Revista CARIERE – Dezbatere. Atitudini și factori de succes antreprenorial

Vă invităm să urmăriți cea de-a treia parte și ultima a dezbaterii noastre în serial cu tema “Rolul educației de business în succesul antreprenorial“. Dezbatere la care am invitat câțiva specialiști – antreprenori, manageri, educatori – care să dea dimensiunea de acum a ceea ce înseamnă comportamente și aptitudini antreprenoriale și felul în care au evoluat acestea de-a lungul perioadei de tranziție.
***
Componenta de „lider” se poate regăsi în orice om, cu orice meserie sau preocupare profesională. Este o atitudine. De obicei, îl numim lider pe cel pe care lumea îl respectă și îl urmează în dezvoltare. E un model și un formator de opinie. Un exemplu. De cele mai multe ori, este un om sincer și optimist. Și vizionar, adică vede mai mult și mai departe decât ceilalți. Aceasta consideră Ilinca Păun (foto), CEO The Entrepreneurship Academy. “Cât despre legătura între competențele antreprenoriale, necesare pentru a începe un business, și cele manageriale, ele sunt uneori foarte diferite. A începe un business ține de a fi vizionar, a avea înțelegerea oportunităților, a fi descurcăreț, rapid și curajos. Ține de a avea conexiuni în business, relații în zona investițională și abilități de prezentare și vânzare. După ce ai un produs vandabil și o sursă de finanțare, începe construcția firmei, a echipei și a sistemelor de producție sau vânzare. Atunci devii manager, adică începi să creezi legături interne și externe între stakeholderi. Mulți se împiedică la momentul scalării, adică al multiplicării eficiente. Alții reușesc să se înconjoare de manageri buni. Mai puțini merg la școală, fac un MBA și devin manageri de sisteme buni.
Ca mamă de trei copii, pot să vă spun că demersul de părinte merită tratat antreprenorial. Și mă refer aici la a învăța permanent despre subiect, a fi curajos, dar mai ales a înțelege particularitățile echipei tale, adică ale copiilor, și a crea o legătură de loialitate cu ei. Probabil cel mai transferabil element e leadershipul bazat pe valori, adică să fii părinte care clarifică și comunică valorile familiei și comportamentele ce derivă de aici. Orice familie are o cultură, conștient sau nu, iar lucrurile se fac într-un anumit fel. Există o dinamică a relațiilor, un mod de comunicare și un model de autoritate. E surprinzătoare o analiză a acestei culturi.

Din acest punct de vedere e foarte importantă introducerea într-un proiect de țară a unor strategii de dezvoltare a competențelor antreprenoriale. Puterea economică valoroasă a unei țări este dată de afacerile locale, de marii și micii întreprinzători. Prin dezvoltare de afaceri locale se creează locuri de muncă și oportunități de prosperitate și în comunități mai puțin expuse la investițiile străine. Se creează afaceri de familie care pot atrage tinerii să rămână în orașele unde s-au născut, pentru a prelua afacerea respectivă și a o crește.
Autonomia individuală poate fi 100% educată, dar nu prin sistemul de educație tradițional din școlile de stat din România. Autonomia individuală se construiește în special pe firul introspecției și al autoevaluării, elemente inexistente în curriculă. Autonomia și simțul responsabilității se construiesc oferindu-le copiilor libertatea de a încerca și de a greși”, conchide Ilinca Păun.

DAN ȘTEFAN (foto), FONDATOR AUTONOM

Sunt un antreprenor pasionat de dezvoltarea oamenilor și a organizațiilor sustenabile, axate pe învățare. Cred că vechea dilemă – „te naști sau înveți să fii antreprenor?” – poate fi abordată puțin altfel. Trăsăturile genetice nu sunt tocmai pe primul loc în dezvoltarea individului. Nici chiar pe locul al doilea (educația și cadrul socio-familial sunt mai importante). De aceea, cred că a fi antreprenor e mai mult despre a face și nu despre a ști/a învăța. Omul manifestă spirit antreprenorial atunci când „face ca lucrurile să se întâmple” (sub forma unui business sau nu). Este un „doer” mai mult decât un „thinker”.
Motivația joacă un rol primordial: chiar dacă majoritatea afacerilor sunt pornite din motive de subzistență, în societățile mai dezvoltate, motivațiile vin destul de des din zona valorilor și a nevoilor ceva mai înalte: nevoia de independență, de autonomie, nevoia de recunoaștere socială, curiozitatea/nevoia de a învăța, dorința de progres, de creație, de transcendență.
Cât despre „unde înveți să fii antreprenor”, eu cred că înveți experiențial, înveți făcând. Cred că școala te poate ajuta să devii un manager mai bun, un om cu cunoștințe mai vaste de business/psihologie/istorie economică.
„Learning by doing” e imposibil de înlocuit pentru un antreprenor. De aici și glorificarea eșecului: nu a nereușitei în sine, ci a puternicei experiențe de învățare. Desigur, uneori mai poți învăța și din greșelile altora. Ar fi foarte productiv să vedem greșelile ca pe un proces iterativ, evolutiv: în business și în știință progresul se face prin trial & error. O școală construită în jurul învățării experiențiale poate amplifica spiritul și succesul antreprenorial, în loc să le inhibe precum școlile „clasice”.

În ceea ce privește factorii de succes, nu cred că există „rețete” antreprenoriale. Nici măcar „best practice”-urile nu sunt prea relevante, fiindcă contextul e foarte dinamic, iar succesul în business se bazează mult pe diferențiere, pe inovație. De altfel, oamenii care abordează probabilistic această team ne spun că principalul factor de succes antreprenorial e șansa: timing, acces la resurse, context. Asta nu înseamnă că nu sunt și alți factori importanți – aș menționa hotărârea, reziliența, curiozitatea, dorința de a schimba status quo-ul, gândirea independentă, iar lista poate continua.
La capitolele aspirații, valori și capabilități antreprenoriale nu stăm prea bine. Generațiile tinere (Y și mai ales Z) sunt însă mult mai antreprenoriale și pot valoriza acest context oarecum paradoxal: advers, dar plin de oportunități. Antreprenorul care nu învață să fie lider nu poate ajunge departe: dacă nu te urmează oamenii, construcția devine foarte costisitoare și ineficace.
Pentru a putea scala un business, competențele manageriale sunt esențiale: fără ele nu poți face designul business-ului și nici nu-l poți face să funcționeze prea bine. Poți angaja încă de la început manageri (dacă îți permiți), dar tot trebuie să știi ce să le ceri.
Cât despre un proiect de țară cu strategii de dezvoltare a competențelor antreprenoriale, eu cred că într-o țară cu instituții slabe și relativ corupte, cum e România, mi-e teamă că nu prea pot funcționa aceste „strategii de dezvoltare”. De aceea, ar fi mai bine să mergem direct la rădăcină, la educația (cât mai) timpurie. Cred că în România autonomia individuală e mai degrabă un rezultat al dezvoltării și nu o cauză. Am putea înlocui „autonomia” cu „competiția”. Iar la cauze aș mai trece etica (protestantă) a muncii, umanismul, instituțiile puternice care valorizează cetățeanul, știința și colaborarea (forțată sau nu). Iar toate aceste caracteristici sunt în primul rând educate, nu înnăscute.

FELIX PĂTRĂȘCANU (foto), MANAGING PARTNER FAN COURIER

Cultura antreprenorială este o noțiune intrată în vocabularul curent al românilor de mai puțin de un sfert de secol, dar ca practică, ea există cel mai probabil din timpuri străvechi. Să nu uităm că românii au luptat pentru pământ, adică pentru proprietate, pentru dreptul de a face ce cred cu proprietatea lor sau cu bunurile obținute pe aceste proprietăți. Tot spirit antreprenorial se numește. Acest spirit a existat și a ajutat țara noastră să se dezvolte și în secolele trecute și chiar și în comunism. Este dificil să spui că e ceva nativ sau ceva dobândit pentru că se dezvoltă individual. Două persoane de aceeași vârstă, cu educație similară, pot avea două trasee diferite – unul face performanță ca angajat, altul reușește pe cont propriu. Dacă acum 100 de ani, spiritul antreprenorial se concentra în principal pe bunăstarea familiei, inclusiv a familiei extinse, astăzi antreprenoriatul se duce spre zona în care susții mai mult decât familia, susții și membri ai comunității.

În cazul meu și al prietenilor din copilărie cu care am fondat FAN Courier, educația antreprenorială a venit dintr-un spirit de independență și de justiție și din educația primită acasă. Cei 7 ani de acasă sunt fundamentali pentru dezvoltarea noastră ca oameni, în primul rând, mai apoi ca membri activi ai unei comunități. Este adevărat că și visul meu, de copil și apoi de tânăr, era să fac dreptate, ceea ce se traduce tot în spirit de întreprinzător, dar am considerat că sunt diferite căi de a face dreptate. Una dintre ele a fost businessul. Când am intrat noi în afaceri, exista o idee vagă despre businessul pe cont propriu, existau cursurile de științe economice, însă majoritatea te pregăteau pentru a fi o rotiță în mecanismul unei întreprinderi. Nu se putea vorbi nici de școli, nici de mentori, nici de modele de business. Nu exista nici măcar literatură de business, pe care astăzi o vedem în toate vitrinele librăriilor sau pe internet. În general, mergeai în orb, te bazai pe fler în tot ce înseamnă business și analiză. Este important să îți asculți intuiția și să fii atent la ce se întâmplă – cum reacționează cel căruia i te adresezi. Astăzi, pentru toate aceste întrebări există răspunsuri științifice – cursuri, cărți, consultanți, specialiști etc. Încep să se așeze și școlile de antreprenoriat, în universitățile economice au apărut module specializate, sunt programe de mentorat pe care le dezvoltă din proprie inițiativă oamenii de business, sunt proiecte de antreprenoriat care cresc ca participare de la un an la altul, dar este dificil să pui degetul pe harta acestor cursuri și să spui „ăsta e!”. Pentru că antreprenoriatul ține de propria ființă, nu doar de un cadru științific, legal, juridic. Ai sau nu ai stofă de antreprenor. Sunt mai multe motoare pentru succesul ca antreprenor, cărora putem să le dăm termene de valabilitate. Banii, de exemplu, dorința de a face business doar pentru a câștiga repede și mult este un motor extrem de riscant. Posibil să fiu criticat de unii, însă cei 20 de ani de experiență în antreprenoriat mă fac să spun asta. A deveni antreprenor doar pentru că visezi să-ți iei vilă, mașină și iaht e o abordare care costă scump, într-un timp scurt. Cred că principalul motor real e dorința de a acoperi o nevoie pe care o identifici în piață, pe care știi că o poți acoperi și ești dispus să faci asta pe termen lung. Și când spun „ești dispus” înseamnă că pui la bătaie toate resursele – financiare, de timp, de creativitate, de know-how.

Competențele specifice care fac dintr-un antreprenor unul de succes sunt seriozitatea, corectitudinea, viziunea, disponibilitatea de muncă, dedicarea 100%, încrederea în oamenii cu care lucrezi, capacitatea de a putea suplini munca altcuiva, leadership, capacitatea de a recunoaște că ai greșit, încăpățânarea de a o lua de la capăt și după ce ai căzut, deschiderea spre a învăța zilnic. Unele sunt native, altele se dezvoltă în timp dacă ai curajul de a accepta că nu știi tot. Ca factori de succes antreprenorial, consider că de bază sunt viziunea și previziunea, capacitatea analitică și curajul.
Un antreprenor de succes e și un lider de succes, pe când un lider de succes nu este neapărat un antreprenor. Un lider poate fi un CEO excepțional, poate duce pe culmile gloriei un business care nu e al lui. Un antreprenor de succes este obligatoriu un lider de succes pentru că, de cele mai multe ori, în antreprenoriat cea mai importantă resursă nu e cea financiară, ci capitalul uman. Ca să ajungi la succes ca antreprenor, trebuie să convingi echipa că merită să te urmeze, că ai ales o cale în care toți vor avea succes.
În mod cert, abilitățile de manager se regăsesc în cele de antreprenor. Ca manager, te instalezi în fruntea unei echipe, unde există un mix de competențe și sarcini. Ca antreprenor, trebuie să construiești acea echipă și nu o poți face dacă nu ai abilități de manager.
Antreprenoriatul înseamnă o autonomie individuală dezvoltată, educată, dusă la următorul nivel. O educație care poate începe de pe băncile școlii, după terminarea studiilor, în plină maturitate profesională sau când devii senior.

Articol preluat din numărul 246/aprilie 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici