O carieră în care n-ai cum să te plictisești

A urmat cursurile unui liceu de matematică-fizică din Hunedoara şi, încă din clasa a IX-a, se pregătea să dea la Medicină, unde se intra cu mare greutate, în acea perioadă, anii '80. Prin clasa a XI-a, a realizat însă că domeniul nu i se potrivește, chiar dacă mama sa era asistentă medicală. Nu o atrăgea nicio materie dintre cele pentru care trăgea din greu. Dar ştia engleză şi îi plăcea să citească, așa că a ales Filologia. N-a intrat din prima încercare: simboliştii, care nu-i plăceau, au fost pe lista de subiecte trei ani la rând. Când simboliştii au dispărut în sfârșit de pe foaia de examen, a intrat între primii zece din 1.000 de candidaţi.

Până la reușită, a lucrat, pentru că nu putea sta degeaba. S-a angajat, „cu pilele şi relaţiile specifice vremurilor”, la o fabrică de confecţii metalice uşoare, la secția CTC: Controlul Tehnic de Calitate. Certifica tot ce ieşea din secţie, deși nu ştia mare lucru despre piesele care îi treceau prin mână. Își nota într-un carnețel tot ce nu înţelegea, iar seara învăţa acasă cu tatăl său, inginer de profesie. În câteva luni, a deprins noţiuni de desen tehnic şi inginerie care au ajutat-o să își structureze gândirea şi i-au fost de folos toată viaţa. De exemplu, pontonul din curtea casei sale de la ţară este proiectat şi sudat de ea, pe jumătate.

Revoluţia din 1989 a găsit-o la secţia CTC. Pilele şi relaţiile au dispărut, iar ea a fost „retrogradată”: de la CTC-ist a devenit lăcătuş și a învățat să sudeze. Nu după mult timp, coordona deja o echipă de şase fete. Experienţa i-a fost utilă în multe moduri: deprinderile tehnice pe care le are şi astăzi, dar și abilitatea de a vorbi cu oameni de toate felurile.

Primul gând antreprenorial

Nu și-a imaginat niciodată că va rămâne sudor la Hunedoara și, oricum, în 1990 mergea deja la facultate în Bucureşti. Din anul II a reînceput să lucreze, pentru că își dorea independență financiară: „Facultatea nu mă motiva destul; a durat cinci ani, un an s-au predat letopiseţele numai, iar eu doream să descopăr. Am lucrat enorm în acei ani, de la 5-6 dimineaţa până la 8-9 seara. Făceam traduceri de filme pentru prima televiziune privată, SOTI, am făcut «business» în cămin cu vin şi ţigări, am dat meditații. Am scris şi un scenariu de film animat, pe care l-am dat unui american care aducea filmele pentru SOTI, ca să încerce să găsească producător în America. Poate l-o fi şi produs, dar eu de el n-am mai auzit.”

Prin anul IV sau V de facultate, a decis că vrea să facă publicitate şi s-a angajat secretară la prima firmă de profil din România: Rom KU. Nu a convins pe nimeni că ar putea fi mai mult de-atât, așa că a demisionat, cu gând să facă un studio de producţie AV. „Nu s-a materializat, însă îmi amintesc că acesta a fost primul meu gând antreprenorial mai serios.”

Afacere proprie în plină criză

În 1995 termina facultatea și se angaja la prima firmă de consultanţă în public affairs din România, Central Europe Consulting Government Relations. Acesta a fost și primul pas din experiența sa de 20 de ani în domeniu. Din 2003 a fost Corporate Affairs Director la A&D Pharma, până în 2008, când a fondat Point Public Affairs. Între timp, a absolvit și Dreptul, care îi oferea o înţelegere mai profundă în public affairs şi lobby, şi a început şi un MBA. Îmbrăţişase o profesie, aşa că se specializa cât mai temeinic.

Spiritul antreprenorial a făcut-o să deschidă, prin 2006, și un business cu vitralii. „Cât a durat, am făcut de toate: proiectare pe calculator, aranjat standuri în târguri, curăţat după artişti… Am luat şi premii cu vitraliile făcute de noi. A venit însă declinul imobiliar, și nici nu puteam investi timp. Era mai mult un hobby costisitor făcut seara, după serviciu.”

Point Public Affairs a luat fiinţă în 2008, la un an după aderarea în Uniunea Europeană, când nevoia pentru astfel de servicii a început să crească uşor-uşor. Cu Ileana Neamţu, actualul partener, a lucrat la A&D Pharma după ce aceasta fusese cinci ani consilier la Guvern. Au ales să plece când businessul suferea ca urmare a listării la bursa din Londra în plină criză. „Firma a considerat convenabilă oferta noastră de a externaliza serviciile de public affairs, așa că A&D Pharma este şi azi unul dintre clienţii noştri. Nu a fost nevoie să facem un credit. Practic, am înfiinţat firma odată cu câştigarea mai multor proiecte.”

Lobby profesionist în România? Point Connections și lobby politic

Acum preşedinte al Asociaţiei Registrului Român de Lobby, Laura Florea spune că, pentru a putea lucra ca profesionist în public affairs şi lobby, trebuie să stăpâneşti un mix de discipline. „Trebuie să fii capabil să înțelegi mediul politic, dar să cunoști și drept constituțional sau administrativ. Trebuie să înțelegi cum se fac legile ca să poți emite opinii asupra lor. Ai nevoie și de abilități de comunicare, pentru că public affairs este, mai întâi de toate, o disciplină a comunicării. Și ai nevoie de creativitate.”

În România se face lobby în adevăratul sens al cuvântului încă de la începutul anilor ’90. Indiferent de semantica diversă folosită (public affairs, advocacy, public relations, corporate affairs), lobby-ul este o activitate legală, legitimă şi utilă, practicată de cei care vor să aibă un cuvânt de spus la crearea politicilor publice: firme şi asociaţii de business, ONG-uri, sindicate, Biserica. Derapajele pe care le vedem la televizor în fiecare zi nu au legătură cu lobby-ul, ci cu infracţiuni grave de corupţie.

Direcția în care se îndreaptă România

Oportunitatea unei legi a lobby-ului este un subiect constant în ultimii 15 ani, dar trebuie înțeles clar că ea nu este şi nu poate fi o lege anticorupţie. Institutul European din România a publicat un studiu academic remarcabil, „Lobby in Romania vs Lobby in EU”, elaborat de cercetători şi cadre didactice din domeniul ştiinţelor juridice, politice şi sociale, care expune variantele fezabile pentru România în reglementarea lobby-ului. El spune că o eventuală lege va indica direcţia în care ne îndreptăm: o democraţie participativă, care urmăreşte transparenţa în vederea cooptării grupurilor de interese în procesul de luare a deciziilor, sau o democraţie reprezentativă, prin care se urmăreşte protejarea autorităţilor publice de influenţa acestor grupuri de interese. „În mod evident, noi ne dorim ca România să rămână într-o democraţie participativă şi vom continua să facem demersuri în acest sens.”