Avantajele lipsei de experienţă
Nu mă surprinde că nu sunt singurul care e ignorat din cauza lipsei sale de experienţă – iar aceste respingeri pot fi de-a dreptul răutăcioase. Nu mai devreme de săptămâna trecută, colega mea Kate m-a sunat plângând după ce a fost la o conferinţă de presă la care a participat alături de nişte “ştabi” binecunoscuţi în industria noastră. După ce a aşteptat cu nerăbdare, luni de zile, întâlnirea cu eroii ei din viaţa profesională, nici că se putea să fi fost mai abătută în ziua evenimentului. După ce au remarcat că ea lucra în industria noastră de mai puţin de un an, majoritatea directorilor executivi de acolo au refuzat, pur şi simplu, să intre în discuţie cu ea; iar cei care au conversat totuşi cu ea i-au vorbit de sus şi pe un ton ciudat, care o făcea să se simtă “ca un copil care deranjează o adunare de distinşi adulţi”. A plecat acasă complet dezamăgită.
M-a dezgustat să văd cât de departe au mers ca să o evite deliberat doar din cauza lipsei ei de experienţă. Şi da, asta este: oamenii tineri şi ambiţioşi, cu ochii strălucitori şi inimi deschise, trebuie să înveţe să accepte ideea că vor avea parte de o primire rece din partea “marilor şefi” care sunt consacraţi în industria lor şi controlează fluxul de informaţii, şi că vor fi trataţi cu răceală chiar şi atunci când singurul scop al celor din urmă este să împiedice procesul prin care ideile noi şi inovaţiile se ridică la suprafaţă în companiile lor obosite şi industriile lor cu ritmuri lente de creştere. Dar trebuie totuşi să facem deosebirea între a nu te implica total într-o conversaţie cu oameni neexperimentaţi (e dureros pentru ei, dar e o atitudine de înţeles) şi a-i face să se simtă de parcă ar fi comis o crimă fiindcă nu au suficienţi ani de experienţă la activ (aşa ceva nu este de scuzat, în nici o situaţie).
Dar văd ceva şi mai important de partea cealaltă a relaţiei: mă amărăşte răspunsul la acest tratament – modul în care cei care au o experienţă limitată îşi umflă CV-urile şi faptul că poartă costume scumpe, folosesc jargonul industriei cu largheţe, strecoară cu stângăcie în conversaţie nume faimoase ca să facă impresie şi, în general, încearcă să-şi ascundă golurile în efortul de a-şi masca lipsa de experienţă şi a părea mai interesanţi pentru şefi, investitori sau cei care îi intervievează pentru un job. Şi mă întreb: de ce facem pe urşii dansatori în circul celor experimentaţi? Toată lumea ştie că nu ai cum să ai o “profundă experienţă în retail” când ai absolvit facultatea cu doar trei ani în urmă. Încercarea de a părea mai experimentat decât eşti e o strategie greşită, aşa că trebuie să-ţi schimbi modul în care concurezi pe piaţa forţei de muncă.
În loc să încercăm să creăm aparenţa experienţei, eu aş prefera să văd că schimbăm lucrurile în favoarea noastră şi că ne folosim de lipsa de experienţă ca de un avantaj în organizaţiile în care lucrăm şi companiile în care ne începem cariera. Cu alte cuvinte, trebuie să începem să ne folosim de punctele noastre forte.
Lipsa de experienţă înseamnă că nu ai mintea încătuşată din cauză că ai lucrat decenii întregi într-o companie cu o ierarhie strict verticală şi cu inerentele prejudecăţi şi relaţii înrădăcinate în asemenea organizaţii. Ai de oferit nişte calităţi naturale, pe care companiile încearcă să le reproducă la managerii lor de top cheltuind milioane de dolari anual pe bugetele alocate instruirii lor. Tu pui sub semnul întrebării prejudecăţi vechi, “polenizându-ţi încrucişat” proiectele cu idei pe care le aduci din exteriorul industriei. Nu eşti nevoit să te ploconeşti în faţa cuiva care ţi-a făcut favoruri în toţi anii aceia care au trecut şi, în general, nu ai de protejat un capital social pe care l-ai adunat cu grijă în organizaţie. Asta înseamnă că, în mare măsură, nu eşti împiedicat de unele dintre marile bariere care stau în calea inovaţiei: costurile irecuperabile, urmărirea doar a propriului interes şi prejudecăţile. Această stare de libertate şi independenţă te face să gândeşti că atingerea acelui obiectiv ambiţios şi care îţi testează limitele chiar este posibilă, ceea ce face mult mai probabilă realizarea lui. Te gândeşti rapid la noi soluţii, refuzi să faci compromisuri până la stadiul în care simţi că “sinele tău dispare” şi eşti un utilizator nativ al unor tehnologii care ar putea să facă praf actualele modele de afaceri.
Toate acestea înseamnă cel puţin două lucruri: cele mai bune organizaţii ar trebui să se războiască pentru oameni ca tine, iar tu poţi înceta să mai cauţi oportunităţi ce par “să-ţi adauge valoare”. Mai bine fii tu cel care adaugă valoare.
Iar dacă îndoielile acelea sâcâitoare îţi revin şi ai nevoie de oameni care să îţi ofere inspiraţie, nu o căuta la cei care “au vechime” şi pe care îi consideri nişte modele demne de urmat:uită-te la cei care sunt ca şi tine, ca să ai mai multe dovezi. Faptul că am scris cartea “Passion & Purpose: Stories From the Best and Brightest Young Business Leaders”, mi-a arătat cum au reuşit nenumăraţi tineri să aibă un impact incredibil în lume, precum şi cum au făcut asta în sectorul public, în cel privat şi în cel non-profit, în întregi industrii, în organizaţii consacrate şi chiar în propriile lor companii. Dar lucrul cel mai important este că au reuşit să schimbe lucrurile în bine în industrii în care nu şi-au petrecut cea mai mare parte din viaţă. Iar tu poţi să li te alături.
Lipsa de experienţă nu este egală cu a fi incapabil, şi trebuie să încetăm să îi tratăm pe tinerii profesionişti ca pe nişte cetăţeni de mâna a doua. Iar celor dintre voi care cred că lipsa lor de experienţă este un dezavantaj cronic le spun: opriţi-vă. Nu mai lăsaţi pe nimeni să confunde lipsa de experienţă cu incapacitatea. Mai bine căpătaţi curaj şi profitaţi de oportunitatea de a rămâne smeriţi, folosiţi-vă din plin avantajele şi arătaţi-i întregii lumi că vă descurcaţi mai bine decât ar crede oricine.
Daniel Gulati este antreprenor în domeniul tehnologiei şi lucrează în New York. Este co-autor al cărţii “Passion & Purpose: Stories from the Best and Brightest Young Business Leaders”.