Planificarea vacanţelor pentru anul următor: Sărbătorile legale – un posibil subiect de negocieri

Cât de apreciate sunt zilele de sărbătoare legală pe care le poţi petrece alături de familie – sărbătorile Pascale, Crăciun sau, de ce nu, 1 mai sau 15 august pe o plajă însorită – nu mai este nevoie să spunem. Am început să ne bucurăm de aceste zile de sărbătoare legală mai mult decât o făceam în trecut, văzându-le ca pe nişte minivacanţe şi încercând, pe cât posibil, să-i convingem pe angajatorii să ne permită o “punte” între ziua de sărbătoare legală şi zilele de weekend, atunci când ziua de sărbătoare legală cade într-o zi de joi sau marţi. Cel mai trist pentru noi este însă atunci când aceste zile se suprapun cu zilele de repaus săptămânal (sâmbăta şi duminica). Există oare vreo şansă ca aceste zile să nu fie cu totul pierdute?… vom vedea în cele ce urmează.

Calendarul ne “dă” liber 12 zile pe an

Ca să pornim cu o veste bună, numărul de zile de sărbătoare legală în România a ajuns la 12, urmare a introducerii pe listă a zilei de 30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei.

Regula generală o ştim: zilele de sărbătoare legală sunt zile libere, plătite, nelucrătoare. Prevederile legale acordă însă angajatorilor posibilitatea de a se abate de la această regulă şi, pe cale de consecinţă, dreptul de a solicita angajaţilor să fie prezenţi la locul de muncă. Deşi situaţiile de acest gen ar trebui să reprezinte excepţia, în practică, pe lângă unităţi/domenii a căror activitate nu poate fi întreruptă, precum sunt unităţile sanitare şi de alimentaţie publică, transportul în comun, industria extractivă, producţia de pâine, pompierii etc., există domenii în care, cu toate că nu se impune cu necesitate o activitate neîntreruptă, din raţiuni financiare, se lucrează şi în zilele de sărbătoare legală (ex: magazine cu profil textil).

Dispoziţiile legale stabilesc că, în măsura în care salariaţii lucrează în zilele de sărbătoare legală, vor fi recompensaţi, fie cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, fie cu spor la salariu de cel puţin 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în program normal de lucru.

Cu alte cuvinte, dacă angajatorii nu reuşesc, din motive obiective, să acorde timp liber corespunzător salariaţilor, atunci salariaţii vor primi, pentru fiecare oră de muncă prestată în ziua de sărbătoare legală, o sumă de bani calculată după următoarea formulă: “cost ora de muncă X 200/100“.

Anul acesta lucrez sâmbătă, pe 1 decembrie…

În situaţia în care se munceşte într-o zi de sărbătoare legală ce coincide cu o zi de weekend, apreciem că ziua de muncă trebuie compensată, atât pentru munca efectuată într-o zi de repaus săptămânal (al cărei cuantum urmează a se stabili prin CCM sau CIM), cât şi pentru munca efectuată într-o zi de sărbătoare legală.

Atenţie, prevederile legale nu stipulează obligativitatea acordării unei zile libere în altă zi a săptămânii atunci când ziua de sărbătoare legală cade într-o zi de repaus săptămânal. Legea însă nu interzice acest lucru, în măsura în care angajatorii apreciază oportună o asemenea măsură.

Cu alte cuvinte, se poate negocia, fie la nivel individual, prin CIM, fie colectiv, prin CCM, ca angajatorul să acorde o zi liberă plătită salariaţilor într-o altă zi, dacă ziua de sărbătoare legală cade sâmbăta sau duminica.

Practic, cum s-a gândit compensarea pentru zilele libere lucrate în weekend?

Fiind o măsură în favoarea salariatului, această compensare poate fi stabilită şi în mod unilateral de angajator, prin Regulamentul Intern sau prin emiterea unei decizii în acest sens, care poate avea ca obiect: (i) compensarea prin alte zile libere a tuturor zilelor de sărbătoare legală ce cad într-o zi de repaus săptămânal; (ii) compensarea prin alte zile libere doar a anumitor zile (ex: Crăciun, Paşti).

Mai mult, printr-o asemenea decizie, se poate stabili perioada pentru care se acordă salariaţilor acest drept, respectiv pentru anul în curs, pentru 2 ani sau nelimitat, până la revocarea deciziei.

Mai mult, se poate negocia şi stabilirea în ccm a altor zile de sărbătoare legală…

Dispoziţiile legale permit acest lucru. Spre exemplu, în CCM la nivelul ramurii de Turism pe anii 2009-2010 ziua de 27 septembrie era declarată ca fiind Ziua Internaţională a Turismului, iar în CCM la nivelul ramurii industriei de materiale de construcţii pe anii 2010-2012 era prevăzut ca ziua salariaţilor din Industria Materialelor de Construcţii să fie ultima sâmbătă din luna iulie a anului, ocazie cu care angajatorii puteau acorda salariaţilor recompense.

Trendul în ultima perioadă este ca, măcar la nivel de salariaţi, să se realizeze o punte între ziua de sărbătoare legală şi zilele de sâmbătă şi duminică.

Spre exemplu, în anul 2012, ziua de 1 mai a căzut marţi. Foarte mulţi salariaţi au dorit, şi o parte au şi obţinut, ca pe data de 30 aprilie (luni) să îşi ia liber. Pentru realizarea unei astfel de punţi există următoarele posibilităţi legale:

– salariatul face o cerere de concediu de odihnă sau concediu fără plată pentru această zi „de punte” pe care angajatorul o acceptă;

– angajatorul acordă liber în această zi tuturor salariaţilor sau doar acelor departamente a căror activitate poate fi întreruptă, fără a prejudicia interesul public sau al angajatorului, printr-o decizie, stabilind totodată, obligativitatea pentru salariaţi de a se prezenta la muncă într-o zi de repaus săptămânal, precum şi faptul că ziua lucrată în ziua de repaus săptămânal nu va fi compensată potrivit dispoziţiilor Codului Muncii.

O astfel de decizie a fost emisă anul acesta pentru ziua de 30 aprilie chiar de Guvernul României, decizie care, evident, s-a aplicat doar salariaţilor din domeniul bugetar.

Începând cu data de 01.08.2012, în România zilele de sărbătoare legală sunt următoarele:

– 1 şi 2 ianuarie;

– prima şi a doua zi de Paşti;

– 1 mai;

– prima şi a doua zi de Rusalii;

– 15 august – Adormirea Maicii Domnului;

– 30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României;

– 1 decembrie;

– prima şi a doua zi de Crăciun;

– două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora.

Pachiu şi Asociaţii este o firmă specializată în domeniul avocaturii de business, care oferă soluţii prompte, eficiente şi personalizate tuturor problemelor juridice pe care clienţii interni şi internaţionali le au în România. Avocaţii firmei îşi dedică timpul şi resursele dezvoltării unor relaţii pe termen lung cu toţi clienţii, relaţie bazată pe încredere şi discreţie.

Articol preluat din Revista Cariere de noiembrie. Pentru detalii legate de abonare, click aici