Cât de jos mergem cu limbajul în afaceri?

Evenimentul era bine pregătit din punctul de vedere al organizării, locaţia – ireproşabilă, însă în cazul etichetei, au existat scurtcircuite care se pare că au zgariat mai mult auzul meu şi al colegilor din presă, decât al celorlalţi participanţi.

La ce mă refer? Din dorinţa de a crea o relaţie cât mai directă cu audienţa, unul dintre speakeri a coborât atât de jos nivelul limbajului şi al exemplelor folosite pentru a ilustra concepte precum branding personal şi imagine, încât m-am frecat de două ori la ochi şi urechi, uitându-mă în sală, pentru a verifica dacă sunt singura care le auzea.

Întrucât nimeni altcineva nu părea stânjenit de reperele oferite de onorabilul speaker, care ajunsese până acolo încât făcea trimiteri la industria XXX, mi-am cenzurat revolta – exagerată poate – însă au rămas câteva întrebări pe care vreau să le împărtăşesc cu voi, cititorii site-ului:

1. Până unde a coborât în mod real nivelul limbajului în mediul de afaceri? Cât de colorat a ajuns să fie acesta?

2. Care este impactul acestei schimbări? Ne deranjează? Sau dimpotrivă, ne face să ne simţim mai apropiaţi de interlocutor, să îl apreciem pentru curajul său lingvistic?

3. Care este valoarea personală pe care o comunică un personaj „de business“ atunci când alege să folosească expresii cât mai colorate în faţa unei audienţe căreia trebuie să îi servească drept exemplu, atâta vreme cât vorbeşte în faţa acesteia şi îi dă lecţii?

4. Este o modalitate de a încerca să te impui ca manager în faţa noului val de tineri angajaţi, dintr-o convingere – nu neapărat probată de realitate – că aceştia sunt mai rebeli şi mai dezinhibaţi decât alte generaţii?

5. Sunt sancţionate cumva aceste «aroganţe» sau au ajuns o normalitate?