Cristian Mungiu, regizor: Dacă vrem să schimbăm ceva, hai să schimbăm realitatea, nu felul în care o reflectăm noi, ca artiști
Industria cinematografică din România are un buget total de 10-15 milioane de euro pe an, iar acesta este echivalent cu bugetul a 2-3 filme de debut făcute de tinerii cineaști din altă țară, a spus regizorul Cristian Mungiu, în cadrul unui eveniment organizat de firma de training și consultanță Ascendis și Revista CARIERE la finalul lunii octombrie, la care au participat peste 100 de lideri din comunitatea de business.
”În acești 25 de ani, de când eu și colegii mei colindăm lumea cu filmele noastre, am primit deseori acest reproș: că nu se vede așa grozav țara noastră din filmele pe care le facem. Că doar avem și Delta Dunării, și Bucegi… Eu nu zic că nu avem. Dar eu cred că ce trebuie să faci, ca artist, este să îndemni realitatea să fie mai bună și mai frumoasă, pentru ca atunci când îi pui oglinda în față să se vadă mai bine. Nu felul în care reflectăm noi realitatea trebuie să fie adus din condei și din Photoshop. Dacă vrem să schimbăm ceva, hai să schimbăm realitatea, nu felul în care o reflectă artiștii”, a spus Cristian Mungiu.
El a admis că filmele sale nu sunt confortabile, însă a adăugat că are ambiția ca filmele sale să nu fie plicticoase, să fie povești alerte, care la sfârșit să genereze idei celor care le-au vizionat. ”La sfârșit, filmul pe care l-ai văzut nu vorbește despre cei de pe ecran, ci despre tine. Asta încerc eu să transmit”.
Cea mai mare provocare cu care se confruntă tinerii cineaști din România este finanțarea deficitară a industriei, astfel că, din întregul buget alocat cinematografiei, de circa 10-15 milioane de euro anual, se fac toate filmele (scurt-metraje, lung metraje, documentare), se organizează și festivaluri și se asigură deplasările unor cineaști în diverse călătorii.
”În prezent, noi ajutăm o tânără cineastă din Norvegia care își face un prim film în România și are un buget de 5 milioane de euro. Deci noi cu toții, ca industrie, trăim din cât costă două-trei filme de debut în altă țară. Dacă nu s-ar fi certat colegii noștri din Parlament, ar fi urmat să treacă o lege a cinematografiei rescrisă. Noi depindem foarte mult de politică, iar în ultimii 30 de ani au fost 32 de miniștri ai culturii în România. Este destul de greu să croiești lucrurile într-o țară care a evoluat de la o sărăcie foarte mare către un fel de statut de nivel mediu”.
Cultura este cenușăreasa finanțării atunci când vine vorba de împărțirea bugetului țării și nici nu este asimilată educației. Iar dacă în acest domeniu există ”toată libertatea din lume pentru a face ce vrem”, singura barieră este cea economică, inclusiv pentru Cristian Mungiu, care spune despre el că este cel mai favorizat cineast român din acest punct de vedere.
”Am o realitate economică cu care trăiesc. Bugetul mă obligă să fac întotdeauna filme contemporane cu oameni care vorbesc. Nu pot să am mașini care se fugăresc, nu pot să fac un film de epocă”.
Există totuși câteva avantaje ale tinerilor cineaști, cum ar fi faptul că tehnologia le permite să poată să facă un film cu telefonul, iar faptul că au crescut cu social media și cu YouTube i-a făcut mai familiarizați cu limba engleză, așa că majoritatea se exprimă în filme mai scurte în engleză, ceea ce îi ajută să se deschidă către alte piețe. În plus, el le recomandă tinerilor cineaști care termină școala să facă reclame (el a trecut prin această etapă la început de drum), pentru că ”este o lecție foarte bună de umilință și de profesionalizare”.
În ceea ce privește lecțiile de comunicare și de leadership pe care le-a învățat de-a lungul carierei, Cristian Mungiu a spus că fiecare trebuie să își găsească propria cale de a comunica.
”Când m-am apucat să fac filme, la școala de cinema, a fost foarte complicat. Lucram cu actori pe care îi văzusem la teatru sau la cinema, niște monștri sacri, care îți făceau favoarea să joace într-un film studențesc. Îți era greu să începi conversația, să găsești cum să te înțelegi cu ei”.
Încetul cu încetul, a observat că, fundamental, totul ține de a reuși să îți îndeplinești planul prin acea comunicare, care trebuie realizat cu ajutorul întregii echipe, iar actorii sunt partea cea mai sensibilă a acestui proces.
„Calea mea a fost să fiu întotdeauna calm și blând. Nu vorbesc niciodată tare pe platou, iar regula mea este ca nimeni să nu vorbească mai tare decât mine. De asemenea, nu îi spun niciodată unui actor că ce a făcut nu este bine, pentru că știu că este cel mai expus. (…) Nu contează atât de mult cât de bine calificați sunt cei cu care lucrez în momentul respectiv, ci mai ales ce caracter au”.
Cu toate acestea, este esențial să nu fii acomodant a adăugat el. ”Dacă ești acomodant, ca artist, ești pierdut complet. Trebuie să-ți urmezi propria convingere despre ceea ce este bine făcut, indiferent dacă ești sau nu simpatic la sfârșit”.
În opinia lui Mungiu, actorii sunt niște oameni care sunt dispuși să se lase emoționați de o situație, în fața tuturor. Până să ajungă pe ecran, au deja un public pe platou – electricieni, oameni care trag cabluri sau bat cuie. Pentru aceștia, un actor e doar un alt coleg de pe platou. Pentru el, ca regizor, nu e așa.
”Îmi dau seama cât de dificil este ce le cer să facă. Cu toții avem această preocupare să nu ne facem de râs, să nu ne simțim stânjeniți. Actorii, însă, trebuie să-și asume riscuri creative și, până să ajungă acolo, e posibil să treacă prin momente stânjenitoare. De aceea, respect mult munca lor. Nu le spun niciodată „E prost!”. Mi se pare îngrozitor să comentezi, fără să fii constructiv, munca cuiva care încă încearcă să ajungă la rezultat”.
De obicei, alege să lucreze cu oameni cu care a mai colaborat. Și spune că nici măcar nu contează atât de mult cât de bine calificați sunt profesional, ci mai ales ce caracter au, pentru că într-un film echipa este foarte dinamică, iar membrii ei petrec luni întregi împreună.
”Eu încerc să-i ajut să ajungă acolo unde e nevoie, cu tact. Nu spun foarte des: Nu e bine! Spun, mai degrabă: E bine ce am făcut, iar acum este momentul să încercăm asta. Și asta m-a ajutat să am o relație foarte bună cu ei”.
Cine este Cristian Mungiu
Cristian Mungiu este unul dintre cei mai apreciați și premiați regizori, scenariști și producători de film români. Este laureat la Festivalul de film de la Cannes cu premiile pentru cel mai bun scenariu (Dupa dealuri, 2012), cea mai bună regie (Bacalaureat, 2016) și cel mai bun film, Palme d’Or (4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, 2007).
Născut în generația decrețeilor, spune că nu i-a fost ușor să își găsească identitatea pentru că a făcut parte dintr-o generație numeroasă, în care clasele erau numerotate de la A la J și aveau câte 42 de elevi, iar 7 dintre colegii lui de școală primară purtau numele de Cristian. ”Drumul meu nu a fost neapărat foarte drept și direct la țintă”. Provine dintr-o familie de profesori (tatăl profesor universitar și mama profesoară de limbă română) și spune, referitor la sora lui, că este greu ”să ai pe cineva mai mare în familie care a fost ilustru.”
FOTOGRAFII DE LA EVENIMENTUL DIN BUCUREȘTI:
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 293