Ce îi motivează, în realitate, pe angajaţii tineri

Aceste stereotipuri se dezintegrează rapid atunci când sunt expuse la lumina aspră a dovezilor aduse de studiile ştiinţifice. În ultimii 20 de ani am studiat generaţia celor în vârstă de 18 până la 29 de ani, un stadiu al vieţii pe care eu îl numesc cel al „adultului care este pe cale să se formeze”. Tinerii se maturizează mai târziu decât în trecut, din punctul de vedere al angajamentelor pe care sunt dispuşi şi capabili să şi le ia, precum angajamentul implicat de un serviciu stabil, de căsătorie şi de stadiul în care devin părinţi. Creşterea incidenţei cazurilor în care tinerii în vârstă de până la 29 de ani sunt doar în „stadiul de adult care este pe cale să se formeze” nu înseamnă că tinerii din ziua de azi sunt „defecţi” sau „cu probleme”; este vorba, mai degrabă, de faptul că acum pregătirea pentru un loc de muncă durează mai mult ca înainte şi că ei vor (cu înţelepciune) să se bucure de o perioadă scurtă de bucurie înainte de a se „instala” în responsabilităţile inerente stadiului de adult. Studiile mele au arătat că stereotipurile negative despre ei sunt – în marea lor majoritate – false şi că „adulţii care sunt pe cale să se formeze” din ziua de azi sunt o generaţie remarcabil de idealistă şi de harnică.

Într-un sondaj recent de opinie, făcut în 2015 prin programul de sondaje de opinie prin care Clark University studiază „adulţii pe care de formare” – realizat asupra unui eşantion de persoane reprezentativ la nivel naţional şi format din 1.000 de tineri în vârstă de 20 până la 29 de ani – respondenţilor li s-a pus o gamă largă de întrebări legate de educaţie şi de intrarea în rândul forţei de muncă angajate. Rezultatele sondajului oferă informaţii importante oricui lucrează cu „adulţi care sunt pe cale să se formeze” sau îi are drept angajaţi. Iată câteva dintre cele mai importante concluzii reieşite din acest sondaj de opinie:

– „Adulţii care sunt pe cale să se formeze” nu sunt leneşi, ci sunt adesea incomplet dedicaţi jobului lor. Majoritatea se văd pe ei înşişi drept nişte angajaţi harnici şi sârguincioşi; 89% dintre ei au fost de acord cu afirmaţia că „indiferent ce job am, încerc să fac munca aceasta cât de bine este posibil”. Şi totuşi, 40% dintre ei au admis că „într-o zi normală de lucru, încerc să mă descurc şi să mă văd ajuns la sfârşitul programului făcând cât mai puţină treabă este posibil”. S-ar putea ca această atitudine de blazare să existe din cauză că mulţi dintre ei sunt în prezent în joburi de tranziţie; 46% au bifat afirmaţia potrivit căreia „jobul meu la actualul angajator este temporar”.

– Ei sunt dispuşi să muncească mult pentru a avansa, dar nu sunt dispuşi să fie exploataţi. „Adulţii care sunt pe cale să se formeze” recunosc faptul că durează până ajungi să fii un expert în domeniul tău, ceea ce adesea înseamnă să depui o vreme şi o muncă de nivel inferior; 78% au bifat afirmaţia: „Dacă aş fi într-un job plictisitor, aş avea răbdare şi aş încerca să avansez în companie”. Asta pe de o parte; pe de altă parte, ei cred că atitudinea în care „mergi pe încredere” este o stradă pe care se trebuie să se circule în ambele sensuri; 54% dintre ei au fost de acord cu afirmaţia: „Dacă angajatorii nu mă plătesc bine, ei nu merită să depun pentru ei eforturi suplimentare şi să fac tot ce pot eu mai bine în munca mea”.

– Mulţi „adulţi pe cale să se formeze” sunt distraşi în timpul jobului lor de Facebook, Twitter şi de alte social media. Ei au fost numiţi o generaţie de „digitali nativi” care au crescut cu social media, astfel încât utilizarea reţelelor de socializare a devenit pentru ei o a doua natură, fapt ce îi plasează într-un contrast puternic cu o mare parte dintre angajatorii lor, care sunt nişte „imigranţi digitali”, ce s-au îndreptat spre social media mai târziu şi adesea fără tragere de inimă. În sondajul de opinie făcut în 2015 de către Clark University, 54% dintre tinerii respondenţi au bifat afirmaţia: „Eu nu văd nimic rău în faptul că, în timpul unei zile de muncă normale, îmi verific pagina de Facebook, postez tweet-uri sau le trimit din când în când sms-uri prietenilor mei”. E de presupus că angajatorii lor n-ar fi de acord cu aşa ceva.

Sondajele de opinie precedente au arătat că „adulţii pe cale de formare” sunt deosebit de idealişti şi de conduşi de impulsuri altruiste când vine vorba de munca lor. În sondajul făcut de Clark University în 2012 asupra „adulţilor care sunt pe cale de formare”, 79% dintre respondenţii cu vârsta de 18 până la 29 de ani au fost de acord cu afirmaţia: „Este mai important să mă bucur de munca pe care o fac în jobul meu decât să câştig o grămadă de bani”, iar 86% au fost de acord cu afirmaţia: „Este important pentru mine să am o carieră prin care pot să fac ceva bun pentru lume”. Dar s-ar putea ca aceste aşteptări să fie nerealist de înalte: în sondajul din 2015, 76% dintre ei au spus: „Încă îmi caut jobul ideal”. De asemenea, 71% au admis că „Nu am făcut aşa de multe progrese în carieră pe cât m-aş fi aşteptat să fac până acum”. Ei rămân într-o stare de nelinişte şi de căutare, ca adulţi pe cale de formare; 66% au bifat afirmaţia: „Jobul meu curent nu este în domeniul în care sper să mă aflu peste 10 ani”.

Deci care este concluzia finală pentru colegii lor mai în vârstă, care nu-i pot înţelege pe aceşti tineri angajaţi şi sunt derutaţi de atitudinile şi comportamentul lor ? Daţi-le o şansă să arate cine sunt şi ce fac. Nu presupuneţi, din start, că vă vor îndeplini cele mai negre aşteptări. S-ar putea ca ei să nu fie atât de harnici şi silitori pe cât v-aţi dori să fie, sau atât de concentraţi pe o muncă sau o activitate care este mai importantă pentru voi decât este pentru ei în această perioadă de tranziţie din viaţa lor. Dar ei sunt nerăbdători să găsească o activitate de care să fie pasionaţi şi în care să-şi dorească mult să se implice şi, de asemenea, sunt nerăbdători să facă ceva important, prin care să-şi aducă propria contribuţie la lumea din jurul lor. Dacă puteţi găsi nişte căi prin care să le direcţionaţi energia şi idealismul în moduri productive, s-ar putea ca ei să vă surprindă în modul cel mai plăcut posibil.

(Jeffrey Jensen Arnett, Ph.D., este profesor-cercetător în domeniul psihologiei la Clark University şi directorul programului de sondaje de opinie Clark Polls, pe care-l realizează această universitate)