A fi sau a nu fi fericit. Ieșirea din buclă – Cover Story (1)

La finalul fiecărui an, mulți dintre noi simt nevoia să facă o retrospectivă a experiențelor trăite în ultimele 12 luni și să-și seteze obiective pentru viitor. Până nu demult, această abordare era cumva simplistă, mulți concentrându-ne pe ce am realizat sau nu, ce a mers bine sau nu și ce planuri avem pentru anul următor. O abordare ușor superficială, care, spun specialiștii, ar putea explica de ce doar 8% dintre oameni reușesc să-și ducă la bun sfârșit rezoluțiile de Anul Nou.

Valul de schimbări declanșat de pandemie a generat însă o serie de transformări ce au modelat și modul nostru de gândire și comportament. Am devenit mai atenți la subtilități și mai dornici să facem distincții clare între ceea ce ne aduce bucurie și beneficii și ce nu. Am devenit mai abili în a trage linii între ceea ce considerăm valoros pentru noi și ce nu. Avem o abordare mai profundă în procesul de planificare și reflectare, tindem să luăm decizii mai aliniate cu ceea ce ne dorim cu adevărat și ne face să ne simțim împliniți.

Cu toate acestea, am observat că, deși ne străduim să fim mai obiectivi și să ne evaluăm mai corect atât pe noi, cât și acțiunile noastre, există încă un soi de reticență în a ne explora în profunzime, în a ne recunoaște vulnerabilitățile sau greșelile. Poate că ne este teamă sau, poate, pur și simplu, nu știm cum să facem acest lucru. Prin urmare, am apelat la ajutorul unui specialist care să ne îndrume în această călătorie. Să ne ofere câteva instrumente ce ne-ar putea facilita înțelegerea emoțiilor și vulnerabilităților, dar și să evidențieze cum aceste aspecte ne influențează modul în care luăm deciziile și acționăm.

Avem nevoie să ne privim în față succesul!

”Cel mai bun moment din viață este Acum”, crede cu tărie Celestina, un profesionist care și-a făcut o misiune din însoțirea celorlalți în eliberarea și activarea resurselor psihice proprii, adăugând un plus semnificativ și valoros în contactele din relații și căutând accesul la bogăția și plenitudinea vieții, cu bucurie și sens.

”De obicei, încheierea unei perioade reprezintă un bun prilej de a face o trecere în revistă a principalelor momente, gânduri și trăiri pe care le-am avut și le-am simțit. Începutul fiecărui an aduce cu sine multă energie, dat fiind faptul că se deschide în fața noastră o perspectivă a tuturor posibilităților. Apoi, de-a lungul anului, ne mai reamintim despre rezoluțiile noastre, uneori vag, alteori cu stres sau indiferență ori cu bucuria împlinirii și a ducerii la bun sfârșit. Dar ce contează în mod real? Cu siguranță, important este ceea ce am învățat din realizarea, din amânarea sau din anularea obiectivelor pe care ni le-am propus în anul ce se pregătește să se încheie. Pentru că succesul nu vine întotdeauna exclusiv din îndeplinirea țelurilor noastre, poate fi o consecință a renunțării la unele dintre ele sau la modelarea, modificarea altora”, explică psihologul.

De fapt, atrage ea atenția, modul în care o persoană se raportează la propriul său succes și eșec ar trebui să fie ancorat în criteriile personale. Acest aspect este esențial pentru a atinge fericirea, deoarece ”autenticitatea este în mod cert fundamentul acesteia”. Cu atât mai mult cu cât, adesea, există tendința de a ne evalua reușitele sau eșecurile prin prisma părerilor celor din jur, ”să ne referim la reușitele sau la înfrângerile noastre prin ochii celorlalți, ai persoanelor semnificative din viața noastră, îndepărtându-ne de esența noastră, de cine suntem cu adevărat”.

Însă, avem nevoie să ne privim în față succesul, spune clar Celestina Dumitriu, și să vedem ”cum ne va construi el de acum înainte, cum ne va consolida încrederea în sine, să simțim cum va genera în interiorul nostru puncte forte, vitale și cum ne va da noi direcții de dezvoltare personală, profesională, relațională, socială etc”.

Eșecul, singura Călăuză care ne pune în contact cu limitele noastre

Între reușită și eșec, regăsim vulnerabilitatea, punctează invitata mea. Iar în spatele vulnerabilității, stă puterea: ”atât puterea pe care o obținem ca urmare a reușitelor noastre, cât și puterea care ia naștere după nereușitele sau pierderile noastre și pe care ne putem baza ca să mergem mai departe în viață. Este esențial și să ne privim eșecul în față, prin filtrul propriei vulnerabilități și să aducem în mintea și în inima noastră esența lecțiilor pe care ni le-a dat. Altminteri, ele vor tinde să se repete la nesfârșit, pentru că aceasta este dinamica firească a psihicului. Suntem capabili să descoperim permanent noi modalități prin care să ne folosim de eșec, pentru a vedea avantaje pe care nu le-am putea obține altfel. De pildă, singura Călăuză care ne pune în contact cu limitele noastre este însuși eșecul, altminteri nu le-am putea descoperi. Apoi, în general, micile eșecuri sunt trecute cu vederea, până când, asemenea unor bulgări de zăpadă, se alipesc, se asociază și creează o avalanșă, un eșec major, catastrofal”.

Învățarea din greșeli

Învățarea din greșeli este un proces vital în dezvoltarea personală. A accepta că ai comis o greșeală implică o sinceritate și o vulnerabilitate esențiale pentru creștere, dar, mai ales, îți permite să te confrunți cu realitatea și să înțelegi că eșecurile sunt o parte naturală a procesului de învățare.

Atitudinea de a învăța din propriile greșeli, în loc să ne chinuim să ne scuturăm de vinovăție și să pretindem că nu s-a întâmplat nimic, detaliază Celestina, ne ajută să ne poziționăm înțelept în fața evenimentelor și să ne întrebăm: ”Cu ce rămân din această experiență? Ce pot să fac pentru a fi mai bun data viitoare?”.

Întrebări simple, dar care ne oferă o perspectivă mai largă asupra a ceea ce înseamnă succesul și ne ajută să apreciem progresul și eforturile depuse, indiferent de rezultatele imediate:

”Dacă privim nereușita într-o cheie pozitivă, vom putea să ne îndreptăm spre drumul cel bun cu mai multă claritate și ușurință. Atunci când depunem efort pentru a atinge un obiectiv pe care ni l-am propus, exersăm anumite tipare de gândire și acțiune. Indiferent de deznodământul respectivei situații, aceste abilități, odată construite, ne rămân, iar procesul de învățare este cel care ne face cei ce suntem”.

Repere sănătoase

La ceas de bilanț emoțional sau decizional e însă important să conștientizăm cât mai bine ce s-a întâmplat în viața și în mintea noastră în perioada analizată, să observăm circumstanțele în care am înregistrat ceea ce noi considerăm succes sau eșec, să ne privim reacțiile și sentimentele din mai multe unghiuri, să ne luăm repere noi pentru a ne asigura că nu interpretăm greșit situațiile. O precauție necesară, având în vedere oboseala și stresul, care ne dau atâta bătaie de cap în ultima vreme, sau orice alte semne din sfera afecțiunilor mintale, pe care le recunoaștem și despre care vorbim mult mai deschis de trei ani încoace.

Un punct de reper sănătos se află în privirea de ansamblu asupra călătoriei emoționale pe care am avut-o în anul ce se pregătește să se încheie, sugerează Celestina Dumitriu. Iar pentru a putea privi adecvat în trecut, este neapărat necesar să putem sta bine ancorați în prezent. ”Doar astfel imaginea și opinia noastră nu vor fi afectate de energia timpului care s-a scurs și cu siguranță nu se mai poate întoarce. Și așez bine emoționalul în prim plan, pentru că pe acest nivel se află sursa deciziilor, obiectivelor, analizelor. A fi sau a nu fi fericit. Apoi urmează orice demers cognitiv, chiar dacă uneori avem impresia că lucrurile stau invers”.

Afaceri neîncheiate

Specialist în Terapia Gestalt, o formă de terapie psihologică și de consiliere care se concentrează pe conștientizarea prezentului și pe integrarea aspectelor multiple ale ființei umane: emoționale, mentale, fizice și spirituale, în procesul de îmbunătățire a relațiilor și a calității vieții, am rugat-o pe Celestina să treacă subiectul principal al discuției noastre, Retrospectivă și Perspectivă, prin prisma acestei abordări terapeutice.

”Privind prin paradigma terapiei Gestalt, putem vedea experiența umană ca o serie de cicluri ale contactului, care pornesc de la nevoie sau dorință, parcurg etape de căutare, de senzații corporale, de conștientizare, apoi de mobilizare, de acțiune concretă și directă, de contact deplin, de trăirea sentimentului satisfacției, de retragere și, în final, de integrare a experienței. Putem, așadar, să privim retrospectiv către viața parcursă în anul ce se pregătește să se încheie și să observăm câte astfel de cicluri au fost încheiate și câte au rămas încă neparcurse până la final, asemeni unor bucle de timp care tind să ne reîntoarcă mereu și mereu la acele nevoi nesatisfăcute, dorințe neîmplinite, obiective neatinse”.

În acest context, ”ceea ce putem numi «probleme de sănătate mintală» în accepțiune largă, se poate referi exact la acest cumul de «afaceri neîncheiate», care mențin atenția și energia psihicului în afara prezentului și nu permit utilizarea eficientă a resurselor, acestea fiind blocate în aceste tendințe repetitive de a ne reîntoarce la ceea ce nu am încheiat”.

Răbdare și reconectare

Ieșirea din aceste bucle, explică psihologul, readuce energia psihicului în matcă și permite să ne reconectăm cu fluiditatea vieții, cu creativitatea, cu bucuria, cu starea de mulțumire, cu bunătatea, cu claritatea minții, cu puterea rațiunii, cu capacitatea de a alege conștient și de a ne așeza pe propria direcție.

Cum putem face acest lucru? ”Privind cu răbdare în urmă la ceea ce ne-am propus, la ce așteptări am avut, în primul rând de la noi înșine, la ceea ce am reușit, cu câștigurile aferente, și la ceea ce încă nu am încheiat, nu mai vrem ori nu mai putem să ducem mai departe. Trecerea în revistă a tuturor acestora înseamnă conștientizarea lor, iar analiza constă în a prioritiza ceea ce mai este de interes pentru noi și a încheia ceea ce nu mai este încărcat cu valoare pentru noi sau este imposibil de realizat în prezent”.

O capcană în care putem cădea cu ușurință, avertizează însă Celestina Dumitriu, este amânarea, dar, în realitate, aceasta este hoțul timpului și este calea sigură către Niciodată: ”Este esențial să încheiem ceea ce nu mai este de actualitate – numind câte resurse am așezat acolo și cum, ce am obținut sau am pierdut, de câte ori «a alunecat» de pe primul loc al prioritizărilor. În economia sistemului psihic uman, este vital să existe încheieri coerente, pentru ca fluxul vieții să continue nestingherit și să ne permită conectarea cu tot ceea ce apare nou ca nevoie, ca dorință de exprimare, de dezvoltare, de maturizare și apoi de transformare”.

Citește și Pe un vârf de munte, nimeni nu ajunge din întâmplare! Cover Story (2)

---