„Ajutor! Mi-am dat seama că nu fac ceea ce-mi place”
Când ne aflăm în situația în care nu mai vedem sensul, în care ne simțim obosiți peste măsură și ne dorim să avem un buton de „pauză” pentru tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, atunci cred că e necesar să ne dăm seama ce anume cauzează această dorință a noastră de a abandona tot. Această analiză a ceea ce ne blochează în acel moment ar trebui privită tot ca un proces, ca un management prin care încercăm să ne dăm seama ce stă în puterea noastră să schimbăm și unde anume să intervenim.
Occidentalii au un concept foarte interesant care se numește ”sabbatical year”. Acest an este un an de pauză, în care oamenii spun stop, își iau un concediu și o perioadă de timp de gândire și relaxare. Este ceva atât de frumos în acest exercițiu simplu de meditație pentru echilibru și pentru redescoperire, încât căutarea nu mai devine presantă, ci firească și utilă fiecăruia. Noi avem tendința să ne speriem și să dăm înapoi, să ne simțim amenințați sau să ne amintim de fricile în fața noului și a necunoscutului. Dacă ne-am lăsa pur și simplu purtați și chemați înspre pasiunea noastră, poate că schimbarea stilului de viață sau chiar a carierei nu ne-ar mai speria atât de tare.
Pe de altă parte, cred că ne apropiem din ce în ce mai mult de acea lume în care toți avem job-urile pe care ni le dorim și de care suntem pasionați. Oamenii sunt mult mai liberi astăzi față de trecut – întâlnim profesii și meserii care păreau de neimaginat acum câțiva ani, iar asta se întâmplă pentru că lucrurile au evoluat într-o direcție diferită față de ceea ce cunoșteam la un moment dat: acum, pasiunea creează job-ul mai degrabă decât invers. Numai dacă ne uităm la cei care creează jocuri pe computer, ne dăm seama cât de mult am progresat înspre pasiunile pe care le avem și înspre a face din ele un mod de subzistență.
Întâlnesc din ce în ce mai des executivi și profesioniști care nu se mai gândesc la „cum vor trăi din ceea ce fac”, ci la „vreau să fac acest lucru pentru că asta îmi place să fac”. Dinamismul lor, energia, pofta de viață și pasiunea li se citesc ușor pe față. Profesioniștii pasionați sunt liderii de mâine deși poate par visătorii de astăzi. În fapt, sunt cei care și-au dat seama că, dacă cineva nu i-ar plăti pentru ceea ce fac, ar fi capabili să îi plătească ei pe cei care să îi angajeze.
Calea cea mai simplă este pasiunea. Modalitatea cea mai ușoară de a inova este prin a face ceea ce-ți place. Fricile dispar în jurul oamenilor care îndrăznesc să-și croiască din pasiune cea mai frumoasă profesie.
Lilia Dicu este daring executive coach. Lilia lucrează cu top manageri îndrăzneți, care conduc organizațiile prin procese critice de schimbare. Lilia Dicu deține numeroase cetificări în coaching, cele mai importante fiind acreditarea din partea prestigioasei scoli de coaching Newfield Network și certificarea ca Professional Certified Coach acordată de Federația Internațională de Coaching [ICF] – organizația numarul 1 din lume care reglementează profesia de coach la nivel internațional.