Câteva lecţii de business de la indianul milionar investitor în România

Cu această frază a început visul lui Dinesh Dhamija, un indian, fiu de diplomat, născut în Australia, cu o copilărie exotică, în India, Mauritius, Afganistan şi Olanda: „I want to make more money.”

Diplomaţia nu l-a atras. Tatăl său nu avea bani ca diplomat, pentru că, spune el, de obicei, un salariu nu îţi ajunge niciodată. Dinesh Dhamija a lucrat în tinereţe la câteva companii, printre care şi IBM, unde avea un câştig frumos. Dar, pentru că voia more money, la 30 de ani şi-a început propriul business, împreună cu soţia lui: vindeau bilete de avion, la un chioşc situat într-o staţie de metrou londoneză. Alegerea de business nu este întâmplătoare, dar nu are legătură, aşa cum s-ar putea crede, cu faptul că s-a născut călătorind: a fost o oportunitate pe piaţă, pe care a avut înţelepciunea să o observe şi să o exploateze. „Ar fi putut fi foarte bine o afacere cu pantofi”, obişnuieşte afaceristul să spună în diverse interviuri.

Buticul de la metrou a avut succes, biletele s-au vândut ca pâinea caldă, aşa că trei ani mai târziu Dhamija fondează Flightbookers Ltd, devenind şi agent de vânzări general pen­tru patru companii aeriene din UK şi Europa. Dar abia următoarea mişcare de business îl aduce în lumina

reflectoarelor, câţiva ani mai târziu, când a descoperit internetul şi i-a ghicit amploarea. A înfiinţat prima agenţie de turism online din Marea Britanie, a deschis birouri în 11 ţări din Europa de Est, iar restul e istorie, cum se spune. Vânzările au urcat în 2004 la 1 miliard de dolari, iar Ebookers.com a devenit una dintre cele mai de succes agenţii de turism online din Europa.

Ne-am întâlnit cu celebrul afacerist, distins în 2003 cu titlul de Antreprenorul Anului de către revista Management Today, pentru câteva sfaturi preţioase pentru oricine se gândeşte la o strategie de business. Insighturile sunt utile şi pentru cei care nu se gândesc încă la asta şi sunt angajaţi într-o companie. Pentru Dhamija, asta nu e o viaţă de trăit, aşa că primul sfat este următorul:

Do you own it?

E prima întrebare pe care ţi-o adresează Dinesh Dhamija când faceţi cunoştinţă şi îi spui numele companiei la care lucrezi. Asta a întrebat-o pe domnişoara care face PR-ul restaurantului unde ne-am întâlnit, asta m-a întrebat pe mine când i-am spus că lucrez la revista Cariere. Do you own it?

Dhamija militează deschis pentru antreprenoriat, pentru că, aţi prins ideea, poţi ajunge să ai mai mulţi bani. Sigur că iniţierea unei afaceri nu garantează succesul. „Este nevoie cam de cinci ani ca să vezi dacă ceea ce ai pus pe picioare are valoare şi aduce bani. Dar trebuie să rezişti pe piaţă aceşti ani ca să ajungi la asta”, spune indianul.

Trebuie să ai un diferenţiator puternic

Trebuie să creezi valoare, afirmă Dhamija. Să ai un produs sau un serviciu care te face unic pe piaţă şi te diferenţiază de concurenţă. Asta a fost Ebookers, o premieră pentru piaţa britanică. Asta este, la o cu totul altă scară, şi resortul de cinci stele din Deltă, de pe malul lacului Somova, deschis de afacerist în 2005: unul dintre puţinele resorturi eco de lux din România, singurul din Delta Dunării. Nu este un business care să-i fi adus totuşi profit – în acest moment este break-even (n.r. cheltuielile şi veniturile sunt egale). Dar, ca să ajungă la asta, a scăzut până la jumătate preţurile, adaptându-se la piaţă: nu mulţi români îşi permit servicii de cinci stele. „Aşa că acum avem preţuri de trei stele, pentru servicii de cinci”, spune Dhamija.

Investeşte în marketing şi PR cât mai mult

„Dacă tu investeşti în marketing 10 milioane şi eu doar câteva sute de mii, vei ajunge să mă baţi, chiar dacă la acest moment afacerea mea este peste a ta”, este de părere miliona­rul. Dhamija spune că pentru a populariza Ebookers a cheltuit aproximativ 18 milioane de lire pe an pe marketing, publicitate şi PR. Aşa a ajuns să facă un miliard de lire pe an.

Dacă nu mai poţi inova, vinde

Antreprenorul a vândut Ebookers cu aproximativ 500 de milioane de dolari. Chiar dacă nu i-a revenit toată suma (afacerea era listată la Bursa londoneză), Dhamija a primit aproximativ jumătate, ceea ce, spune el, „is still good money”. De ce a vândut? „Am crezut că va scădea preţul. Începeau să vină americanii pe piaţă, şi ei aveau mai mulţi bani. Aşa că am vândut unui american. Ebookers avea o valoare, însemna ceva. Dacă nu vinzi la momentul oportun, pierzi valoarea. Şi nimeni nu vrea ceva fără valoare”.

Investeşte

L-am întrebat ce a făcut cu cele 200 de milioane de dolari cu care a rămas după această afacere sonoră şi mi-a răspuns aparent foarte serios: „I-am cheltuit”. Apoi am izbucnit amândoi în râs. E greu să cheltuieşti banii ăştia, şi, mai ales, cam neinspi­rat, eufemistic vorbind. Dhamija i-a investit, fireşte. Şi aceasta este lecţia lui: când ai mulţi bani, investeşte. Asta a făcut şi în România: a cumpărat sute de hectare de teren şi pădure, acum construieşte o clădire de birouri în centrul Bucureştiului şi dezvoltă diverse proiecte rezidenţiale.

Acţionar principal al dezvoltatorului imobiliar Copper Beech, Dinesh a investit în România şi pentru a deschide, la un moment dat în viitor, alte investiţii: are în proprietate un teren de 12,5 hectare lângă mănăstirea Suceviţa, unde se gândeşte să ridice la un moment dat un hotel, a cumpărat vechiul hotel Speranţa, din staţiunea Borsec, pe care vrea să îl renoveze, iar pe terenul achiziţionat lângă DN1 ar vrea să dezvolte un complex de golf.

Riscă

România nu este un mediu de business propice pentru investitorii străini, spune Dhamija, care a pierdut câteva proiecte importante, spune el, din cauza faptului că legile se schimbă cam des pe aici. „De obicei, când dai drumul la un business, îţi faci un plan pentru cel puţin doi ani. Aici nici nu treci de primul an şi apare o altă lege, care îţi dă peste cap investiţia. Aşa s-a întâmplat când am decis să dezvolt un business în panouri solare: investitorii au băgat 17 milioane de euro în afacerea asta, dar au decis să îşi retragă banii, brusc, după ce a apărut o nouă lege”, (n.r. Ordonanţa de Urgenţă 994/2013, care vizează reducerea numărului de certificate verzi), spune investitorul. Cu toate acestea, Dhamija investeşte în continuare aici, şi glumeşte cu asta, spunând: „Îmi place riscul, de aceea investesc în România”.

Munceşte 16 ore pe zi, şapte zile pe săptămână…

dacă vrei să ai succes. Asta spune investitorul că a făcut în anii în care a şi-a pus afacerile pe picioare. Sigur că trebuie să ai şi noroc.

Dar prima condiţie, spune Dhamija, este muncă şi iar muncă, iar asta ne conduce la următorul insight: „Ca să munceşti atât, trebuie să-ţi placă ce faci, altfel nu iese nimic”. Deşi are destui bani cât să nu fie nevoie să mai muncească o oră toată viaţa de acum înainte, Dhamija nu e interesat de scenariul acesta: „Munca este distracţie. Eu ador să muncesc. În România vin cam o săptămână pe lună. Mă întâlnesc cu colegii, cu contabilii, avocaţii, managerii de proiect, avem şedinţe şi discutăm fiecare business în parte. Îmi place să fac asta, unde e distracţia dacă stai în pat toată ziua?”

Articol preluat din Revista Cariere de mai. Pentru detalii legate de abonare, click aici