Idiocracy – un scenariu apocaliptic care poate deveni realitate

Debutul filmului ne plasează în zilele noastre, când un angajat mediocru al unei baze militare americane, Joe Bauers, personaj interpretat de Luke Wilson, este selectat să ia parte la un experiment ultrasecret. Joe, alături de o prostituată pe nume Rita (Maya Rudolph), urmează să fie criogenizaţi timp de un an. Bineînţeles, lucrurile nu merg cum erau planificate, iar Joe şi Rita reuşesc să iasă din dispozitivele în care erau închişi abia în 2505.

De-a lungul timpului, nivelul inteligenţei oamenilor se reduce drastic, iar în momentul în care personajele principale se trezesc din lungul lor somn, lumea nu mai este nici pe departe aşa cum era pe vremea lor: preşedintele SUA este un wrestler, oamenii nu mai sunt în stare să rezolve nici cele mai simple probleme, în loc de apă beau numai o băutură energizantă, iar plantele sunt irigate cu acelaşi produs.

Ajuns în postura de cel mai deştept om în viaţă, Joe, care este cunoscut de toţi cei din viitor sub numele de „Nu Sunt Sigur” („Not Sure”), trebuie să rezolve toate problemele pentru care restul lumii nu are soluţii.

Filmul oferă o mulţime de scene amuzante, dar şi câteva citate memorabile:

• singurul lucru pe care oamenii viitorului îl înţeleg sunt banii, replica unanimă fiind „iubesc banii”;
• Rita se întreabă la un moment dat, făcând referire la situaţia lor, dacă nu cumva Einstein simţea „că este înconjurat numai de idioţi”.

Dincolo de partea amuzantă, filmul ridică o serie de semne de întrebare. Oare riscăm să ajungem ca oamenii din „Idiocracy”? Emisiunile de divertisment pe care le vizionăm zilnic de îndobitocesc? Ce putem face pentru a nu ajunge în situaţia exemplificată în film?

Vă invit să urmăriţi filmul şi să răspundeţi la următoarea întrebare: Poate deveni realitate scenariul din „Idiocracy”?