Coaching-style 24: Pentru neuronii în vacanță
În ziua de 24 a fiecărei luni, vă ofer aici o întrebare coaching-style de 24 carate: propriile răspunsuri vă vor aduce un plus de înțelepciune, echilibru și fericire, cu condiția să le căutați cu onestitate și metodă; iar apoi, după ce le veți fi găsit, să le puneți în practică în fiecare zi. Vă ofer, de asemenea, și câteva resurse pentru căutarea acestor răspunsuri. Doar cu titlul de surse de inspirație: fiecare le valorifică așa cum gândește că e benefic pentru el / ea și pentru ceilalți oameni al căror bine îl dorește. Dacă 24 e în weekend, căutați articolul în ziua de 25.
În adolescență și prima tinerețe, aveam, ca mulți alți adolescenți și tineri cărora le place să citească, o pasiune pentru citate extrase din autori celebri. Nu existau atunci colecțiile atât de ușor accesibile astăzi pe internet: aveai nevoie să citești tu însuți / însăți toată cartea, să te oprești la acele pasaje care trezeau ceva special în tine și să ți le notezi. Aveam caiete întregi cu astfel de pasaje, culese din poezii, romane și, mai târziu, cărți de filosofie; aveam certitudinea că citatul era exact – astăzi găsesc prin articole tot felul de atribuiri false, preluate necritic de pe internet.
După mulți ani de lecturi și experiențe variate de viață, mintea mea a început să producă autonom gânduri care concurează, ca ghid pentru viața mea, cu citatele celebre. Așa am ajuns la ceea ce poartă astăzi, pe site-ul meu, eticheta În loc de citate celebre. Îți ofer aici câteva. Le poți lua cu tine în vacanță și poți citi câte unul pe zi, ca sursă de inspirație, pentru a încuraja și alimenta propria ta gândire să producă mai mult decât comunul ”Părerea mea e că…” / ”Eu cred că…”.
Eu nu cred ce vei citi tu aici în continuare; gândesc și simt toate acestea, adică am ajuns la ele fie după un proces serios de documentare și reflecție, interogare, cântărire, decantare și alegere conștientă („Eu gândesc că…”), fie printr-o intuiție testată și dezvoltată în zeci de ani („Eu simt că…”). Și te încurajez să faci același lucru: să depășești simplul nivel al opiniilor bazate cel mai adesea doar pe stereotipuri și clișee pe care, fără să ne dăm seama, le preluăm mecanic de la alții, fie pentru că le auzim repetitiv și persuasiv, pe toate canalele, fie pentru că sunt spuse sau scrise de Cineva Important.
Eu sunt Cineva și Importantă doar pentru mine însămi și pentru aceia care mă cunosc foarte bine și mă iubesc așa cum sunt, și cu ce fac bun și cu ce fac greșit. Poate de aceea te îndemn tot timpul să continui să citești și să asculți ce spun eu, și ce scrie sau spune oricine altcineva, doar ca sursă de inspirație pentru a-ți dezvolta propriul potențial de a produce gânduri (bine fundamentate) și intuiții conștientizate ca atare (ca intuiții) – iar nu simple „păreri” și „cred”-uri comune. E benefic pentru tine să înveți să produci gânduri și intuiții proprii, care pot concura, pentru tine, cu citatele celebre.
*
Alfabetizare / Analfabetism funcțional
Viața e o carte din care prea puțini știu să citească și din care și mai puțini știu să învețe lucrurile care contează cu adevărat. Marea majoritate a oamenilor – mulți cu diplome prestigioase, poziții sociale înalte și averi impresionante – sunt analfabeți funcțional la nivelul cel mai profund al termenului.
Aspiraţii: sus și jos
Privește doar în sus atunci când îți alegi modele, idealuri, obiective, scopuri.
Și privește în jos ca să înțelegi, să-ți cultivi compasiunea și să rămâi conștient de cât de fericit ești și de cât de valoros ești prin reușita ta de a nu (mai) fi acolo…
Așa, vei zbura cu încredere, fără să-ți fie frică de vreo cădere; dacă se întâmplă, știi pe unde să mergi și știi cum să te ridici din nou.
Caracter
Spune-mi ceva despre alții, ca să-ți spun cine ești.
Orice spunem, favorabil sau defavorabil, despre ceilalţi reflectă întotdeauna, mai mult şi mai sigur, propriile nostre valori, nevoi, aşteptări, deschiderile şi limitele propriilor noastre capacităţi de percepţie, interpretare-înţelegere, acceptare şi recunoaştere decât calităţile sau slăbiciunile persoanei despre care vorbim.
Competență
The hardest thing to explain is the glaringly evident which everybody had decided not to see. (Ayn Rand)
Mulți sancționează competența ca pe incompetență, din cauză că nu au ei suficiente date pentru a recunoaște competența și dincolo de zona lor de confort. Limitele proprii nu ne dau dreptul să-i atacăm pe aceia care muncesc și trăiesc (și) dincolo de ele.
Copii
Relația cu un copil îți oferă cel mai solid program de autocunoaștere și dezvoltare personală, cu condiția să stapânești autoobservația reflexivă și să știi cum să transformi orice experiență în capital.
Credinţă
În viaţa noastră cotidiană, Dumnezeu există în măsura şi în ipostazele în care avem nevoie de El, iar fiecare crede în Dumnezeul de care are nevoie.
A căuta să devii mai bun îmi pare a constitui esenţa oricărei credinţe, oricum s-ar numi cel căruia i te închini. Iar victoria asupra propriului Ego și propriilor limite îmi pare a fi cea mai însemnată şi mai gratificantă victorie pe care o putem obţine în viaţa aceasta.
Curaj şi frică
Să ai curaj presupune întotdeauna să-ţi fie frică.
Curajul şi frica sunt noţiuni complementare, se echilibrează şi se întăresc reciproc. A avea curaj înseamnă a avea forţa să treci peste barierele pe care ţi le pune frica. Ceea ce înseamnă că, în absenţa fricii, curajul nu poate exista, pentru că nu are obiect. El nu poate apărea decât în prezenţa unei frici suficient de intense. Iar un act de curaj te plasează întotdeauna într-o situaţie nouă care îţi generează frică…
Democrație
Whenever you find yourself on the side of the majority, it is time to pause and reflect. (Mark Twain)
Democrația românească – dreptul la liberă exprimare – e adesea interpretată ca drept al celor mai vocali, care nu știu sau nu spun decât ce „știe toată lumea” sau ce „face rating”, să-l ardă pe rug pe Giordano Bruno în fiecare zi.
Familie – Căsătorie
Tot aud „Vreau să lupt să-mi salvez căsnicia”, „Luptă să-ţi salvezi căsnicia”.
Nu căsnicia în sine trebuie „salvată”, ci partea bună, frumoasă sau măcar funcţională a relaţiei.
Ea vă va permite ca, indiferent dacă rămâneţi sau nu căsătoriţi, să contribuiţi amândoi la creşterea şi educarea unui copil sănătos şi echilibrat (sau mai multora). Şi să vă sprijiniţi unul pe altul toată viaţa, atât cât e posibil.
Staţi calm de vorbă şi răspundeţi la întrebarea: Ce anume – din ce avem acum funcţional, bun, frumos – vrem să continue şi vrem chiar să se dezvolte de acum înainte, orice s-ar întâmpla, indiferent dacă rămânem împreună sau ne despărțim?
Fericire
Fericirea este arta individuală – sau arta-cu-știință – de a face din orice fapt obișnuit, banal, unul excepțional.
Nimic nu te face mai profund şi mai stabil fericit decât sentimentul că faci în fiecare zi să crească ce ai mai bun în tine; că dăruieşti – şi găseşti cui şi pe ce canale să dăruieşti – ce ai mai bun în tine; că eşti apreciat pentru ce ai şi ce dai mai bun în / din tine. Aceasta este singura fericire autentică și sustenabilă. Restul e plăcere, bucurie, entuziasm, euforie… De aceea şi spunem atât de des că fericirea nu e posibilă sau că e trecătoare: pentru că o confundăm cu emoţii trecătoare, dependente prea mult de factori exteriori, de conjunctură, ori de stări interioare instabile.
*
Continuăm exact peste o lună… Până atunci, vacanță frumoasă și suficienți neuroni prezenți la antrenament !
Elisabeta Stănciulescu e licentiată în filosofie și doctor în sociologie. A construit o carieră academică până la poziția de profesor universitar, conducător de doctorat. În 2008, a ales să plece din învățământ și să construiască o carieră nouă. Și-a deschis propria afacere, oferind servicii de dezvoltare și echilibrare, atât pentru persoane fizice și familii, cât și pentru antreprenori, manageri și echipe. Folosește o metodă de lucru interdisciplinară, unică pe piată – modelul DACI – care combină secvențe de coaching, consiliere, mentorat, training, educație și cercetare calitativă.
Detalii și alte articole: http://elisabetastanciulescu.ro
Facebook: Elisabeta Stănciulescu