Comunicare fără bariere: Cum creează PCM punți între generații | Revista HR Manager

Relaționarea autentică la job înseamnă capacitatea de a construi relații de încredere, în care oamenii se simt văzuți, ascultați și înțeleși – dincolo de funcții și KPI-uri. Este acel tip de comunicare în care nu porți „masca profesională” doar pentru a evita conflictul, ci îți poți exprima ideile, emoțiile și nevoile într-un mod clar și respectuos – iar ceilalți știu cum să le primească și să răspundă la ele.

Dar cum poți ajunge la acest deziderat într-o organizație în care Baby Boomers, Gen X, Millennials și Gen Z lucrează în același open-space sau pe același canal de Teams, iar diferențele de percepții, stil și limbaj devin mai vizibile ca oricând?

Aici intervin instrumentele care ajută la înțelegerea acestor diferențe, printre care se numără și Process Communication Model (PCM) – un model validat științific care explică modul în care comunicăm și reacționăm în contexte variate, inclusiv sub stres. Ne ajută să înțelegem diferențele individuale și dinamica dintre stilurile de comunicare, dar și cum să adaptăm mesajele astfel încât să fim cu adevărat auziți și înțeleși, după cum explică Dana Tudor Tănase, Managing Partner la Creative Bright.

Ce este și ce ne învață PCM

Fiecare persoană are un stil preferat de a comunica, iar în situații de stres, reacționăm conform unei structuri predictibile. PCM cartografiază aceste structuri, oferind liderilor și specialiștilor din Resurse Umane o „hartă“ a personalităților din echipă. Dana Tudor Tănase subliniază că modelul ne ajută să înțelegem „nu doar diferențele individuale, ci și diferențele care se creează la nivel de echipă, în funcție de cum este condus proce-sul de recrutare“.

Dar cum vine acest instrument în sprijinul relaționării autentice? Prin crearea unui cadru clar care ne ajută să înțelegem:

• cum comunică diferit oamenii în funcție de personalitatea lor;

• ce nevoi psihologice are fiecare coleg sau manager;

• cum reacționăm sub stres și ce tip de limbaj produce deconectare.

Modelul a fost dezvoltat în anii 1970 de psihologul clinician Taibi Kahler, pe baza descoperirilor sale legate de tiparele de stres și comportamentele recurente asociate acestora. Cercetările sale s-au extins în colaborare cu NASA, în procesul de selecție a astronauților pentru misiunile spațiale – un context unde comunicarea clară și reacțiile în situații-limită sunt cruciale.

PCM funcționează pe patru niveluri interconectate, care, odată stăpânite, îmbunătățesc considerabil modul în care relaționăm:

1. Conștientizarea propriului stil de comunicare și tipar de stres

Ne ajută să identificăm ce ne menține într-o stare de echilibru și ce ne destabilizează. Astfel, putem gestiona mai bine situațiile tensionate și nevoile proprii.

2. Recunoașterea stilului celor din jur

 Observând comportamentele interlocutorilor, putem înțelege care este modul lor preferat de a interacționa și ce anume îi motivează sau îi blochează.

3. Adaptarea comunicării

 Cu această înțelegere, devenim capabili să ajustăm modul în care transmitem informația – astfel încât să fim receptați corect și să generăm un dialog real, nu doar o reacție formală.

4. Construirea de relații îmbunătățite

 Schimbând perspectiva asupra noastră și asupra celorlalți, relațiile se consolidează. Dispar tensiunile alimentate de neînțelegeri și cresc cooperarea, încrederea și implicarea.

Potrivit PCM, fiecare persoană are o combinație unică de trăsături, însă există șase tipologii fundamentale care se manifestă în grade diferite: Empaticul (Harmonizer), Rebelul, Perseverentul (Persister), Imaginativul (Imaginer), Gânditorul (Thinker), Promotorul (Promoter).

Diferențele dintre generații, văzute prin lentila PCM

Dana Tudor Tănase observă că diferențele de comunicare între generații sunt evidente și cer o atenție sporită: „Baby Boomers preferă un stil formal, respectuos, cu accent pe autoritate. Gen X se simte confortabil într-un cadru direct și pragmatic. Millennials valorizează autenticitatea, colaborarea și reacțiile rapide. Iar Gen Z preferă formate scurte, vizuale, cu feedback instant. PCM ne învață să ajustăm tonul, limbajul și canalul de comunicare în funcție de aceste preferințe – dar și în funcție de structura de personalitate, care poate transcende granițele generaționale“.

Pornind de la observații din mediul de business local și internațional, Dana Tudor Tănase remarcă o schimbare în contextul organizațional orientat spre inovare, colaborare și digitalizare: „Regăsim tot mai des structuri de personalitate precum Rebelul empatic, Imaginatorul sau, în continuare, Gânditorul, care ocupă un rol fruntaș, cel puțin în organizațiile din România. Acești angajați vin cu așteptări noi și forțează o schimbare de paradigmă în leadership. Aceste profile cer o schimbare a stilului tradițional de leadership și comunicare în organizații!“.

Așadar, nu mai e suficient un stil autoritar sau exclusiv orientat pe rezultat – e nevoie de comunicare adaptată, empatică și flexibilă.

Un exemplu frecvent de tensiune apare între managerii Gen X și angajații Gen Z. Managerul oferă instrucțiuni scurte, precise, considerând că își face treaba eficient. Angajatul, în schimb, percepe această atitudine ca lipsă de implicare și susținere.

„Aici intervine PCM, care ne arată că Gen Z are adesea nevoie de validare emoțională, de feedback constructiv și de un minim dialog care să le confirme că sunt văzuți. Mesaje simple, precum «Îmi place cum ai gândit soluția. Cu ce te pot sprijini?» pot face o diferență uriașă. În plus, susținem dezvoltarea competențelor de coaching în rândul managerilor, tocmai pentru a încuraja o comunicare orientată spre dezvoltarea angajaților, nu doar spre control“, precizează Dana Tudor Tănase.

Rolul liderilor în crearea de punți

În fața unei echipe mixte, un lider eficient este cel care înțelege că nu există un „stil unic“ de comunicare. Diversitatea stilurilor este o realitate, nu o problemă, iar PCM poate veni în ajutor deoarece oferă repere clare pentru a lucra cu aceste diferențe.

„Primul pas este conștientizarea că fiecare coleg are o personalitate unică. Al doilea este antrenarea abilității de a vorbi pe limba celuilalt. Uneori, acest lucru înseamnă să fii logic și concis, alteori, să arăți empatie sau să susții un dialog informal. Important este ca stilul tău de leadership să fie adaptabil, nu rigid”, explică Dana Tudor Tănase, care adaugă faptul că liderii care vor ști să recunoască stilurile de personalitate și să-și adapteze interacțiunile vor fi cei care vor reuși să-și păstreze oamenii din echipă, ajutându-i în același timp să devină cea mai bună versiune a lor.

Așadar, în contextul în care diferențele generaționale și cele care reies din stilul de comunicare pot bloca sau pot accelera colaborarea, PCM poate fi un instrument prin care oamenii din organizații să obțină claritate, structură și un limbaj comun – ceea ce va duce la creșterea productivității și a încrederii.

CITEȘTE ȘI: De la mediul privat la sistemul public. Cum și-a reconstruit Daniela Popa rolul de HR într-un mediu universitar

Foto: Dana Tudor Tănase