune accent pe caligrafie. Așa, ca o metaforă. În școlile modern, există o abordare mai integrată a capabilităților copilului. Un exemplu: dacă ai 100 de copii de clasa întâi și trebuie să-i împărți în patru clase, se preferă repartizarea în funcție de capacități. Se dă un test la finalul clasei 0 și, în funcție de performanță, se face un clasament. Primii 25 merg într-o clasă, următorii în altă clasă, s.a.m.d. Clasele sunt mai omogene, ritmul predării e mai constant și vârfurile sunt mai motivate. De asemenea, aplicațiile practice sunt mai bine puse la punct. Ceea ce se învață nu este atât de abstract, de rupt de viața de zi cu zi. Dar probabil că o explicație o oferă și resursele mai abundente”, încearcă să explice Cristian Cârstoiu.

Rămânând la comparațiile inerente dintre cele două culture, cea românească și cea americanp, el admite că viața de antreprenor dintr-o țară care își prețuiește talentele e dificilă, dar din alte perspective. „Concurența la nivel individual e acerbă. Nu contează că ai talent, trebuie să demonstrezi că ai talent, și mai mult, că talentul tău poate crea plus valoare – pentru societate, pentru un client, pentru cineva dispus să plătească pentru ceea ce ești capabil să produci. Nu aș putea încuraja un tînăr absolvent din România să nu plece din țară fiindcă e ca și cum te-ai întreba „cum poți încuraja un tânăr născut la sat să nu plece la oraș?” Din contra, aș zice să plece – nu definitiv, ci cât să învețe alt mod de gândire, alte relații sociale și de afaceri. România nu e o țară unde să poți crește izolat; are o economie mică și rigidă. Nu ai acces la resurse – bani, informații etc. Nu poți efectiv să îți atingi potențialul dacă nu te expui la o sursă de mare putere”, explică trainerul cu o gândire antreprenorială.

Sunt și lucruri cărora le simte lipsa în America, mai ales timpul pe care îl avea când locuia în România. „Altfel, n-am plecat încă de prea mult ca să simt lipsa a ceva anume. Cu familia, cu prietenii sunt mereu în legătură, iar viața acolo e atât de rapidă încât e greu să stai și să cugeți. Există o comunitate românească mare în Atlanta, așa că legătura cu România și românii e permanentă”.

Sunt un lider inspirațional

Îi place să creadă că e un lider inspirațional. „Nu-mi place să zic cuiva ce sau cum să facă. Îl întreb ce vrea să realizeze și apoi îl încurajez să facă ceea ce trebuie pentru a-și atinge obiectivul. Sau îi arăt unde sunt resursele. Nu-mi place să ‘manageriez’ oamenii. Oamenii trebuie să se simtă înțeleși și încurajați. Vine din filozofia mea despre importanța libertății individului. Și da, îmi place să cred că sunt câțiva oameni care au fost influențați de interacțiunea cu mine”.

Chiar dacă pare că succesul l-a însoțit mereu, recunoaște că sunt momente în care i-a fost foarte greu. „În România, momentul ăsta a fost anul 2009. S-au tăiat bugetele pe training, toată lumea a strâns baierele pungilor și am ajuns la fundul sacului. Nu am fost pregătit pentru o contracție economică de așa anvergură. În America, cel mai dificil a fost al doilea an. Nu-mi creasem încă suficiente conexiuni și relații și presiunea era foarte mare”, își amintește doctorul Cârstoiu.

Amintiri din viitor

"E greu de dat un răspuns, pentru că în America ai de toate. Dar cred că modul în care oamenii relaționează e diferit. Acolo relațiile sunt mult mai superficiale, conjuncturale. Văd însă și aici o tendință asemănătoare care este în creștere, din păcate", spune acesta.

Nu refuză ideea de a reveni în țară. „Probabil peste niște ani m-aș întoarce să investesc în România. Dar trebuie că lucrurile să meargă spre mai bine”. Cum ar trebui să sune anunțul de angajare care să îl aducă înapoi? „Ceva de genul „Firma cu potențial global caută manager de dezvoltare”. Mi-ar plăcea să mă implic într-o astfel de afacere”, încheie optimist experimentatul antreprenor.