Talentul face capitalul să danseze
Pink adună într-o singură carte o listă lungă de rezultate ale cercetărilor ştiinţifice din ultimii 40 de ani, şi împachetează totul în conceptul de Motivaţie 3.0. Bună idee, fiindcă altfel câţi dintre top managerii left brained s-ar apuca să citească studiile de psihologie pozitivă ale lui Mihaly Csikszentmihalyi, încercând să atingă starea de flux? Motivaţia 3.0 este „motivaţia intrinsecă“ a lui Edward. Deci, cea care împinge oamenii să fie mai productivi, mai creativi şi să dea „totul“ din cu totul alte motive, care vin din interior, nu din exterior. Autonomie, perfecţionare, scop (mai „înalt“ decât ţintele trimestriale şi chiar decât bonusul anual), aceştia sunt pilonii Motivaţiei 3.0.
Pink foloseşte argumentele economiei comportamentale, pe care se bazează şi Dan Ariely când conchide că suntem „iraţionali în mod previzibil“. Şi exemplele clasice de-acum Wikipedia, Linux şi alte produse de succes ale noului mod de producţie colaborativ, open source. (Pentru cea mai coerentă carte despre open source şi despre cum schimbă lumea, citiţi Noi gândim, de Charles Leadbeater).
Pink nu-şi absolutizează propriul concept şi admite că modelul 2.1 poate încă să dea rezultate, în special în privinţa activităţilor repetitive, care se desfăşoară în baza unor instrucţiuni precise prestabilite. El detaliază însă şi cele 7 categorii de efecte secundare la sistemul recompense – pedepse: pot distruge motivaţia intrinsecă, diminua performanţa, paraliza creativitatea, pot elimina comportamentele pozitive, încuraja soluţiile rapide şi chiar comportamentul imoral, pot crea dependenţă şi stimula gândirea pe termen scurt. Evident, Pink nu susţine că salariul şi beneficiile sunt demodate, ci că sunt doar un factor igienic.
Doi factori contribuie cred la intrarea conceptelor de economie comportamentală, inclusiv motivaţia intrinsecă, în mainstream: dovezile că funcţionează în economia reală – a se vedea 3M, Zappos.com, Wikipedia, Firefox, Morning Star (exemplul adus de Gary Hamel pe coperta Harvard Business Review din decembrie 2011, o companie mare şi, culmea, manufacturieră, dar…fără ierarhie în sensul clasic) şi dovezile că sistemul de motivare existent are efecte limitate de îmbunătăţire a productivităţii şi încurajare a inovaţiei, şi chiar poate avea efecte secundare grave (exemplul bonusurilor uriaşe care încurajează rezultatele pe termen scurt, cu orice preţ).
Revenind la Drive, Daniel Pink nu spune lucruri chiar noi, dar le spune bine, accesibil şi direct. Motivaţia 3.0 completează tabloul de concepte de management 3.0: Creating Shared Value (Michael Porter, Mark Kramer), Marketing 3.0 (Philip Kotler, Hermawan Kartajaya, Iwan Setiawan) care profilează un secol 21 al afacerilor puternic umanizate, în care „talentul face capitalul să danseze“ (Jonas Ridderstråle, Kjell Nordström – Funky Business & Karaoke Capitalism).
