Cum să fii asertiv şi să rămâi tu însuţi

Ce spun experţii

Managerii au nevoie de un anumit grad de încredere în sine ca să fie eficienţi. „Măsura potrivită de asertivitate, respectul pentru ceilalţi şi inteligenţa sunt trăsăturile din care e făcut un mare lider”, spune Lauren Zander, cofondator şi preşedinte al Handel Group, o firmă de executive coaching din New York, precum şi autoarea cursului „Designing Your Life”, predat la Massachusetts Institute of Technology. Şi totuşi, trebuie să existe un echilibru. „Există o marjă în care să te încadrezi pentru a fi asertiv. Dacă n-o atingi, nu obţii ce vrei. Dacă o depăşeşti, nu te înţelegi bine cu ceilalţi”, spune Daniel Ames, profesor de management la Columbia Business School şi autorul cărţii Pushing Up to a Point: Assertiveness and Effectiveness in Leadership and Interpersonal Dynamics. Vestea bună, spune Zanders, este că „timiditatea nu este o afecţiune permanentă, iar asertivitatea poate fi învăţată”. Cheia este să înţelegi contextul, să-ţi evaluezi comportamentul şi apoi să faci ajustările cuvenite.

Înţelege contextul

Asertivitatea nu este înţeleasă de toată lumea ca fiind o trăsătură pozitivă. Înainte de a-ţi schimba comportamentul, asigură-te că ştii în ce context lucrezi. Oare cultura – naţională, regională sau organizaţională – preţuieşte cu adevărat o abordare plină de forţă? Sau te afli într-o situaţie în care o atitudine persuasivă şi tăcută este mai preţuită? Măsura în care asertivitatea ta este sau nu răsplătită depinde şi de gen. Avivah Wittenberg-Cox, CEO al „20-first” – una dintre cele mai importante firme de consultanţă din lume pe problemele diversităţii de gen – şi autoarea cărţii How Women Mean Business, avertizează că femeile care spun făţiş ce-şi doresc sunt adesea considerate „afurisite” şi „agresive”. Ames e de aceeaşi părere. „Registrul în care femeilor li se acordă libertate de opinie fără a fi sancţionate este mai limitat”, spune el. Deci ia în considerare implicaţiile comportamentului tău înainte de a-l schimba.

Evaluează-ţi nivelul de asertivitate

Poţi face asta fie evaluându-ţi chiar tu comportamentul, fie rugându-i pe ceilalţi să îţi spună ce părere au. Zander îţi sugerează să te întrebi: „Sunt dispus să discut tot ce vreau cu oricine?” Majoritatea oamenilor vor răspunde la această întrebare cu unele rezerve, ceea ce indică faptul că au nevoie să-şi depăşească frica şi să-şi exerseze exprimarea opiniilor mai des. Ames mai sugerează să îţi faci un „inventar al succesului”, ca să înţelegi dacă stilul tău e eficient. După un timp – câteva săptămâni sau o lună – înainte de a intra într-o discuţie sau o şedinţă, întreabă-te: „Ce vreau să obţin din această situaţie?” După aceea evaluează-ţi rezultatele: „Am obţinut ce am vrut?” Această metodă va crea o evidenţă a succesului pe care l-ai înregistrat şi-ţi va indica dacă trebuie sau nu să-ţi ajustezi stilul. Dar evaluarea obiectivă a propriului comportament poate să fie dificilă. „Legătura dintre ceea ce credem că facem şi ceea ce văd alţii la noi este scăzută. Probabilitatea să existe o legătură între cele două puncte de vedere este foarte mică“, spune Ames. De aceea te-ar ajuta să obţii feedback-ul unor colegi în care ai încredere sau să soliciţi o evaluare la 360 de grade.

Stabileşte-ţi obiective şi ţine-te de ele

Dacă afli din evaluarea ta că eviţi să vorbeşti în anumite situaţii, întreabă-te ce anume nu spui şi de ce păstrezi tăcerea. Data viitoare când intri într-o situaţie similară, repetă dinainte ce ai de gând să spui şi cum o să spui. Şi Ames, şi Zander îţi sugerează să te supui la provocarea de a avea un obiectiv comportamental specific pe care să-l atingi într-un anumit interval de timp. De exemplu, acordă-ţi un termen de o săptămână ca să iniţiezi o conversaţie dificilă cu colegii. Sau spune-ţi că în decursul următoarelor două săptămâni, de fiecare dată când iei parte la o discuţie de grup, o să iei cuvântul în primele două minute. „Focalizarea schimbărilor progresive acumulate generează o schimbare reală”, spune Ames. Dacă ai succes, stabileşte-ţi alt obiectiv şi ţine-te de el. Dacă nu reuşeşti, nu te blama. Încearcă un obiectiv diferit. “Abordează-l cu atitudinea cu care ai participa la un joc”, spune el.

Construieşte relaţii

Oamenii sunt adesea reţinuţi fiindcă nu se simt în largul lor într-o anumită situaţie – pentru că nu-i cunosc pe cei cu care vorbesc sau din cauză că le este teamă de ce cred ceilalţi. „Din experienţa mea cu oameni rezervaţi sau timizi, am constatat că pentru ei contează contextul relaţional”, spune Ames. Drept urmare, te-ar ajuta dacă i-ai cunoaşte în afara serviciului pe oamenii cu care interacţionezi. „Conectează-te cu acei colegi de serviciu pe care îi cunoşti doar întâmplător. Socializează cu ei într-un mod care să spargă barierele dintre voi”, recomandă Ames. S-ar putea să fii mai puţin rezervat în a deschide o conversaţie cu ei dacă te simţi în largul tău într-un context social.

Rămâi tu însuţi

Ca să fii mai asertiv, schimbarea stilului tău poate să ţi se pară ceva lipsit de autenticitate, dar nu e obligatoriu să se întâmple aşa. Nu îţi schimbi caracterul, ci faci alegeri deliberate în privinţa modului în care te comporţi. „Nu trebuie să te simţi obligat să combini răceala interpersonală cu asertivitatea. Poţi să fii oricât de prietenos şi empatic atunci când soliciţi ca nevoile tale să fie îndeplinite”, spune Ames. Găseşte-ţi propriul stil în loc să-i imiţi pe alţii. Lucrul acesta este valabil în special pentru femei. „Femeile trebuie să ştie că nu trebuie să ajungă să se comporte ca nişte bărbaţi”, spune Cox. Pe de altă parte, nici nu e nevoie să fii asertiv în orice context şi în fiecare zi. „Poţi să-ţi scoţi la iveală latura competitivă atunci când este cazul, apoi să «o laşi mai moale» şi să fii cooperant atunci când îţi este de ajutor”, spune Ames.

Există o linie de demarcaţie; e bine să ştii când ai încălcat-o

Ai grijă să nu devii agresiv sau enervant. Zander te avertizează că asertivitatea exagerată este interpretată adesea ca fiind autopromovare sau aroganţă. Monitorizează impactul pe care îl are comportamentul tău asupra celorlalţi. „Costurile comportamentului prea asertiv nu sunt imediat vizibile. Dacă ţipi la o subordonată de-a ta, s-ar putea să facă ceea ce i-ai cerut, dar s-ar putea, de asemenea, să se ducă acasă şi să-şi actualizeze CV-ul”, spune Ames. Asigură-te că eforturile tale de a presa mai mult sunt bine intenţionate. „Asertivitatea este apreciată cel mai mult atunci când este pusă în slujba echipei”, spune Zander.

Principii de ţinut minte

Fă asta:

• Evaluează-ţi gradul de asertivitate şi cere feedback-ul altora.
• Stabileşte-ţi obiective realiste de a face schimbări mici în comportamentul tău şi ţine-te de ele.
• Construieşte relaţii cu colegii tăi în afara serviciului, astfel încât să te simţi mai în largul tău când va fi nevoie să le vorbeşti fără teamă sau ezitare.

Nu face asta:

• Nu presupune că asertivitatea e bună oricând – contează atât contextul, cât şi sexul: masculin sau feminin.
• Nu încerca să imiţi comportamentul altcuiva – poţi să te schimbi şi, în acelaşi timp, să rămâi tu însuţi.
• Nu compensa exagerat devenind agresiv – echilibrează asertivitatea cu o atitudine plină de consideraţie faţă de ceilalţi.

Amy Gallo este editor colaborator la Harvard Business Review.