Management cu sange rece
Portret de cultura organizationala
Dupa trei ani de practica in Romania, putem trage cateva concluzii, credem noi reprezentative, pentru un profil special de organizatie: companii bune, lideri in domeniul lor de activitate, cu preocupari pentru oameni si dezvoltare. Ele vad in cultura organizationala primul indicator strategic de performanta al resurselor umane si stiu ca flexibilitatea este factorul esential in dezvoltarea si adaptarea la cerintele pietei.
Sunt organizatiile conduse antre-prenorial, in care managerii de la toate nivelurile au inteles ca orice plan si strategie de afaceri, orice plan de vanzari sau marketing, orice proces operational, oricat de bune ar fi, nu pot fi implementate decat cu ajutorul oamenilor. Cu oameni responsabili, dedicati, deschisi, creativi, atenti, implicati.
Angajatul si presiunea organizatiei
Intrebarea este cum ne cream acest model de angajati, astfel incat, prin atitudinile si comportamentele lor, sa ajute managementul sa obtina rezultatele pe care si le propune? Cum conducem atitudinile si comportamentele angajatilor nostri astfel incat sa simtim ca "tragem la aceeasi caruta"?
Primul raspuns este: identificand aceste comportamente si sustinandu-le. Nu e suficient sa le avem scrise cu majuscule sau sa platim o agentie de PR sa le formuleze, asa cum se intampla in unele cazuri. Oamenii nu se vor comporta in felul in care este scris pe peretii firmei, ci asa cum simt ca organizatia ii preseaza sa o faca. Felul in care oamenii se comporta intr-o companie are doua surse: "cei sapte ani de acasa" si presiunea organizatiei. Din combinatia celor doua rezulta organizatii mai mult sau mai putin performante.
Din analiza tuturor datelor pe care le-am adunat pana acum putem trage doua concluzii despre aspectele comune in felul in care functioneaza organizatiile romanesti:
1. excesul de competitivitate atat la nivel individual, cat si organizitional, dus la extrem: frica de a nu pierde sau dorinta de a castiga, cu orice pret, in orice situatie.
2. excesul de ratiune. Atat managerii, cat si angajatii romani, dau o atentie excesiva regulilor, principiilor, ideilor si claritatii si uita de latura emotionala (comunicare, feedback, ascultare).
Emotia NU ne stirbeste autoritatea
Despre hipercompetitivitate am mai vorbit. Atat timp cat fiecare actiune pe care cineva o face are drept scop sa demonstreze ca poate si nu pentru a se dezvolta si a deveni mai bun, avem de-a face cu un tip de activitate neproductiv. Orice batalie "necastigata" este considerata un esec de catre persoanele sau organizatiile hipercompetitive si aceasta le absoarbe toata energia pozitiva si focusul. In loc sa priveasca catre ce au de invatat si cum pot face mai bine, preocuparea va fi sa se uite la statusul sau imaginea pierdute.
Referitor la excesul de ratiune, majoritatea datelor din diagnozele pe care le-am facut arata ca rezultatele care tin de conducerea prin ratiune si logica sunt foarte bune la managerii romani, in timp ce datele care se uita la dimensiunea emotionala sunt ceva mai slabe.
Spre exemplu, in stabilirea obiectivelor, noi ne uitam la patru parametri: claritate, dificultate, participare si asumare. Doi sunt rationali, doi emotionali. La fel se impart si datele noastre: bune si mai putin bune.
In mod ciudat, noi, romanii, ne fortam sa fim logici si orientati pe proces la munca. Consideram ca emotia nu are ce cauta in procesul de luare a deciziilor si ni se pare un act de lasitate, rusinos, sa incercam sa fim empatici, sa ne ascultam colegii, sa le spunem "bravo", sa ne oferim ajutorul. Ni se pare ca emotia ne stirbeste din autoritate. Nu este adevarat, cu totii avem nevoie de emotii pozitive si de incurajari. Incurajarile genereaza initiativa si creativitate; regulile, critica, penalizarea genereaza doar pe termen foarte scurt "corectie", insa pe termen lung duc la inhibare, frustrare, blocaj, colaps. Individual sau organizational.
Concluzia e simpla: oamenii au nevoie sa lucreze impreuna si sa se simta valorizati. Frica de esec sau teama de a nu fi criticat ne tin pe loc, succesele si recunoasterea ne motiveaza sa mergem inainte. Entuziasmul pozitiv e la fel de contagios ca si cel negativ, dar este si productiv. Asadar, si excesul de competitivitate si lipsa de emotie pot fi foarte usor indreptate cu vorbe bune, atunci cand sunt meritate. E cea mai simpla unealta pe care o avem cu totii la indemana.