Analiză Ernst&Young: IT-ul și beneficiile sale
Dacă ne uităm pe cifrele publicate de statistica oficială, vedem că domeniul IT a contribuit în trimestrul I din 2015 cu 7% la formarea produsului intern brut, iar în 2014 cu 5,9%. Comparativ, în T1-2015, industria a contribuit cu 21%, comerțul cu 17,5% sectorul public cu 11,1% iar imobiliarele au adus 10,5%. În ceea ce privește creșterea economică din T1-2015, dintr-un +4.3% doar +0,8% se datorează IT-ului. Așadar, departe de a fi vedeta economiei, tehnologia informaţiei pare mai degrabă un outsider care încearcă să își facă loc în față.
Primul pas a fost făcut la începutul anilor 2000, când reprezentanții industriei IT au convins autoritățile să introducă scutirea de la impozitare a salariilor pentru angajații care sunt implicați efectiv în producția de programe informatice.
Ordinul privind încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator prevedea, încă de la început, o serie de criterii ce trebuie îndeplinite atât de angajat cât și de angajator pentru ca cel din urmă să poată aplica scutirea. Ordinul a fost modificat în câteva rânduri de-a lungul anilor, aducându-se uneori clarificări binevenite, atât în ceea ce privește criteriile pentru exceptare, dar și implementarea practică a acestui stimulent. Din păcate însă, nu întotdeauna noile prevederi au fost suficiente sau au acoperit toate punctele sensibile ce ridicau întrebări din partea celor interesați.
Ultima modificare a intervenit la 31 iulie 2015 prin Ordinul nr. 217/4.172/1.348/835/2015. Principala schimbare constă în eliminarea listei de specializări ale instituțiilor de învățământ superior acreditate, în cadrul cărora angajatul vizat trebuia să dețină o diplomă de absolvire.
Rămâne prin urmare la dispoziția angajatorului să decidă dacă o persoană (ce în continuare trebuie să dețină o diplomă de studii superioare) are calificările și competențele necesare pentru a ocupa poziția respectivă.
Pe de altă parte, o altă condiție prevăzută de legislație încă de la bun început dar care nu a fost clarificată până în acest moment, este cea potrivit căreia angajatorul trebuie să realizeze în anul fiscal precedent, ca urmare a activității de creare de programe pentru calculator, un venit anual de cel puțin 10.000 USD pentru fiecare angajat ce beneficiază de scutirea de impozit. La prima vedere, această condiție pare a nu pune prea multe probleme, mai ales în contextul în care legislația curentă prevede în mod specific faptul că scutirea nu este condiționată de contribuția angajatului vizat la realizarea acestui plafon.
La o analiză mai atentă însă, se ridică o serie de întrebări și aspecte practice care nu sunt adresate într-un mod unitar nici măcar la nivelul autorităților fiscale. Ce se întâmplă cu o societate nou înființată, care nu are un venituri înregistrate în anul fiscal precedent? Ce se întâmplă cu o societate care s-a dezvoltat foarte repede și pentru a putea derula contractele încheiate pentru viitor, are nevoie să angajeze un număr mare de oameni într-o perioadă scurtă de timp, raportul veniturilor din anul precedent ajungând a fi sub 10.000 USD / angajat? Ce se întâmplă în cazul transferului unui întreg departament de la o companie la alta?
O astfel de abordare pare a fi contradictorie scopului legislației specifice, și anume de a stimula activitatea companiilor româneşti în crearea de programe pentru calculator.
Concluzionând, putem spune că IT-ul românesc se mișcă în direcția bună, mapamondul ne recunoaște ca fiind o forță în domeniu, cadrul general este bun, dar este încă mare nevoie de ajutor. Eliminarea restricției rămase încă în legislație, va încuraja start-up-urile și nou veniții pe piață.