Experții Forvis Mazars la intersecția dintre ESG și cei trei P – People, Planet, Profit. Drumul către un nou standard de excelență în afaceri

Pe măsură ce companiile își dezvoltă strategiile într-un mediu tot mai complex, presiunea de a adopta practici de sustenabilitate devine tot mai mare. Astăzi, îmbinarea responsabilității sociale, a protecției mediului și a succesului financiar nu mai este doar o opțiune, ci o necesitate pentru organizațiile care aspiră la o durabilitate reală și un impact pozitiv pe termen lung. De aceea, cele trei dimensiuni centrale – People, Planet, Profit – sunt tot mai frecvent integrate în strategiile de afaceri, influențând deciziile, comportamentele, practicile și obiectivele organizațiilor.

Călătoria către schimbare

Această abordare este însă strâns legată de principiile noii directive europene privind sustenabilitatea ESG (Environmental, Social, Governance), care impune companiilor să raporteze transparent și detaliat impactul activității lor asupra mediului, societății și modului în care sunt conduse. Prin această directivă, se urmărește nu doar conformarea standardelor mai riguroase, ci și stimularea unei transformări reale în modul în care organizațiile își gestionează resursele, își tratează angajații și colaborează cu comunitățile locale.

Cât de strâns conectate sunt aceste două concepte, People – Planet – Profit și ESG, și dacă împreună pot contura un nou standard de excelență în afaceri, asta voi analiza în primul articol al Cover Story-ului acestei ediții. Va fi ca o călătorie către schimbare în care am ales să fiu însoțită de doi experți de la Forvis Mazars în România, ambii având o vastă experiență în integrarea principiilor ESG în strategiile de afaceri: Răzvan Butucaru, Partner, Financial Services & Advisory Leader, și Laura Negrișoiu, Sustainability Director.

Forvis Mazars este una dintre cele mai mari companii internaționale de audit și consultanță. Cu o vastă experiență și în evaluarea ESG, compania ajută organizațiile să dezvolte strategii complexe de sustenabilitate. Astfel că, dincolo de simpla gestionare a riscurilor și reducerea amprentei de carbon, Forvis Mazars promovează schimbări semnificative, sprijinind transformarea viziunii și oferind perspective noi pentru integrarea principiilor ESG în obiectivele fundamentale ale organizațiilor.

De-a lungul călătoriei noastre, am explorat provocările cu care se confruntă organizațiile în implementarea acestor strategii, beneficiile pe care le pot obține și rolul pe care îl joacă liderii în succesul pe termen lung. Am creionat apoi împreună peisajul metricilor de succes corporativ, cu accent pe sustenabilitate și responsabilitate socială, precum și pe planul de tranziție care abordează aceste aspecte. Totodată, am subliniat și necesitatea companiilor de a integra acești factori, recunoscând și punctele nevralgice, legate de calitatea datelor, resurse limitate ori mentalități.

Punctul de plecare

Am pornit în această dezbatere de la premisa că, timp de decenii, succesul unei companii a fost definit simplu: prin profit. Clasamentele și topurile de firme se bazau aproape exclusiv pe acest indicator, iar companiile de succes erau cele care obțineau câștiguri financiare cât mai mari. Totuși, în ultimul deceniu, mai multe evenimente au schimbat modul în care privim succesul.

Astăzi, perspectivele s-au extins, iar performanța unei companii nu mai este măsurată doar prin profit. Am învățat să introducem în rețeta aceasta și oamenii, și, mai nou, și sănătatea planetei. Context în care, principiile ESG au devenit noi repere pentru definirea succesului unei afaceri.

De voie, de nevoie, companiile trebuie acum să le integreze în strategiile lor de afaceri și să conștientizeze la modul profund că sustenabilitatea nu mai reprezintă doar o responsabilitate etică, ci și o oportunitate de a genera valoare.

”Într-adevăr, până acum, toate topurile s-au bazat exclusiv pe profit. Totuși, pentru a reflecta cu adevărat sustenabilitatea, aceste clasamente ar trebui să introducă și un mod obiectiv de raportare a aspectelor legate de ESG, atât cantitativ, cât și calitativ. Este un trend global, companiile din România îl urmează, aflându-se în cea mai mare parte  în etapa de început a raportării. O raportare mai mult în scopuri de conformitate. Am putea spune că suntem pe drumul cel bun, dar nu conducem. Ce este bine însă, companiile sunt conștiente de aceste reglementări, unele le implementează voit, altele mai puțin voit, dar toți înțeleg importanța acestor măsuri și scopul lor final. Anul acesta, chiar am observat că în multe companii, oamenii cu care am discutat recunosc necesitatea schimbării. Era suficient să le spun: «Uitați-vă afară!», iar reacția lor era unanimă: «Da, nu este în regulă, trebuie să schimbăm ceva». Așadar, există o conștientizare clară a obiectivului final și a motivului pentru care trebuie să facă aceste schimbări”, a conturat Răzvan Butucaru noul peisaj în care sustenabilitatea devine un pilon fundamental al strategiilor de afaceri.

La început de drum

Problemele apar însă, atrage Răzvan atenția, în modul în care sunt implementate noile standarde, care sunt extrem de stufoase (complexe și greu de parcurs), mai ales când vin ca o sarcină suplimentară pentru cei care oricum au deja multe responsabilități.

Pentru început, explică el, companiile tind să integreze sustenabilitatea în sfera financiară, eforturile se concentrează pe această zonă implicată semnificativ în zona de raportare, dar, ulterior, pe măsură ce se dezvoltă, este necesar a se crea departamente distincte: ”Este o etapă de învățare și adaptare la niște reglementări complexe, iar companiile trebuie să înțeleagă ce date trebuie să raporteze, de unde să le extragă și cum să le prezinte. Până acum, multe dintre aceste informații nu au fost considerate relevante și apăreau sporadic în rapoartele existente, fără a avea un impact clar. Acum se atrage atenția asupra importanței anumitor indicatori, iar companiile încep să conștientizeze necesitatea de a clarifica sursele de date și de a le raporta corect. Mulți clienți au recunoscut că nu știau de anumite aspecte și au început să cerceteze în interiorul organizației cine se ocupă de acești indicatori și de raportarea cifrelor respective. Acest proces se dovedește benefic, deoarece acum descoperă arii pe care anterior nu le considerau relevante”.

Unde suntem exact acum

Cam aceasta este tendința, subliniază Răzvan, în toată Europa Centrală și de Est: ”Este un început bun, dar, cu siguranță față de alte țări din Europa, mai avem drum de parcurs”.

Care este în acest moment poziția României pe calea implementării reglementărilor de raportare, dar și unde ne situăm comparativ cu alte țări din regiune, ne lămurește însă Laura Negrișoiu.

Conform Laurei, România este una dintre primele țări din Uniunea Europeană care a implementat aceste reglementări. Unele companii românești au început să raporteze voluntar, folosind ca ghid directiva CSRD, chiar și pentru anul financiar 2023,  primele rapoarte aferente fiind publicate deja în prima parte a anului 2024.  Începând cu anul financiar 2024 (cu publicare la începutui anului 2025), sunt așteptate însă primele rapoarte conforme cu noua directivă.

Pe de altă parte,  Austria, de exemplu, deși recunoscută pentru orientarea sa către practici sustenabile, nu a finalizat încă procesul de transpunere a directivei. Există incertitudini cu privire la data la care companiile austriece vor fi obligate să înceapă raportarea conform noilor cerințe. Astfel, România, adesea percepută ca implementând cu întârziere reglementările, a demonstrat progrese semnificative și rapide în implementarea și raportarea conform noilor cerințe ESG. „România a implementat deja această directivă din ianuarie. Deși uneori avem impresia că implementăm cu întârziere, din această perspectivă, chiar am făcut pași importanți și destul de repede”, a precizat Laura.

Catalizator pentru schimbare

Integrarea principiilor ESG reprezintă o provocare atât pentru companii, cât și pentru consultanții care le oferă suport, deoarece, în esență, vorbim despre niște schimbări profunde nu doar în practici și obiective, ci și în mentalități. Cum reușesc experții Forvis Mazars să-și determine clienții să conștientizeze importanța sustenabilității și să recunoască potențialul acesteia de catalizator pentru schimbare? Cum îi motivează să își reexamineze practicile și să integreze principii de sustenabilitate în strategia lor de afaceri?

”În prezent, lucrez cu un client  și încercăm să punem într-o altă perspectivă sustenabilitatea. Când am început sesiunile de training, le-am propus un exercițiu prin care i-am invitat să reflecteze asupra propriului stil de viață ori de lucru și asupra modului în care alegerile lor contribuie la provocările de mediu. I-am rugat să facă un test din care rezulta aproximativ câte planete ar fi necesare, dacă toți oamenii ar consuma resursele așa cum o fac ei. De fiecare dată, acest exercițiu oferă un input valoros și creează un punct de cotitură. Pentru că, dacă la începutul întâlnirii, discuția se axa pe ce trebuie raportat și cum, pe măsură ce participanții au realizat că ar fi nevoie de mai mult de o planetă sau chiar de un întreg sistem solar pentru a-și susține consumul, au început să înțeleagă și că vorbim despre altceva, nu doar de o raportare, ci despre o transformare importantă cu un scop specific care impactează întreaga afacere și nu numai”, a povestit Laura Negrișoiu.

Marile provocări

Iar odată schimbată perspectiva asupra sustenabilității, recunoaște Laura, majoritatea companiilor conștientizează necesitatea adaptării și transformării.

Totuși, următorul pas nu este întotdeauna simplu, în special pentru companiile medii, care se confruntă cu o serie de provocări: ”Unul dintre principalele obstacole întâmpinate este lipsa resurselor, în special a celor umane, necesare pentru implementarea acestor schimbări. În prezent, focusul este pe Departamentul financiar. Și asta deoarece, începând cu acest an, rapoartele de sustenabilitate vor fi și ele auditate iar specialiștii din domeniul financiar au experiența necesară pentru a comunica eficient cu auditorii. De asemenea, datele provenite din Departamentul financiar sunt considerate credibile și se așteaptă ca aceleași standarde de rigurozitate să fie aplicate și în raportarea sustenabilității”.

Mai mult, evidențiază ea, și termenul folosit pentru aceste documente s-a schimbat, acum se referă la “sustainability statement”, adică nu mai este vorba doar de un “raport de sustenabilitate”, ci de situații de sustenabilitate care reflectă o abordare mai integrată, similară cu cea a situațiilor financiare.

De ce asigurarea calității datelor în rapoartele de sustenabilitate reprezintă o provocare? Sunt mai mulți factori, preia discuția Răzvan Butucaru, printre care diversitatea surselor de informații, complexitatea proceselor de colectare a datelor și lipsa standardizării în raportare. Acestea formează, în opinia lui, cea de-a doua mare provocare. Pentru că, explică el, fiecare departament al unei companii poate folosi metode diferite pentru a aduna date, ceea ce poate duce la inconsistențe și erori. Companiile însă trebuie să se asigure că informațiile prezentate sunt nu doar exacte, ci și relevante și ușor de interpretat, pentru că o calitate slabă a datelor poate compromite credibilitatea întregului raport, ceea ce ar putea afecta reputația organizației și încrederea părților interesate.

De aceea, atenționează Răzvan, firmele trebuie să dezvolte procese riguroase de gestionare a datelor, care să includă verificări și validări sistematice: ”Integrarea principiilor de sustenabilitate într-o companie reprezintă un efort complex, care necesită sprijin extern pentru ghidaj. Dificultățile vin din numărul mare de aspecte de gestionat. Este important ca nu doar departamentele financiare, ci și structurile operaționale să fie implicate, deoarece fiecare contribuie la indicatorii de sustenabilitate. Prin discuțiile cu persoanele responsabile din diverse departamente, noi ajutăm la clarificarea conceptului și la conștientizarea impactului proceselor interne. Este dificil și pentru că acest cadru complex de reglementări este o noutate, n-a mai fost până acum un cadru atât de complex care să atingă toate procesele. Anterior existau doar reglementări care se aplicau strict în anumite zone ale companiei”.

Indicatorii cheie

Totuși ce trebuie să includă raportul pentru a oferi o imagine completă și transparentă asupra performanțelor în domeniul sustenabilității?

”Raportul trebuie să includă o serie de indicatori cheie care reflectă impactul economic, social și de mediu al organizației. Aceste date nu doar că demonstrează conformitatea cu reglementările internaționale, ci și susțin tranziția către un model de afaceri sustenabil, contribuind la creșterea încrederii părților interesate”, precizează Laura.
Iar pentru asta, continuă ea, primul pas este identificarea impacturilor, riscurilor și oportunităților privind sustenabilitatea, relevante pentru companie: ” Practic, realizăm un brainstorming, analizăm toate temele de sustenabilitate specificate în standarde și stabilim impacturile, riscurile și oportunitățile relevante și semnificative. Organizațiile trebuie să-și definească obiective clare, să implementeze procese specifice și să aloce resurse pentru gestionarea impacturilor, riscurilor si oportunitatilor identificate. După, în funcție de temele semnificative, ne întoarcem la standarde și identificăm aspectele de raportat în mod obligatoriu. Astfel, selectăm indicatorii relevanți în funcție de specificul fiecărei companii și de impactul pe care activitățile lor îl au asupra mediului și societății”.

La modul general însă, dincolo de condițiile specifice fiecărei companii ori sector de activitate, cei mai importanți indicatori cheie se referă, în ceea ce privește mediul, la emisiile de gaze, consumul și sursele de energie, consumul și gestionarea apei, deșeurilor și impactul asupra biodiversității.

Indicatorii sociali se referă la diversitate și incluziune, distribuția de gen și diversitatea etnică în cadrul forței de muncă, inclusiv la nivel de conducere, sănătatea și siguranța angajaților, formarea și dezvoltarea competențelor și leadershipului.

În ceea ce privește implicarea în comunitate, indicatorii cheie se referă la investițiile și acțiunile sociale în comunități și indicatorii de guvernanță, precum compoziția consiliului de administrație (procent femei, independenți, diversitate) ori separarea funcțiilor de președinte și CEO. De asemenea, privitor la businessul în sine, mai sunt și indicatori privind etica în afaceri, politicile anticorupție și integritate, politicile de audit intern și extern pentru calitatea datelor etc.

Legat însă de calitatea datelor și controlul asupra lor, Laura a ținut să sublinieze că există o diferență mare între procesele financiare și cele nefinanciare. În sensul că, dacă situațiile financiare beneficiază de un nivel ridicat de control, datorită experienței acumulate de-a lungul anilor și faptului că sunt auditate în mod regulat, pentru aspectele nefinanciare, procesul de control și audit abia începe să se dezvolte.

În plus, a completat Răzvan, pentru aspectele nefinanciare, acum toate aceste date trebuie să devină și comparabile: ”Asta chiar este o valoare adăugată, pentru că toate companiile ar trebui să folosească același mod de calcul, aceeași modalitate de raportare. Astfel, întorcându-ne la premisa de la care am plecat, abia acum putem face statistici și clasamente cu adevărat obiective”.
De aceea, preia ideea Laura, plusvaloarea vine și din faptul că standardele actuale impun o raportare completă, transparentă, care include atât veștile bune, cât și pe cele mai puțin bune. Pentru că, dacă, în trecut, unele companii puteau alege să nu includă anumiți indicatori nefavorabili într-un an, acum, noile standarde urmăresc să asigure o raportare echilibrată și cuprinzătoare, indiferent de rezultate. De asemenea, aceste rapoarte trebuie să fie auditate și comparabile de la an la an, oferind o imagine clară și consecventă asupra performanței.

Beneficii și sancțiuni

OK. Și dacă o companie nu vrea sau nu poate să facă această raportare, ce se întâmplă? Ei bine, directiva CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive) nu prevede sancțiuni specifice pentru neconformarea cu cerințele de raportare, însă, avertizează invitații mei, nealinierea la standarde poate avea consecințe indirecte din partea pieței și a altor actori importanți.

„Sancțiunea va veni de la piață și va apărea în timp, pentru că finanțatorii și investitorii devin din ce în ce mai atenți la aceste raportări și la companiile care demonstrează că sunt sustenabile. Vor cere tot mai des date auditate și vor selecta partenerii de afaceri pe baza conformării acestora la standarde. Companiile mari deja își selectează furnizorii pe criterii stricte de sustenabilitate și cer inclusiv rapoarte și proceduri interne care să ateste conformitatea. Astfel, companiile care nu respectă aceste cerințe riscă să-și piardă accesul la clienți, furnizori și investitori. Și din ce în ce mai mulți investitori analizează dimensiunea de sustenabilitate a unei afaceri înainte de a lua decizia de a o achiziționa sau finanța”, intervine Răzvan.

De exemplu, completează el, există bănci care deja oferă produse financiare cu dobânzi mai avantajoase pentru companiile care îndeplinesc criteriile de sustenabilitate. Pe termen lung, dacă o companie are un raport de audit în care apar anumite neconformități, acest lucru poate avea un impact negativ asupra accesului la finanțare sau asupra condițiilor de creditare.

Dar marele beneficiu al acestor raportări este că ele au un impact real și pozitiv asupra afacerii. Pentru că, după ce sunt raportați, acești indicatori trebuie și îmbunătățiți… iar aici este cheia, punctează ferm Răzvan: ”Dacă companiile au oportunitatea de a îmbunătăți acești indicatori, rezultatele se vor vedea în produse și procese mai sustenabile, angajați mai mulțumiți, o conducere mai eficientă și, automat, un impact pozitiv asupra mediului și calității vieții fiecăruia”.
Practic, este un proces în lanț, iar implementarea standardelor nu trebuie privită ca o obligație, insistă el: ”Nu este vorba că vine o autoritate de reglementare și ne dă o amendă. Pentru aceste reglementări, oficial, nimeni nu te amendează. În practică, însă, penalitățile sunt dictate de piață, de furnizori și de finanțatori. Dar consider că, în final, cea mai mare penalitate o va da mediul în care trăim. Și chiar va fi o amendă pe care nu sunt sigur că vom putea să o plătim, dar pe care o vom resimți cu toții. Această penalitate depășește toate «amenzile». Și este, din păcate, ireversibilă. Privind din cealaltă parte, aceasta este, de fapt, valoarea adăugată a acestor reglementări: să facem alegeri de care să beneficieze nu doar compania, ci și tu și familia ta, comunitatea și generațiile viitoare. Nu trebuie să ne speriem. Este un efort realizabil, nu ceva insurmontabil. Probabil că la început va fi mai intens, dar, pe măsură ce se implementează corect, acest proces devine mai ușor și mai eficient. Și, cu timpul, importanța sa va deveni din ce în ce mai evidentă”.

Influența leadershipului

Influențează leadershipul succesul inițiativelor de sustenabilitate în cadrul organizației? Răzvan spune categoric da: tonul și inițiativa pleacă de sus. Iar asta nu doar că influențează cultura organizațională, ci și determină succesul implementării. Pentru că, atunci când liderii își asumă un angajament ferm față de aceste inițiative, întreaga structură a companiei se aliniază în jurul obiectivelor comune, facilitând o implementare eficientă și coerentă: ”În absența unui mesaj ferm și adecvat din partea conducerii superioare, atingerea obiectivelor devine extrem de dificilă. În companiile în care responsabilitatea pentru implementarea acestor standarde este delegată middle managementului sau altor niveluri inferioare, procesul se desfășoară greu. Este extrem de complicat în organizațiile în care există reticențe și refuzuri din partea unor lideri, care aleg să nu se angajeze în această direcție! Și chiar există și astfel de cazuri în care aceste standarde sunt privite ca o obligație minoră, lăsată pe seama angajaților”.

Când membrii consiliului de administrație sunt conștienți de impactul standardelor de sustenabilitate și al raportărilor asociate, întărește cele spuse Răzvan, se produce o schimbare clară în direcția strategică a companiei. Procesele devin mai eficiente, iar toți angajații își înțeleg mai bine rolurile și responsabilitățile, ceea ce permite prioritizarea corectă a sarcinilor.

Credibilitatea, un alt element cheie

Comunicarea din partea top managementului este, într-adevăr, un element cheie. Aceasta stabilește tonul pentru întreaga organizație și influențează modul în care sunt percepute și implementate standardele de sustenabilitate. Dar ceva mai mult decât aceste aspecte interne, îl completează Laura, există o dimensiune externă foarte importantă: ”Implicarea consiliului de administrație sau a managementului conferă o credibilitate sporită programului de sustenabilitate din perspectiva externă. De exemplu, dacă se menționează în raport că membrii consiliului sunt evaluați sau au un sistem de bonusare legat de atingerea obiectivelor de sustenabilitate, credibilitatea externă a inițiativelor de sustenabilitate crește semnificativ”.

Și sunt destul de mulți lideri care conștientizează această realitate, iar acest lucru îl face pe Răzvan optimist. El crede că, în timp, și companiile, și oamenii se vor adapta tot mai bine la aceste standarde. Iar așteptarea lui este ca această adaptare să se reflecte nu doar în produsele pe care le fabrică, în serviciile pe care le oferă ori în bunăstarea echipei, ci și în mediul înconjurător: ”Mi-aș dori să putem experimenta din nou o vară așa cum era acum 10 ani”.

Noul standard de excelență

Altfel, explică Răzvan, pentru o companie care își dorește să atingă excelența, aceste standarde reprezintă o oportunitate de a se diferenția de competitori și de a construi un business sustenabil, de care să beneficieze atât acționarii, cât și mediul și angajații. Pentru restul companiilor, ”probabil va fi mai greu să digere aceste standarde”, dar, la urma urmei, este o alegere individuală: ”Cum să vă spun, fiecare companie, fiecare consiliu de administrație definește excelența în mod diferit. Unii se concentrează pe profit maxim, unii pe expansiune pe piață, alții pe noi tehnologii etc. Și au succes pe termen mai lung sau mai scurt. Dar, cu siguranță, cei care valorizează excelența în sustenabilitate, pe termen mediu și lung vor avea un parcurs excelent. Chiar dacă acum pare greu. Sustenabilitatea nu exclude profitul, ba din contră. Adică să fii sustenabil nu înseamnă că nu trebuie să faci profit, dar hai să-l facem într-un mod etic, sustenabil! Și chiar e posibil să-l faci așa! Este important ca toată lumea să înțeleagă că există un beneficiu reciproc în toată povestea asta, că sustenabilitatea este ceva win-win!”.

În loc de final

Și iată-ne în punctul în care ne putem întoarce la tema centrală a acestei ediții, conceptul People – Planet – Profit și la ceea ce ne-am propus să explorăm: interconexiunea sa cu reglementările ESG.

Acum, așezându-le în oglindă, vedem clar că, deși privesc din unghiuri diferite sustenabilitatea, ambele concepte promovează o abordare holistică a businessului. Una care nu doar că îmbunătățește imaginea corporativă, ci contribuie și la crearea de plusvaloare pe termen lung, pentru toate părțile interesate. Vedem că sunt interconectate profund, pentru că, dacă ESG evaluează performanța unei companii, People – Planet – Profit subliniază necesitatea de a echilibra aceste interese economice cu responsabilitatea față de oameni și planetă. Astfel, companiile care adoptă ESG se aliniază în mod natural cu principiul “People – Planet – Profit”, creând o fundație solidă pentru organizațiile care cred într-un viitor sănătos și aspiră la excelența în afaceri și în managementul organizațional.

---