Am, deci exist sau exist, deci am?

Şi s-au trezit la un moment dat că efortul pe care-l făceau era atât de mare încât nu mai aveau nici vreme, nici energie, nici stare pentru a se bucura de ceea ce câştigaseră. Decât dacă totul se reducea doar la a cumpăra, deci la consum. Şi aşa se-nchidea de fiecare dată cercul.

Consumeristului i se mai spune fordism datorită faptului că Henry Ford a fost primul care a produs automobile în serie. Downshifting se numeşte opusul lui astăzi. Pentru că adesea omul este pus în situaţia unui nou început în viaţă, iar datele esenţiale rămân întotdeauna cele interioare.

Cel mai la îndemână este să dăm vina pentru dependenţa de consum pe dezvoltarea advertisingului la nivel mondial. Suntem îndemnaţi, bombardaţi şi asediaţi, deci n-avem încotro, liberul arbitru se predă în braţele primitoare ale poftei: de bani, de mărire, de distracţie. Totuşi, sunt oameni care-au ieşit din acest iureş caleidoscopic. Şi nu m-am gândit să vorbim despre cei care-au fost nevoiţi, din cauza unei întâmplări crude de viaţă, să întoarcă toate motoarele către ei înşişi, ci despre aceia care au făcut-o de bunăvoie. „Simplitatea, care-ar trebui să fie o calitate naturală, are adesea nevoie de studiu pentru a fi dobândită”, zicea François de la Rochefoucauld. Sau de experienţă, aş adăuga.

„Luni de zile, am cusut doar manual”

Ioana Tănase este psiholog. Ceea ce o bucură însă pe ea este să conceapă şi să creeze vestimentaţie. Pentru doamne şi pentru domni. Ioana are doi copii mici, Adora şi Sacha, iar de când a decis să fie Ioana Tănase Manufactory lucrurile au început să fie bune şi frumoase. Dar înainte de asta lucra într-o agenţie de publicitate. „La Leo Burnett aveam jobul ideal: conduceam un departament de 8 persoane, aveam responsabilități mari, dar aveam și libertate, nu mă controla nimeni. Aveam de dat situații periodic, aveam bugete mari de administrat, dar aveam un sentiment de libertate, de siguranță.” Ioana nu era deloc nemulţumită de slujba ei, numai că „la un moment dat am început să mă gândesc la rochii. Am un stil compulsiv de a crea în imaginație zeci de rochii, le visez noaptea, le văd ziua pe ecranul minții, mă fascinează, mă bagă într-o stare de efervescență, de transă. Luni de zile, am cusut doar manual. Apoi mi-am luat mașini de cusut.”

„Setea și foamea de cunoaștere sunt semne de sănătate”

Aşa a devenit Ioana celebră în agenţie, iar colegele şi prietenele voiau rochii făcute de ea. În 2009, a venit criza, iar Leo Burnett a concediat în prima parte a anului 15 angajați. „Spre sfârșitul anului, existau zvonuri că se fac iar restructurări. Am fost și eu chemată în biroul fraților Iordache. Erau triști, m-au luat pe ocolite. Când mi-am dat seama că vor să mă concedieze, am scos un chiot de bucurie și i-am îmbrățișat pe amândoi. Așa a început un vis frumos în care și greutățile sunt frumoase…”

Nu i se pare nimic rău în a încerca pe propria piele ce e nou. „We're moving forward. Cu ce viteză, fiecare hotărăște. Setea și foamea de cunoaștere sunt semne de sănătate. Eu zic mai degrabă să medităm la asta: dacă atunci când cumpărăm ceva o facem ca să ne umplem un gol interior sau o facem ca să mergem înainte, să evoluăm.”

Upcycling, nu neapărat recycling

„Pe mine m-a pasionat ideea de reciclare. Şi nu atât pentru a economisi resursele, ci mai degrabă ideea de renaștere. În acest sens am făcut proiectul Miró – Rise like a Phoenix. Am găsit într-un magazin second-hand o cămașă de mătase cu imprimeu Miró, am luat-o și am transformat-o în trei rochii. Am renăscut-o, am reîncarnat-o într-o soartă mai bună. Deci mai degrabă upcycling.” La fel se-ntâmplă şi cu creaţiile ei inspirate din portul popular românesc. „E adevărat, se poartă ia, se poartă costum popular la nunți, la evenimente, este foarte frumos, este o valoare în sine. Dar nu ne putem îmbrăca tot timpul în ii, mai ales că cele vechi chiar ar trebui conservate. Am făcut rochii inspirate din portul tradiţional, dar am folosit o croială modernă. Este tot un fel de renaștere. Şi am să fac în continuare asta, pentru că frumusețea costumului popular este o sevă nesfârșită, o apă vie din care mă hrănesc cu ochii și cu sufletul.” Spune c-a citit undeva că boala acestui secol este izvorâtă din lipsa stimei de sine. Şi i s-a părut verosimil. Însă crede cu tărie că trebuie să trăim fără frică.

Pietre preţioase şi dulci

Lidia Iancu spune că mereu a făcut paşi mici, dar salturi mari. A trăit într-o casă în care primele cărţi, şi nu despre manuale e vorba, şi le-a cumpărat singură. „Prima carte a fost, de fapt, cel mai mare dicționar englez-român al vremii. Mi-a luat șase luni să-l cumpăr, cea mai mare victorie a copilăriei mele.” După ce-a terminat şcoala, Lidia s-a ocupat de edituri. Îi plăcea mult, este traducător, dar parcă lipsea ceva. „Vine un moment în care înțelegi că viața poate fi lungă și trebuie să ai cu ce ieși la înaintare. Ceva practic. Ceva care să-ți permită să-ți plătești pasiunile. Ceva cu inimă. Vreau să învăț ceva de la viață și să pot oferi ceva, la rândul meu, vieții înapoi.” Îşi dorea să aibă propria afacere, una care „să mă lase să creez, să cresc, ca om întâi de toate. Să pot face lucrurile în felul meu, să pot oferi clientului un preparat care are același gust autentic și astăzi, și mâine și, mai ales, și peste cinci ani.” Şi a deschis restaurantul Thai Moods. „Am dat tot ceea ce am avut de dat acelei afaceri, iar ea mi-a întors serviciul, învățându-mă foarte multe la rândul ei. Toate acestea au un preț însă, foarte mare și, de dragul familiei (mama și sora mea), pe care am implicat-o 100%, am înțeles că nimeni nu poate trăi 24 ore pe zi la serviciu la nesfârșit, nici măcar atunci când ai propria afacere. Venise vremea pentru altceva, din nou.” Aşa că s-a orientat spre cea mai dulce şi mai dorită zonă a gastronomiei.

Citeşte şi Femeia care își conduce echipa prin umanitate, nu autoritate

„Astăzi sunt designer de dulciuri, cred că asta descrie cel mai bine ceea ce fac. Pictez, desenez, modelez, combin medii de lucru, un delir total în sensul foarte bun. Sunt liberă să experimentez, să transpun natura în florile mele de zahăr, să reinventez lucruri, metamorfozându-le în dulciuri. Să transform dulciurile în bijuterii de aur și pietre prețioase, toate comestibile.”

„Nevoile satisfăcute duc la dezamorsarea unor stări nespecifice și alegerea căii ponderate”

Sigur că am vrut părerea unui psiholog care este şi life coach, Adriana Petrescu. Care ne spune că psihicul uman „funcționează după principii foarte simple: nevoile satisfăcute duc la dezamorsarea unor stări nespecifice și alegerea căii ponderate. Dacă ne uităm în jurul nostru, abundența de informație inutilă, abundența de negativitate, scepticism și teamă duc la nașterea unei necesități: liniștea. Liniștea se manifestă în toate zonele sociale: liniștea financiară, în cuplu, în familie, în societatea civilă.” Omul este alcătuit natural spre a tinde către linişte.

În 1943, când a fost publicată celebra teorie a piramidei nevoilor, a fost privită cu mefienţă. „Lumea gândea simplu, iar nevoile din susul piramidei, cele care țin de autorealizare, acceptare sau înțelegerea potențialului interior, erau gândite ca fiind apanajul unei anumite clase sociale.

Dezvoltarea tehnologiei, accesul marelui public la privilegiile de care se bucurau doar unii oameni au pus bazele consumerismului. Boomul avea să fie în anii ’80, în America, unde muncitorii de rând aveau pentru prima dată acces la credite și spații locative în sistem rezidențial.” După ce parcurgi piramida, obligatoriu ajungi să-ţi pui trei întrebări esenţiale: cine sunt, ce mă face fericit, ce pot da înapoi societăţii?

8 ore de somn, 8 de muncă, 8 ore de relaxare și relaționare

Adriana Petrescu crede că „este un parcurs normal al omenirii în care trecutul se vindecă prin vindecarea sufletului uman. Românul începe să înțeleagă că nu are atât de multe nevoi materiale pentru care să facă sacrificii inutile și, ușor, tot mai mulți oameni se îndreaptă către vocație. Din ce în ce mai multe exemple de afaceri de succes apar și toate au ca punct comun: echilibrul. Acel 8 de care atât de frumos vorbește academicianul Ovidiu Bojor: 8 ore de somn, 8 de muncă, 8 ore de relaxare și relaționare.”