Vlad Duțescu: Dacă ne e clar scopul înalt pe care vrem să-l atingem, înțelegem perspectiva viitorului, nu doar orizontul scurt al zilei de azi

Ancoră, busolă, far – indiferent cum le-am numi, valorile sunt nucleul a ceea ce suntem, esența a ceea ce prețuim și respectăm.

Ele reprezintă suma aspirațiilor noastre cele mai înalte, sunt cele care dau formă și substanță fiecărui obiectiv și fiecărei acțiuni. Sunt, practic, o punte între aspirații și realitate, luând forma, în funcție de context, a farului care ne luminează calea în momentele de întuneric, a busolei care ne direcționează în situațiile de incertitudine, sau a ancorei care ne ține pe cursul corect.

De aceea, când vorbim despre valori, avem adesea tendința să le atribuim semnificații înalte, pentru că ne place să ne stabilim obiective înalte. Dar uităm adesea că orice edificiu, mai ales unul impunător, are nevoie, în primul rând, de o fundație solidă. Fără această temelie puternică, chiar și cele mai grandioase construcții pot fi năruite de o simplă adiere. Gândiți-vă câte furtuni am avut și avem de trecut!

Între extreme

Integritate. Respect. Empatie. Responsabilitate.

Profesionalism. Etică. Dedicare. Colaborare.

Justiție. Solidaritate. Diversitate. Sustenabilitate.

Din listele lungi de valori – personale, profesionale sau societale – care ne ghidează comportamentul, deciziile și interacțiunile cu oamenii și lumea din jur, am ales câte patru, cele mai importante din punctul meu de vedere. Și, pornind de la acestea, mi-am propus să pun temelia unei discuții sincere despre ceea ce se întâmplă acum în lumea noastră imediată, despre factorii cei mai importanți care ne creionează drumul personal sau profesional, despre cum putem influența sau ne putem lăsa influențați de evenimente, de alegeri personale, de oamenii din imediata apropiere. Dar și despre cum ne ajută (sau dimpotrivă, ne împiedică) toate acestea în construirea sănătoasă a scalei de valori.

Și asta deoarece, în ultimul timp, în România, asistăm la o polarizare tot mai evidentă, inclusiv în ceea ce privește valorile. Zi de zi, observăm cum valorile înalte sunt tot mai adesea acoperite de un val aparent în creștere de valori joase, cum limitele sunt depășite și încălcate. Asistăm la o polarizare în percepții și atitudini, la discursuri care au contribuit la fragmentarea societății în grupuri cu valori opuse, la o închidere, conștientă sau nu, în diferite bule în care ne expunem predominant la opinii și valori similare cu ale noastre. Bule în care ne auzim doar propriul ecou, pentru că tot mai des suntem tentați să respingem, cu vehemență chiar, valorile altora. Cum și cu ce umplem golul dintre aceste două extreme?

Pierduți și cu incapacitatea de a ne găsi calea

Scopul său este să contribuie cu tot ceea ce știe și poate în educație, sănătate, inovare, antreprenoriat și dezvoltarea carierei. Fiind un spirit liber de prejudecăți, îi place să asculte, să învețe, să provoace și să încerce noi teritorii, căutând să fie un model de urmat și un deschizător de drumuri.

”Cred că e mai degrabă un zgomot mai mare ce vine din zone defavorizate, în care, din lipsă de atenție, de repere și modele umane pozitive, dar și din cauza exploziei informaționale și a multitudinii de opțiuni, oamenii sunt dezorientați, având teamă și nevoie de a fi observați, de a avea atenție”, susține Vlad Duțescu. Mai ales că, explică el, deși știm foarte multe și avem acces facil la informație și resurse, părem deseori pierduți și în incapacitatea de a ne găsi calea. Și asta indiferent de poziția socială sau statut.

De aceea, spune Vlad, dacă ascultăm cu atenție, înțelegem că cel mai frecvent se aude despre nevoia de a fi văzut și ascultat (ceea ce este esențial la nivel de conștientizare). Acesta este motivul pentru succesul acestor intervenții, iar ele nu doar cresc starea de bine și claritatea, dar și oferă o perspectivă pentru viitor, precum și un nivel ridicat de autodeterminare. Întrebarea cheie devine: cum reușește cineva să fie văzut, ascultat și să obțină atenția persoanelor relevante pentru el?

La nivel individual, din școală, prin consiliere vocațională, și mai apoi prin mentorat și coaching de carieră fiecare om dintr-o astfel de zonă, ca, de altfel, oricare dintre noi, poate obține suport adecvat. Problema este că e nevoie de multă educație, efort și determinare ca să cultivi valori sănătoase în astfel de comunități. Și da, primul pas este acela de a-i auzi, înțelege și oferi repere.

No man is an island

Iar limita nu este neapărat la granița unei comunități, mai mult sau mai puțin defavorizate, clarifică Vlad situația. Să-ți asumi, să respecți și să promovezi valori sănătoase e cea mai bună cale, fie că vorbim de viața personală, profesională sau societală.

“Există astfel și un efect de domino dublu. În primul rând, fiecare dintre noi poate deveni un model pentru cei din jurul său. În al doilea rând, fiecare dintre noi poate să pună o barieră împotriva «presiunii» negative din jur și să acționeze în mod conștient în conformitate cu propriile principii și valori, contribuind activ la oprirea propagării unor comportamente negative. Acest lucru are loc atât în plan personal, cât și în plan profesional. Este important să avem în vedere că «no man is an island», iar succesul nostru depinde de cei din jurul nostru (într-un fel, suntem suma persoanelor apropiate nouă) și de structurile din jurul nostru («liberating structures» este un astfel de model). Sistemul și structurile din jurul nostru ne pot susține sau ne pot «pierde»”, este ferm convins Vlad Duțescu.

De aceea, subliniază el, a luat amploare team coaching, pentru că e evident că, ”dacă avem claritate asupra scopului nostru înalt, pe care ne dorim să-l atingem, și înțelegem perspectiva viitorului – nu doar orizontul scurt al zilei de azi – și impactul pe care îl avem asupra stakeholderilor, atât la nivel de organizație (deoarece echipa este unitatea de învățare organizațională), cât și la nivelul comunității mai largi, privită sistemic, atunci avem tot ceea ce ne trebuie pentru a crea un impact pozitiv. Este esențial să înțelegem că schimbarea începe cu noi”.

Și, dacă ne uităm la alegerile care tocmai au trecut, spune Vlad, avem un astfel de exemplu prin care „pericolul extremist” nu reușește să capete putere printr-un sistem de auto-apărare care funcționează cumva ciudat: ”Parcă a fost una dintre cele mai șterse și anoste campanii, și totuși oamenii au fost la vot, s-a votat mai mult decât acum patru ani. Există acolo, undeva, o memorie colectivă care recunoaște pericolul. Începem să înțelegem că democrația suntem noi, și că există un minim de efort pe care e nevoie să îl facem dacă dorim mai mult și mai bine. La fel este și în organizații”.

Q&A: Am ajuns în poziții de leadership fără să îmi doresc puterea

În afara multiplelor roluri pe care le îndeplinește și a numeroaselor responsabilități pe care și le asumă în calitate de voluntar, cine este, de fapt, Vlad Duțescu?

De ce a renunțat la profesia de medic? Cum a ajuns să adopte (aproape ca pe o misiune) o profesie complet diferită dar tot cu un obiectiv nobil, de a contribui la o lume mai bună, de a influența pozitiv viețile oamenilor și de a contribui la dezvoltarea lor personală și profesională? Cum a ajuns să conducă elita unei bresle care are la temelia statutului profesional cele mai înalte standarde de etică, integritate și responsabilitate?

Vorbim despre toate acestea cu Vlad în secțiunea Q&A.

Vlad, ce valori importante conține sistemul tău? Care este valoarea ta esențială, cea de la care n-ai face niciodată rabat, indiferent cât de dificil ar fi contextul?

Când ai avantajul experienței care te-a trecut printr-o serie de schimbări disruptive – în 1990 eram în primii ani de facultate, capeți o perspectivă diferită despre ”niciodată”, mai ales dacă unul dintre filmele tale de referință este Sophie’s Choice. Altfel, ceva comun pentru toate rolurile mele, indiferent dacă e de copil sau părinte, de soț sau de prieten, de coleg, de subaltern, sau de management, de client sau de furnizor, este că cer de fiecare dată doar ceea ce pot și accept să fac și eu.

Prin șansa de a deveni lider în contextul interacțiunii cu oameni din organizații diferite, din țări diferite, de a avea câțiva mentori care m-au inspirat și de a observa la alte persoane ce nu e bine să fac mi-a consolidat, pe lângă echitate și schimb de valoare echilibrat, respectul pentru ”walk the talk”. Aș spune că ține și de capacitatea de înțelegere de sine, de aliniere și onestitate, de a oferi ceea ce e ușor de oferit și totuși dificil de găsit: integritate.

Ce amprentă și-au pus aceste valori asupra personalității tale, dar și asupra modului în care te raportezi la lumea din jurul tău?

Există un echilibru între felul meu de a fi, elemente esențiale care mi-au venit din familie, experiențele de muncă, de viață și relațiile cu ceilalți, care mi-au temperat un stil competitiv și o nevoie de a fi în centrul atenției (sunt cel mai mic copil, singurul băiat) și mi-au dat înțelepciunea și puterea de a-i asculta pe cei din jurul meu, de a-i susține și, mai ales, de a accepta când greșesc sau nu am dreptate. Și de cele mai multe ori reușesc să nu repet aceleași greșeli.

Fundamental ne păstrăm personalitatea de-a lungul vieții, dacă nu intervine vreun eveniment major care să ne destabilizeze. Am ajuns în poziții de leadership fără să îmi doresc puterea, ci, mai degrabă, prin faptul că cei din jurul meu au avut încredere că îi pot conduce cu eficacitate, fără să uit de ei.

Am viziune pentru că mă interesează rezultatul pe termen lung, dar și cum toată lumea poate să fie mulțumită. În facultate, negociam datele de examen pentru a nu le trage la sorți, să fie echitabile. În vânzări, am fost întotdeauna onest, gândind cu adevărat la soluții ”win-win”. Acum construim o organizație incluzivă, în care toată lumea are șanse, și în același timp li se oferă oportunități, sprijin adecvat.

De fapt, viața ta profesională a început într-un domeniu complet diferit de cel în care te afli astăzi. Ce te-a motivat să faci această schimbare? Cum au influențat valorile și principiile tale luarea acestei decizii?

Zâmbesc pentru că povestesc deseori și lumea e surprinsă să afle că am fost medic. Pare cumva incongruent și am reflectat și eu la acest aspect.

Medicina este despre starea de bine și se uită la om din câteva unghiuri, dar mai ales în anumite contexte. Educația este la fel, este despre starea de bine și se uită la om din câteva unghiuri, mai ales în anumite contexte. Viața mea și tot ceea ce fac este despre oameni, în primul rând. Este și despre educație, în același timp. A fost și a rămas centrată pe progres și pe starea de bine, pentru că fundamental sunt convins că putem să avem, să fim, și să facem, totul în mod echilibrat, fiind în același timp apreciați și recunoscuți atât pentru ce suntem, cât și pentru contribuții și realizări, păstrând echilibrul și ordinea în sistem, creând valoare ridicată în mod egal pentru noi și pentru cei din jur.

Au fost o serie de factori care m-au făcut să cred că pot să fiu mai bun lucrând cu oameni sănătoși în mod generativ, orientat către performanță, decât aș fi putut face în mod remedial, orientat către recuperare și supraviețuire.

Generativ vs. remedial este și o temă centrală pentru coaching și mentorat. A fost și contextul potrivit, după revoluție, cu apariția companiilor farmaceutice și asta mi-a oferit șansa de a fi în domeniul de studiu, făcând ceea ce îmi plăcea și mi se potrivea. Apropo de integritate, mi-ar fi fost imposibil să aleg între pacienți (nici acum nu poate toată lumea să beneficieze de serviciile de bază dacă „s-a terminat bugetul”) sau să nu pot oferi tuturor pacienților ceea ce e mai potrivit ca tratament pentru fiecare. Acest lucru m-a și adus aproape de asociații de pacienți (în special pentru oncologie) din 2016.

Astăzi, experiența ta profesională este extrem de vastă. Cum te asiguri că valorile tale personale și profesionale sunt aliniate cu obiectivele și nevoile clienților sau participanților la sesiunile tale? Cum gestionezi situațiile în care valorile tale personale intră în conflict cu nevoile sau valorile lor? Cum crezi că valorile tale personale și profesionale contribuie la creșterea și dezvoltarea celor cu care lucrezi?

EMCC are un set de competențe profesionale și un ghid etic, ambele fundamentale pentru profesia noastră. Prima competență este înțelegere de sine, care ne creează cadrul de a ne căuta și descoperi atât ca oameni, cât și ca profesioniști, la nivel de identitate, valori, convingeri, ceea ce ne aduce un echilibru și o centrare care ne permite să lucrăm în mod eficace și cu clienții noștri.

A doua competență este angajamentul pentru dezvoltare profesională și personală continuă, care ne ține cu ”picioarele pe pământ” conștienți că avem în permanență ceva de învățat. Etica și morala sunt ca o busolă care ne oferă direcție.

Oamenii sunt fundamental buni. Uneori în furtună pierzi busola, uiți cine ești cu adevărat și ceea ce e important pentru tine. Seamănă foarte bine cu medicina, pentru că în anumite situații intervenția imediată e cea care salvează, alteori e nevoie să ai răbdare, să aștepți să treacă un ”episod acut” ca să poți să ”tratezi boala de bază”. Pentru mine, înțelegerea sistemică și a modului în care funcționează sistemele complexe adaptative (omul fiind un astfel de sistem, comunitățile fiind astfel de sisteme, la fel și organizațiile), mă ajută, de cele mai multe ori, să am cadrul de lucru eficace.

În toți anii aceștia, care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat despre tine?

Cunoscând-mi limitele, am învățat să înțeleg mai bine și când pot să fiu de folos, și când sunt depășit de situație. Cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat despre mine e că sunt un „produs în curs de finisare, perfectibil” și asta mi-a permis să-mi văd și accept greșelile, să învăț în continuare și să pot să fiu autentic pentru cei din jurul meu, oferindu-le o oglindă și o fereastră în același timp.

Oglinda te ajută să te validezi, să îți dai seama că nu ești singur și să știi că e cineva acolo pentru tine și cu ochii pe tine. Fereastra îți oferă perspectivă, viziune, viitor.

Evoluția profesională a adăugat în arsenalul tău o multitudine de cunoștințe și competențe, de ”superputeri”. Cum te folosești de ele pentru a inspira și influența pe cei din jur, dar și pentru a crește impactul și reputația comunității tale profesionale? Cred că tot ce am reușit și e important ține mai degrabă de capacitatea de a avea mintea și inima deschise. Și fiind centrat la nivel de scop, principii și valori. Deja nu mai e relevant dacă sunt eu cel care face, sau dacă face echipa mea sau face altcineva. Asta inspiră și dă putere celor din jur, reduce controlul și crește impactul prin autonomie și motivare. Pentru mine, pentru cei din jurul meu și pentru cei cu care interacționăm, creând impact și demonstrând că se poate, arătăm că puterea e în noi, că există un viitor pentru care merită să depunem efort.

---