Crezi că eşti un manager experimentat şi n-ai cum să porneşti cu stângul? Mai gândeşte-te!

Greşeala Nr. 1: Te porţi de parcă le-ai şti (şi ai fi capabil să le faci) pe toate

În mod intuitiv, oameni presupun din start că încrederea de sine este esenţială pentru cineva care vrea să facă impresie bună în noua sa postură de lider. Numai că, potrivit psihologului Tomas Chamorro-Premuzic, încrederea exagerată este periculoasă. Te poate face să nu-ţi dai seama că nu eşti pregătit, să-ţi stabileşti nişte scopuri nerealiste şi să faci nişte alegeri proaste. Ca să înrăutăţească lucrurile, atunci când aparenta ta încredere de sine pare să fie mai mare decât competenţa ta reală, este foarte probabil să devii o ţintă a bătăilor de joc şi a dispreţului. Studiile făcute de Tomas Chamorro-Premuzic arată că, de obicei, oamenii care au o încredere de sine exagerată sunt nepopulari şi că, având în vedere cât de enervant este să auzi pe cineva că „una spune şi alta face”, lipsa lor de popularitate nu e deloc surprinzătoare.

Dacă transmiţi o atitudine de încredere de sine mai conformă cu realitatea, oamenii te văd într-o lumină mai pozitivă. De fapt, Chamorro-Premuzic spune că dacă manifeşti un pic de modestie cu privire la abilităţile şi competenţele tale, oamenii vor adăuga, în medie, 20% până la 30% la estimările pe care le fac asupra competenţei tale.

Greşeala Nr. 2: Eşti concentrat exclusiv pe „afaceri”, manifestându-te cu răceală faţă de ceilalţi

Prea mulţi proaspeţi manageri se tem că, dacă vor fi plini de căldură faţă de ceilalţi, vor părea slabi sau „moi”. Dar, dacă vrei să păstrezi dedicarea oamenilor din echipa ta şi să primeşti informaţii de la ei, vei avea nevoie ca ei să aibă încredere în tine. Iar ei, ca să-şi dea seama dacă pot avea sau nu încredere în tine, îşi vor îndrepta rapid atenţia spre două aspecte particulare ale caracterului tău: căldura ta sufletească şi competenţa ta. Căldura ta sufletească – transmisă prin faptul că eşti prietenos şi manifeşti bunătate, loialitate şi empatie în relaţia cu ceilalţi – este luată de oamenii din echipa ta drept o dovadă că eşti bine intenţionat faţă de ei. Dacă eşti un om cald, ei simt că eşti probabil o persoană care îi va susţine şi „le va proteja spatele” când dau de greu. Dacă eşti rece, ei se tem că te poţi oricând întoarce împotriva lor.

Competenţa ta – exprimată prin inteligenţa, creativitatea, priceperea şi eficienţa ta – este luată drept o dovadă a faptului că ai intenţii serioase, pe care le vei urmări până când se vor materializa. Liderii incompetenţi sunt consideraţi nişte oameni pe care nu poţi conta, nici măcar atunci când au intenţii bune.

Dar majoritatea oamenilor presupun la un nivel inconştient că, dacă vor fi calzi, vor părea mai puţin competenţi decât sunt în realitate. Studiile arată cum se comportă oamenii atunci când încearcă să pară calzi şi prietenoşi: ei fac complimente, fac gesturi ce denotă amabilitate şi bunătate, sunt în general nişte persoane plăcute şi îi încurajează pe ceilalţi să vorbească (fiindcă sunt nişte buni ascultători). Dar atunci când vor, în schimb, să pară competenţi, ei vorbesc mai mult decât ascultă, concentrează conversaţia mai mult pe propriile lor realizări şi contrazic opiniile celorlalţi ca să-şi afirme propria lor expertiză în domeniu.

Acest compromis, prin care alegi una din cele două atitudini aparent incompatibile şi o respingi pe cealaltă, este complet nenecesar. Realitatea este că implicarea ta în nişte comportamente „calde” nu-ţi va răpi nimic din reputaţia ta de lider capabil.

Greşeala Nr. 3: Îi laşi pe subordonaţii tăi să-ţi vadă părţile „nebuneşti”

Orice fiinţă umană îşi are propriile „nebunii” – avem tentaţii cărora le cedăm, impulsuri pe care nu ni le putem controla şi obiceiuri proaste de care nu reuşim să scăpăm, deşi ştim că sunt inacceptabile social sau auto-distrugătoare. Dar, deşi asemenea comportamente fac parte din experienţa umană, ar fi mai bine să nu le scoţi în evidenţă pe ale tale, „făcându-le publicitate”.

S-ar putea ca un asemenea sfat să pară cam de modă veche într-o eră în care liderii sunt încurajaţi să fie autentici şi să-şi arate mai mult laturile vulnerabile, o eră în care birourile sunt mai „neoficiale” decât au fost vreodată, iar marile organizaţii spun despre ele însele că „suntem o mare familie”. Dar studiile sunt clare: nu avem încredere în oamenii care par să nu aibă o voinţă puternică sau auto-control. Avem încredere în lideri atunci când sunt încrezători în ei înşişi şi sunt capabili să reziste tentaţiilor ca să poată face ceea ce trebuie. Iar pentru aşa ceva trebuie să ai auto-control.

Studiile arată că oamenii care manifestă în mod public comportamente ce indică un nivel scăzut de auto-control – precum fumatul, cheltuielile făcute impulsiv, manifestările emoţionale excesive sau trecerea rapidă la o stare de aparentă normalitate la o stare de furie intensă – sunt în mod constant evaluaţi ca fiind mai puţin demni de încredere. Aceste genuri de slăbiciuni şi manii fac parte din natura noastră umană, dar nu ne ajută când trebuie să-i conducem pe alţii.

Cea mai bună soluţie posibilă este să devii stăpân pe problema ta şi să scapi de prostul tău obicei odată pentru totdeauna. S-ar putea ca, odată ce ştii că oamenii din echipa ta vor avea mai puţină încredere în tine din cauza acelui obicei prost, să te motiveze să abordezi problema şi să o depăşeşti. Dar chiar şi cea mai bună soluţie posibilă îţi va lua probabil timp – ca să o aplici şi să-i vezi rezultatele. Până atunci, fă tot ce poţi ca să-ţi păstrezi problemele pe care le ai cu auto-controlul în zona ta privată.

Deci, ca să le faci o impresie corectă oamenilor din noua ta echipă, aminteşte-ţi aceste trei reguli simple: fii modest, fii cald şi ascunde-ţi „nebuniile”. Dacă poţi face asta, este foarte probabil să ajungi să ai o echipă de oameni foarte loiali şi eficienţi, dispuşi să lucreze împreună cu tine şi să-ţi urmeze exemplul.

Heidi Grant Halvorson, Ph.D., este Associate Director la Motivation Science Center – Columbia University Business School şi autoarea cărţii „Nine Things Successful People Do Differently”.