De ce scandalurile din compania ta „te vor urmări” la orice job

Atunci când am lansat noi sesiunea-pilot, cu câteva luni mai târziu, scandalul a devenit rapid binecunoscutul „elefant din sufragerie” (expresie ce defineşte starea în care oamenii „din interior” se comportă, faţă de un lucru care este atât de imens şi de grav, încât sare în ochi oricui, ca şi cum pentru ei acel lucru nici nu ar exista). Puteam să le simţim furia ce mocnea în adâncul sufletelor lor şi ne-am dat seama că va trebui să o aducem în discuţie, deschis şi „pe faţă”.

Mulţi dintre participanţii la program au recunoscut că acum le era ruşine să lucreze pentru companie. Alţii au spus că fuseseră odată atât de mândri de locul în care lucrau, încât acum se simţeau goi pe dinăuntru. Mai era şi un alt grup de lideri – care aveau nişte resentimente reale şi puternice; lor le era teamă că reputaţia tuturor liderilor din companie era pătată. Ei vedeau că deja avusese loc o schimbare în relaţiile cu clienţii şi cu re-vânzătorii produselor companiei. Era evident că încrederea pe care ei o avuseseră în oamenii companiei s-a erodat.

Citește și Metode ”jucăușe” pentru a încuraja creativitatea în compania ta

Lucrul pe care l-am învăţat din această experienţă a fost modul în care toţi angajaţii sunt afectaţi de un scandal. Am remarcat, în decursul anilor, că atunci când poveştile despre un scandal ajung în presă, care face mare tam-tam, atenţia este adesea îndreptată asupra liderilor „răi” care sunt implicaţi în scandal – uneori doar asupra CEO-ului – sau asupra impactului pe care prejudiciul suferit de către reputaţia companiei îl va avea asupra perspectivelor sale financiare.

Relatările din presă despre retragerea de pe piaţă a automobilelor cu probleme care au fost deja vândute clienţilor de către General Motors Co. o ţintesc adesea pe Mary Barra, actualul CEO al General Motors Co.; dezbaterile despre etica din compania de taxiuri şi servicii de închiriere de maşini Uber se învârt în jurul a câţiva directori executivi de top; iar în trecut discuţiile despre companiile Enron şi Lehman Brothers – în condiţiile în care analiştii şi jurnaliştii care au purtat aceste discuţii au remarcat nişte similarităţi uimitoare între prăbuşirea Enron în 2001, şi cea a Lehman Brothers, în 2008 – s-au concentrat pe doar câţiva jucători-cheie din aceste companii.

Dar un scandal îi afectează în moduri semnificative pe toţi angajaţii unei companii. De fapt, există studii noi care sugerează că impactul unui scandal este, de departe, mult mai semnificativ – în special asupra angajaţilor „de rang mai scăzut” – decât ar fi crezut vreodată cineva.

Citește și Nu mai înțelegi ce vor șefii de la tine. Ce faci?

Cercetătorii numesc acest fenomen „efectul de revărsare morală” (în original: „moral spillover effect”), referindu-se la fenomenul prin care suspiciunea declanşată de comportament imoral al cuiva „se revarsă” asupra celorlalţi oameni din jurul lui. Într-o lucrare publicată în revista „Social Psychological and Personality Science”, cercetătorii Takuya Sawaoka şi Benoît Monin arată ce se întâmplă atunci când nişte oameni buni şi cu principii etice înalte se găsesc în situaţia în care sunt conectaţi cu nişte organizaţii lipsite de etică. Dintr-o serie de studii pe care le-au realizat, ei au aflat că, indiferent de tipul încălcării unor legi sau principii sau de tipul abuzului comis de către cineva – de exemplu, o minciună spusă în interes personal, precum umflarea performanţelor personale cu scopul de a obţine un bonus mai mare, ca opusă unei minciuni spuse în interesul organizaţiei, cum ar fi minţirea unui client pentru a mări veniturile companiei – colegii celui vinovat de această încălcare sau acel abuz erau văzuţi tot cu suspiciune, chiar dacă nu lucraseră direct cu el.

Iar Sawaoka şi Monin au constatat că efectul de „revărsare” a fost şi mai puternic atunci când omul vinovat de acea încălcare a fost un lider. În acel caz, colegii lui erau văzuţi într-un mod chiar mai negativ decât el – şi era mai puţin probabil ca ei să fie angajaţi în viitor de către alte companii – pur şi simplu în virtutea faptului că lucraseră pentru aceeaşi organizaţie ca şi el.

Citește și O listă de obiective NU este o strategie

Din păcate, este foarte probabil ca aceste studii să nu facă nimic pentru a schimba tocmai comportamentul acelor lideri din corporaţii care sunt, de fapt, sursa scandalurilor. Aceşti lideri sunt, prin propria lor natură, fie nişte oameni foarte egocentrici pe care nu-i interesează cine ajunge să fie rănit de fărădelegile lor, fie nişte oameni proşti care nu se aşteaptă niciodată să fie prinşi, fie nişte oameni amorali, care pur şi simplu nu înţeleg de ce anume este greşit ceea ce fac ei. A le cere acestor lideri să se gândească la toate prejudiciile colaterale care îi vor afecta pe colegii lor este, pur şi simplu, un gest la care e mai bine să nici nu te gândeşti, pentru că oricum nu va avea nici un efect.

Numai că în relatările despre majoritatea scandalurilor din lumea afacerilor vei găsi cazuri în care oamenii buni au stat deoparte, văzând ce se întâmplă, şi nu au făcut nimic în timp ce oamenii răi i-au înşelat pe alţii, au furat de la alţii, au comis fraude în dauna altora sau i-au ameninţat pe alţi oameni. Întrebarea este: oare aceste studii îi vor convinge pe oamenii buni să „iasă în faţă” cu curaj şi să vorbească atunci când au în faţa lor dovezi ale unui comportament lipsit de etică sau chiar ilegal?

Uneori, până şi liderii buni sunt în stare să se convingă singuri că nu este responsabilitatea lor să îl dea în vileag sau să îl raporteze pe un coleg către autorităţile care îndrituite să îl ancheteze şi să îl facă să îşi înceteze activităţile ilegale sau imorale. Dar, aşa cum arată în mod clar studiile pe care le-am menţionat mai sus, dacă nu faci acest lucru, este foarte probabil să fii şi tu „acoperit cu aceeaşi smoală” ca şi colegul care a comis efectiv infracţiunea sau s-a comportat în mod imoral.

În cazul oricărui lider, nu este suficient să fie el însuşi o persoană cu o moralitate înaltă. Dacă te afli în postura de lider, trebuie te asiguri că şi colegii tăi sunt, de asemenea, nişte oameni care respectă principiile etice. Iar în cazul în care ideea de a face „ceea ce trebuie” nu te motivează suficient, aminteşte-ţi un lucru: comportamentul lor îţi va afecta şi ţie reputaţia.

(Vince Molinaro este directorul general al biroului de leadership din firma de consultanţă şi recrutare Knightsbridge Human Capital Solutions. Cartea sa cea mai recentă este „The Leadership Contract: The Fine Print To Becoming a Great Leader”; el este, de asemenea, co-autorul cărţilor „The Leadership Gap” şi „Leadership Solutions”)