Din culisele interviului de angajare

De multe ori sunt întrebată de către cunoscuţi sau diferite persoane cu care stau de vorbă de anumite “trucuri” pentru reuşita unui interviu. Datorită popularităţii acestui subiect am observat că au început să se scrie diverse articole pe teme “tips & tricks”.

Personal nu cred că există astfel de “trucuri”. Există într-adevăr persoane care “se vând” mai bine în cadrul unui interviu, dar adevărata reuşită din punctul meu de vedere este obţinerea jobului potrivit, un post cu care să fim compatibili şi pe care nu îl putem obţine pretinzând că suntem ceea ce nu suntem.

Este adevărat însă că ne putem pregăti pentru interviu (şi chiar recomand acest lucru) prin research despre companie şi poziţie, un CV bine făcut, care să puncteze experienţa relevantă, ţinută şi vestimentaţie adecvate unui interviu etc.

Din punctul meu de vedere interviurile sunt de două feluri: clasice şi libere, tip discuţie. Despre interviurile clasice (care, la randul lor sunt de mai multe tipuri) s-a scris destul de mult, vom discuta despre cele libere, tip discuţie.

Personal, prefer interviurile libere din mai multe motive. Dezavantajele unui astfel de interviu este că necesită un recruiter cu experienţă, avantajele în schimb sunt multiple.

Principalul avantaj este că suntem “scoşi” din tiparul interviului clasic, dându-ni-se astfel ocazia să fim noi înşine.

Interviul tip discuţie liberă este un interviu aparent fără o anumită structură. Spun aparent întrucât recruiterul ştie exact ce urmăreşte, dar scopul întrebărilor nu este la fel de evident ca în cazul interviului clasic.

Într-un astfel de interviu, în afară de experienţa relevantă pentru poziţia vacantă putem observa: personalitatea candidatului, valorile, felul în care priveşte anumite aspecte ale vieţii (pe care apoi le putem raporta la jobul pentru care avem interviul), structura gândirii, implicare etc. Dând ocazia persoanei din faţa noastră să fie ea însăşi, scăpând chiar şi pentru scurt timp de ideea de interviu, putem vedea dacă se potriveşte sau nu cu personalitatea managerului şi a echipei din care face parte sau cultura organizaţională a companiei.

Dacă pentru un interviu clasic este mai uşor să ne pregătim pentru că întrebările vizează în primul rând experienţa, aptitudinile, felul în care ne raportăm la postul respectiv şi atribuţiile acestuia, pentru interviul-discuţie (care are şi o componentă de verificare a experienței) este ceva mai dificil.

În ambele situaţii este important să fiţi voi înşivă. În cazul interviului liber însă ies mult mai multe aspecte la iveală.

Am să vă dau un exemplu.

În urmă cu aproximativ 2 luni am recrutat un asistent pentru echipa noastră. Pe short listul final am avut 2 candidaţi. Unul dintre candidaţi îmi placea foarte mult (era de altfel o persoană foarte inteligentă, îşi dorea postul şi probabil se pregătise bine pentru interviu), aveam însă nişte rezerve pe care nu le puteam neapărat identifica.

Către sfârşitul interviului final (care a fost în totalitate liber) l-am întrebat ce muzică îi place. Mi-a spus că muzica bună, îi place şi rock-ul, chiar urmează să meargă la un festival rock unde a auzit că vine la închidere o foarte cunoscută formaţie rock. L-am întrebat daca îi place acea formaţie. “O, da, este o legendă”. Ştiind că este o trupă destul de controversată în ultimii ani datorită schimbărilor interne am continuat discuţia aparent uşor dezamăgită. “Îţi place chiar şi în formatul de acum? Solistul a răguşit, s-a îngrăşat, membrii formaţiei nu mai sunt aceiaşi”. Greşeala principală pe care a făcut-o persoana respectivă a fost următoarea: a PRESUPUS că nu îmi place formaţia respectivă şi a vrut “să dea bine” având aceeaşi poziţie ca şi mine. “Da, ai dreptate. De fapt aş fi mers la festival pentru că prietenii mei merg”. Nu avea de unde să ştie, însă îmi place să lucrez cu persoane care îşi asumă ceea ce sunt şi ştiu să îşi susţină punctul de vedere.

Cred că cea mai bună recomandare pe care o pot face în ceea ce priveşte interviul este: nu PRESUPUNEŢI niciodată ce are în vedere intervievatorul. Adevărul este că nu aveţi de unde să ştiţi. Aveţi curajul să fiţi voi înşivă, doar aşa puteţi obţine un post care vi se potriveşte (şi apropo, presupunând că nu îmi place, candidatul s-a înşelat din nou: sunt fan al acestei formaţii de peste 20 de ani).

Pare o cursă pe care intervievatorul o întinde, dar să ne gândim împreună: presupunând că l-am fi ales pe acel candidat, ar fi ajuns într-o companie unde cultura organizaţională nu i se potriveşte; probabil nu s-ar fi simţit bine şi nu s-ar fi integrat (consider că nu ne putem simţi cu adevărat bine la un loc de muncă decât dacă suntem ceea ce suntem şi nu ne putem atinge adevăratul potenţial pretinzând că suntem altcineva).

Recapitulând, pentru reuşita unui interviu este important să:

• Aveţi un CV bine făcut;
• Să vă documentaţi în ceea ce priveşte compania şi poziţia pentru care aţi aplicat;
• Nu vorbiţi mai mult decât e cazul, punctaţi experienţa relevantă şi rezultatele;
• AVEȚI CURAJUL SĂ FIȚI VOI ÎNȘIVĂ

Floriana Enescu este Managing Director în cadrul companiei de executive search Qualia.